Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » MAGIC » MARICICA STROIA: PASTEL DE BORANGIC (1)

MARICICA STROIA: PASTEL DE BORANGIC (1)

          La ferestre

 

La ferestre luminate

De gerul iernii îngheţate

Se văd chipuri de copii

Printre stele albe, mii.

 

Pe cine aşteaptă, oare,

De privesc în depărtare?

Nici din ochi nu mai clipesc,

Iar obrajii le roşesc

 

Doar la gândul c-or să vină

Pe o rază de lumină

Îngerii din cer cântând,

Veste bună aducând.

 

Şi mai ştiu c-o să apară

Moşul bun în sănioară,

Faptele le-o răsplăti

După cum doar el va şti.

 

 

        Povaţă în Ajun

 

Obosit de-atâta drum

Minunatul  Moş Crăciun

Poate-opri pentru o clipă

În odaia ta cea mică.

 

Copile, fii pregătit,

Apucă-te de gătit!

Prăjituri şi lapte cald

Aşează acum sub brad!

 

Moşul bun le va afla

Şi din ele va gusta,

Iar în schimb ai să găseşti

Darul pe care-l doreşti.

 

 

   Un buchet de floricele

 

Pe geamul căsuţei mele

Un buchet de floricele

Din senin a apărut

Cine l-a pus, n-aţi văzut?

 

Iar la uşa de la tindă

Şi pe sus, pe lângă grindă,

Sunt cu grijă agăţate

Şiruri mari de nestemate.

 

Şi mai sus, pe-acoperiş,

Cineva, dar pe furiş,

A cernut c-o sită fină

Un sac mare de făină.

 

Iar acum casa cea mică

Pare-un globuleţ de sticlă,

Mic, cochet şi decorat,

Bun de atârnat în brad!

 

 

        Ca odinioară

 

La bunica în odaie

În sobă arde focul

Şi fetiţa cea bălaie

Îşi începe iarăşi jocul.

 

Draga Bună o priveşte

Dintr-un colţ de cămăruţă

Şi cu drag îşi aminteşte

Că şi ea a fost micuţă.

 

Cete de colindători

Trec pe ulicioară,

Amintindu-i şi bunicii

Cum era odinioară.

 

Când, cu traista-ncărcată

De colaci şi mere coapte,

Se opreau din poartă-n poartă

Până într-un târziu, în noapte.

 

      Noapte de iarnă

 

Sus, pe cerul ca de sticlă,

Luna palidă şi mică,

Tristă şi îngândurată,

Printre norii ca de vată,

Se întreabă, se gândeşte,

Iar răspunsul nu-l găseşte.

Unde-s stelele din noapte,

S-au ascuns în altă parte?

Ori din somn nu s-au trezit,

Cerul de l-au părăsit?

Pe loc, din bolta ca de vis,

O stea micuţă s-a desprins

Şi-n zborul ei uşor rotit,

Lunii dragi i-a spus, şoptit:

Vântul iernii ne-a luat,

Pe pământ ne-a scuturat.

Tu, din bolta cea senină,

Ne scaldă-n blânda ta lumină!

De atunci, în nopţile de iarnă,

Lumina Lunii, diafană,

Îmbracă în sclipiri de-argint

Tot ce-ntâlneşte pe Pământ.

 

 

 

   Jocurile Copilăriei

 

Râul ce curgea prin sat

Peste noapte-a îngheţat

Şi acum i-acoperit

Cu o pânză de argint.

 

De prin văi s-au adunat

Mulţi copii la mare sfat,

Cu patine şi cu sănii,

Prin nămeţi făcând mătănii.

 

Se ridică, nu le pasă,

Zăpada e prea frumoasă,

Săniuţa-n zbor îi duce

Joaca lor e mult prea dulce.

 

Un pitic, îmbujorat,

Mai în urmă e lăsat

Şi cu greu înaintează

Se opreşte şi oftează.

 

Hainele îi sunt prea grele,

Cizmuliţele de piele

Îi sunt ude şi-ngheţate,

Vrea să meargă mai departe.

 

Priveşte-atent în depărtare

Spre cele două surioare,

Tare-ar vrea să le mai strige

Dar zăpada rău îl frige.

 

 

Ochişorii-i lăcrimează,

Năsucul îl deranjează,

Acum i s-a dezgheţat

Şi s-a pus pe picurat.

 

Dar piticul, curajos,

Nu se lasă mai prejos:

Tot înoată voiniceşte,

Prin zăpadă, ca un peşte.

 

El nămeţii îi învinge

Şi din urmă îi ajunge,

De ar vrea, i-ar şi întrece,

Doar curaj… are cât zece!

 

 

          Grija bunicii

 

 

Cătălin şi Irinuca

Au fost astăzi la bunica.

Ei pe Buna o iubesc

Şi mereu îi povestesc:

 

Ce-au făcut, ce-au învăţat,

Ce mai este nou prin sat.

Bunicuţa lor cea bună,

Torcând din caier de lână,

 

Îi ascultă şi zâmbeşte,

Şi-n tăcere se gândeşte.

Se gândeşte c-o să vină

Iarna cu zăpadă fină,

 

Iar ştrengarii cei micuţi

Au rămas acum desculţi.

Iute se grăbeşte Buna

Să termine de tors lâna.

 

Din ea o să împletească

Ciorăpei, să-i încălzească,

Fulare, căciuli, mănuşi,

Să aibă la săniuş.

 

 


Încă un vis

Aşezată lângă sobă,

Fără nici măcar o vorbă,

Pisicuţa toarce-alene,

Vizitată de Moş Ene.

 

Adâncită în visare

Miaună, apoi tresare,

Că acolo, chiar în vis,

Moşul bun ei i-a promis

 

Să-i aducă-n dar şi ei

Vreo trei-patru şoricei.

Căci pisicii tare-i place

Cu micuţii să se joace.

 

Iar când ochii i-a deschis

A văzut că n-a fost vis:

Toţi cei patru şoricei

Stau cuminţi în jurul ei.

 

 

       Iarna cea grăbită

 

Rătăcită-n vârf de munte

O căsuţă se ascunde

Cine oare locuieşte

În căsuţa de poveste?

 

Uşa este larg deschisă,

Potecuţa-i toată ninsă,

Semn că Iarna s-a trezit

Şi-a pornit în pas grăbit.

 

Are multe de făcut

Timp nu are de pierdut:

Toată lumea o aşteaptă,

Spre câmpie se îndreaptă,

 

Iar în drumul ei împarte

Un noian de nestemate,

Vântul rece o-nsoţeşte,

Drumul de i-l netezeşte!

 

Maricica Stroia, din volumul de versuri PASTEL DE BORANGIC

 


Etichete: