Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Boris Marian MEHR: ÎNTRE INFERN ŞI PARADIS – POEME

Boris Marian MEHR: ÎNTRE INFERN ŞI PARADIS – POEME

HAIMANAUA DIN MANHATTAN

 

 

Buona sera signorina, kiss me, good night,

Beţi lapte praf din dorinţele mele malaxate, introvertite, golanule,

Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,

Are dulciuri ascunse în cămara inimii,

păpuşile şi le ţine sub fusta prea lungă,

salut, fiţosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,

fă şi tu un design interior, în sufletul tău mare cât un living,

ne bestializăm şi noi cât putem,

iubirea are un gust puternic amărui,

lasă publicitatea, acolo doar impotenţii se dau mari,

feroce este sexul în tăcere,

ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac,

simţi cum te cutremuri? Ce Richter ţi-aş arăta eu sau altul?

Fiecare cu focosul  sau folosul său.

Omphale face cele mai bune friganele.

Pp  paparazzo, na-ţi-o paiaţo.

Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi,

Deci nu existaţi niciunul.

Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,

Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,

Există un burete cu care să ştergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.

Copiii violenţei nasc violenţă. Întunericul urmează verii. Canopus.

Ne rotim pe aceleaşi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.

Pacientul se numeşte Jason. Iona habar nu are de ce.

Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaşte cauzele crizei.

Crimă  perfectă. Mâna mea e un trup de flori.

Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit

În fiecare. Axa lumii şuieră. Aşteptaţi un nou continent?

Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe ţărm, totul a secat

Până la diamant.

 

***

 

 

UN PRIETEN

 

Un prieten mă întreabă, despre

Ce vrei să discutăm?  E o întrebare – prăpastie,

Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,

Telefonul care ucide, busola şi moartea pe o parte,

Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,

Elefanţii au chiloţi bufanţi, pasărea-spin loveşte din plin,

Pasărea- arc loveşte mai larg, morţii se roagă pentru cei vii şi cei goi,

Am exilat cuvintele, floricele, drăguţele, morfologic nu este corect,

Misiuni şi promisiuni goale, duet fals, cum poţi spunea DA  tăcerii?

Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muţi bâlbâitul spune ce vrea.

Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,

Te-nşeli , zice melcul, tu nu ştii ce zace, durere şi somn şi plâns în adânc,

Acidul cel tare aşteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,

Primeşte-mi , iubito, cuvântul, sărutul, tu nu ştii ce poate silaba – pistol.

Pot fi precum marea, umil ca pământul, primeşte-mă-n palmă ca pe un duh,

Pot fi stejarul, pot fi şi iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.

——————————————

Boris Marian MEHR

februarie 2015

Bucureşti


Etichete: