Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ArtCronica » PORTRET DE ARTIST: CONSTANȚA ABĂLAȘEI DONOSĂ

PORTRET DE ARTIST: CONSTANȚA ABĂLAȘEI DONOSĂ

În spectrul artelor plastice contemporane, există încă, pe acest pământ numit România, tărâm binecuvântat de Dumnezeu, o respiraţie artistică vie, datorată oamenilor geniali, capabili să imortalizeze – în picuri de nemurire – instantanee existenţiale reale ori imaginare, să facă lumea mai bună, să împlinească vise, să aducă pace şi consolare cotidianului din ce în ce mai asfixiant.

Într-o frumoasă călătorie la Tulcea, petrecută în luna septembrie 2014, am avut ocazia să cunosc oameni deosebiţi, locuri extrem de interesante, artişti de prim rang. Acolo, am (re)văzut expoziţia tânărului artist tulcean, membru al UAPR, stabilit la Bucureşti, LAURENŢIU MIDVICHI, creatorul iluziilor captive, al exprimării temerilor de necunoscut, al transcenderii miraculoase dinspre realitate spre imaginar.

Tot la Tulcea, la minunatul PALAT AL PAŞEI, aşa cum este cunoscut de oamenii locului MUZEUL DE ARTĂ, am revăzut câteva dintre picturile simbolistico-ezoterice ale lui EUGENIU BARĂU, pânze (pseudo)naive, cu o puternică încărcătură mistică şi detailistă, ce conferă, vizual, o rememorare a viziunii dantesciene: Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!

În arealul vast al artelor plastice con-temporane, un artist debordând de modestie, dar veşnic însoţit de muză, de o rară sensibilitate, este pictoriţa şi poeta CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ, un om altruist, ce-şi pune arta în slujba poeziei, creând pe „pânzele” sale, cu o dexteritate şi versatilitate incredibilă, miracole artistice: grafice în acuarelă, grafică în tuş sau cărbune, portrete, picturi.

În toate aceste minunate înfăptuiri artistice, artista aşterne frânturi din sufletul său generos, care vede, simte, şi, mai ales, „ascultă” culoarea, conferindu-i aură de fiinţă vie, rezultând construcţii grafice incredibile. Extrem de atentă la detalii, cele mai multe dintre „instantaneele” sale fiind veritabile monturi în filigran, Constanţa reuşeşte să surprindă cu uşurinţă ceea ce Creatorul a făurit spre bucuria noastră: firavele nervuri ale clorofilei, oglinda undelor plutitoare, foşnetul pădurilor cu chip de linişte, dar şi tristeţea ori bucuria unui amurg, lacrima unei pietre, turlele înălţate către cer ale unei catedrale ori clopotele sunând a euharistie.

Prin multiplele sale prezenţe naţionale sau internaţionale, artista plastică brăileană şi-a recon-firmat, de fiecare dată, valoarea. O recunoaştere dobândită prin trudă, prin foarte multă trudă, dar îngemănată cu foarte mare bucurie. O trudă care se transformă în pasiune şi, atunci, nu-i poate furniza altceva decât fericire. Artista plastică şi poeta Constanţa Abălaşei Donosă, cea care a ilustrat cu graficele numeroase lucrări ale autorilor din ţară şi din diaspora, a contribuit la naşterea unei biblioteci, anume Biblioteca din Buneşti – Suceava (inaugurată chiar în 2014), ce poartă numele unui alt valoros prieten – poetul, prozatorul şi promotorul cultural MIHAI LEONTE, stabilit în Moldova Veche, judeţul Caraş-Severin.

Am îndrăznit să-i scriu doamnei Constanţa Abălaşei-Donosă şi am cerut permisiunea de a-mi ilustra ultima carte. Mi-a răspuns simplu şi cu foarte multă modestie, specifică de altfel sufletelor nobile… Cu cea mai mare plăcere accept şi mă simt onorată să ştiu că arta mea va însoţi şi de această dată poezia, pe care şi eu o iubesc fără rezerve, cu încrederea şi speranţa că şi cititorii vor aprecia această inedită asociere.

Pentru tot ceea ce face, pentru modul în care reuşeşte să promoveze şi să sporească imagi-nea României peste tot în lume, pentru dedicaţia şi perseverenţa sa, se cuvine să spun MULŢUMESC!, atât talentatei artiste plastice brăilene CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ, cât şi tuturor celor care – de-a lungul anilor – mi-au susţinut şi încurajat toate demersurile:

Lumina

sufletului pur

a aşternut

pe file-amurguri,

care spre cer

s-au înălţat

din poezia

scrisă-n (C)RUG(uri).

O şoaptă dulce,  

în culori,

şi-un gând măreţ

spre zămislire,

preschimbă

noaptea-n răsărit

şi visul vechi

în MULŢUMIRE!

Cu recunoştinţă,

Gheorghe A. STROIA


Etichete: