Mi-e somn… 
Somnul gonind se goneşte pe sine…
ciudate tăceri în Cuvânt mă ating –
noapte, înapoi?
o noapte
de fără noapte –
ciudat anotimp urcându-mi prin plâmâni,
ciudate tăceri… ciudată-ntrebare…
ciudate atingeri de aer, de trup –
piele ciudat
se gudură nopţii
gânduri ciudat 
în lună zvâcnesc –
plete se lasă adânc,
întru stele
paşii ciudat
la lună, zvâcnesc –

nisipul sub lună se coace şi ţipă
ţâşnind printre raze la lună ţipând
şi-i mult… şi-i departe… şi-atât de aproape…
nisipul sub lună se cere ţipând
marea se zbate… stânca zvâcneşte…

iar eu mă înalţ
cu dor de-a dansa –
aer ciudat pe piele se stinge,
lună sub tălpi
ciudat voi dansa –
crengile spun… şi îşi spun… (dar e taină)
în aer

mă doare durerea din crengi intuind
durerea-mplinirii,
în muguri, necoaptă
sub lună cu lună
culori intuind
crenguţă abia
încolţindă din iarnă.

… şi bulgării spun…
Ce îşi spun?… ce îşi spun?…
… se întâmplă ceva… şi nu ştiu ce este…
şi îşi spun…
nu îţi spun
şi luturi… şi cer…
şi tac… şi îşi spun… dar ce este?

rază de lună se lasă pe lămpi, lunecând
pe mână… pe trup… pe gândire… pe zâmbet…
e recele-dulce şi cald-acrişor
şi nu ştiu ce este… se-ntâmplă o taină
şi-i lună în nour, un nor,
şopteşte ceva picăturii de ploaie – o taină ciudată
în piele se ţese –
mi-e somn… n-am să dorm…

mi-e somn… şi am să dorm… –
taină ciudată… în ceruri… în mine…

Referinţă Bibliografică

FLORICA BAŢU ICHIM: LINIŞTEA A TREIA, A SOMNULUI / Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 februarie 2015