Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI: PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME)

Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI: PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME)

FLIRTEZ CU POEZIA

Volumul meu de poezii

Stă să apară!

Şi ce?

Asta nu mă impresionează

Din cale-afară!

Ce-mi pasă mie

Daca-ntr-o bună zi

Copiii mei îl vor răsfoi

Sau nepoţii

Vor face din pagini

Zmei ori avioane

Şi-aşa vor afla

Că bunica lor

A vrut să lase ceva

Posterităţii!

Într-adevăr, not a big deal!

Mie de fapt nici nu-mi pasă

Dacă va  veni

Potopul după mine

Când n-oi mai fi!

„Poeţii se nasc, nu se fac”.

O spuneau latinii

Si o spun şi eu.

Fraţilor, eu sunt chiar poetă!

Din născare, evident!

Şi poeziile mele

Tratează teme serioase,

Care-ntorc lumea pe dos!

Jonglez cu fraze ermetice,

Cu metafore ironice,

Strălucite,

Analogii frapante,

Citate percutante!

Nici n-aş şti,

Nu, nici n-aş putea

Doamne fereşte,

Să scriu despre tot

Ce m-a influenţat în viaţă:

Părinţi şi copii,

Ofense, gelozie,

Câini, pisici, amici,

Necazuri, bucurie,

Iubiri neîmplinite!

Pe scurt, dragii mei,

Dacă veţi vrea

 Un autograf

Când veţi cumpăra

 Cartea, vă rog, nu vă sfiiţi!

Şi spuneţi…

Vă place, nu-i aşa,

Poza mea de pe copertă?

Atunci, vă spun pa!

Ne vedem la lansare!

Veniţi neapărat!

*

**

TE LEAGĂNĂ DOMOL

Glasuri cereşti

te leagănă domol…

Un monolog comic,

unul dramatic,

îl spui, îl joci…

Nimic nu te apasă.

Deodată, eşti alt om.

O piesă bună

te cufundă

în ape tulburi,

în ape tumultoase,

din alte lumi,

din alte vremuri.

Tu eşti Doamna

care dansează twist

şi cântă în aur

şi violet…

O, cât de bine este

să fii la unison!

Să simţi o mângâiere,

un gest,

o vorbă de duh;

Să-nţelegi,

să înveţi,

Să creezi!

Apropierea de fiii tăi,

s-o doreşti;

cu sufletul la gură,

să tânjeşti,

să te bucuri de ea.

Acum eşti singură

acasă, nestânjenită,

fără pretenţii,

fără reproşuri.

Ce-o veni, o veni!

Ascultă!

Bate la uşă!

Inima-ţi bate,

îţi chiuie!

Te simţi în ceruri,

ameţită,

dezrobită,

dezlănţuită…

fericită.

*

**

TE-AI DUS…

(Scris în ebraică la moartea prietenei mele,

Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013)

Vestea m-a pălit

ca trăsnetul

pe- o zi cu soare!

În casă m-am învârtit

ore-ntregi.

Să şed n-am putut.

O lună-ntreagă

te-ai luptat,

iar eu am trăit

în paralel,

fără să ştiu de nimic.

Sunt numai lacrimi,

mâniată,

zguduită.

Viaţa mi s-a scurs

ca de-obicei,

cu bune,

cu rele.

Ici colo,

în ape limpezi…

şi de tine,

nimic n-am ştiut!

De ce,

de ce n-am ştiut

eu de nimic?

Te-aş fi putut ţine de mână…

Ţi-aş fi mângâiat părul.

Poate-aş fi dat vreun sfat.

Poate-aş fi „scuturat”

vreun doctor

şi i-aş fi amintit

de datoria lui de medic!

I-aş fi spus:

„Dă-te jos din pom

și vorbeşte fără ocolişuri!

Să afle şi muritorii de rând,

bolnavii proşti,

cei simpli,

cei profani.

ce se petrece

înlăuntrul lor,

ce soartă îi aşteaptă.”

Tu ai făcut parte,

draga mea,

mulţi ani…

din viaţa noastră.

Crâmpeie

din copilăria

fiilor mei

mi se perindă

prin faţă

şi mă inundă

de dor

şi de tandreţe!

Treizeci de ani trecut-au

de când ne-am întâlnit.

Fetele tale cele mici,

au fost parc-ale mele,

şi mi-au vegheat copiii,

de ei s-au îngrijit..

Te-am simţit ca o soră,

Uneori ca o mamă.

Multe am mai învăţat noi

una de la alta!

Ne-am încredinţat secrete.

Pe-ale mele,

tu le-ai luat cu tine.

Ale tale sunt pe veci

ferecate în mine.

Of, Doamne,

cum m-a paralizat,

cum m-a încătuşat inerţia-mi,

iar pe tine pudoarea

şi ruşinea!

Din cauza lor,

am pierdut

zile şi luni

şi ani întregi,

și n-am vorbit destul,

nu ne-am văzut destul!

Adio, Tikva,

prietenă dragă…

Nu ne-am luat rămas bun!

Ai trântit uşa vieţii

deodată,

şi te-ai dus!

Te-ai dus şi nu mai eşti…

Eu însă rămân,

cu durerea

care va arde mereu.

*

**

PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT

(Inspirat de poemul lui Gérard de Nerval „El Desdichado”)

Nu domnesc peste Umbre,

Nu domnesc în Tenebre,

Dar sunt Neconsolată.

Domniţă sunt a tatei,

Şi Turnul meu se-nalţă

Semeţ, pe ale-Arminiei

Tărâmuri, iar stelele-mi

Pierit-au demult, demult…

Lutul mi-a amuţit,

Iar pianul mi-e orfan

Și zace într-un colţ,

Rumegându-şi Tristeţea…

Inima-mi răvăşită

Pluteşte-ușor pe Mare…

 Pe-o Mare Italiană.

În Grota de azur

Eu n-aş putea să-înot;

Doar nu sunt o Sirenă.

Copilă fiind, voiam

Să fiu Ahile, poate

Apolo… Afrodita?

Atena? Niciodată

La ele n-am visat.

Poate-oi fi Lady Byron?

Nu, dar ce mult mi-aş dori

Să Modulez Suspine

Și zâmbete pe Lira

Lui David sau Orfeu!

*

** 

BALENĂ SAU SIRENĂ?

(Poem inspirat de un text în limba italiană)

O sală de fitness…

o reclamă…

Într-o vitrină,

într-o ramă,

o tânără chipeşă

declamă:

„Vara asta,

tot Balenă

vrei să fii,

sau… o Sirenă?”

– Ce să zic?

Că m-a uimit

reclama?

Că m-a mâhnit?

Nu…

dar ţandăra mi-a sărit!

Fetelor,

voi chiar credeţi

că trebuie s-alegeţi

mai târziu

sau mai devreme

între-aceste două extreme?

– Da!

Astăzi peste tot în lume,-

din păcate,

fără glume,-

„Sirena”

e preaslăvită,

iar „Balena”

e hulită!

– Oameni buni,

voi ce spuneţi?

Trataţi „Balena” cu dispreţ?

Ba o luaţi şi-n băşcălie?

Aşa ceva

n-ar trebuie să fie!

A venit vremea

şi se cuvine

să le-admiraţi

pe doamnele „pline”!

Blamaţi-i fără  ruşine

pe toţi cei ce fac reclamă,

pun Sirena pe piedestal,

declarând:

„Sirena- trupul ideal!”

şi dând din gură, proclamă:

„De vreţi să fiţi arătoase,

şi desigur sănătoase,

fiţi slabe

scoabe,

fiţi numai oase!”

Priviţi bietele osoase!

Demne de milă,

înfometate,

triste,

acrite,

supărate,

ca şi cum

ar fi pedepsite

dacă s-ar lăsa ispitite

să guste,

nestânjenite,

din prăjituri

sau îngheţate!

Eu vă zic:

nu e bine!

Uitaţi-vă-n schimb

la cele „pline”!

Mulţumite,

mereu râzând,

lumii zâmbind

şi demonstrând

că iubesc viaţa,

că se simt bine,

că au umor,

că sunt voioase,

şi optimiste,

şi radioase!

Deci, e  clar:

să fiu Balenă

eu prefer

şi nu Sirenă!

*

**

PERSONAJE PE GOBLEN

„Eu sunt mama lui Thomas*,

Viitorul doctor-marionetă!

La nouă ani, cu chiu cu vai,

A ştiut să citească, şi- acum

Dragostea şi-o declamă

Într-o latină şchioapă.”

„Iar eu sunt Madam Violeta*

Şi-mi vagabondează

Somnul, ca şi banii,

Şi pace nu-mi dau.

În cap  am un păianjen,

Poate și-o caracatiţă…

Dar, sigur mă fac bine.

Doctorul mi-a spus-o!”

Madame Pernelle* se-apropie.

Iat-o! E bunică

Şi mamă şi soacră.

Mormăie, ştie totul,

Critică,

Dar pe acel bigot, pe acel

Fățarnic de Tartuffe*, îl adoră!

Ce-i cu tine, Leviva* dragă?

Ai înghiţit în sec atâţia ani,

Slugărindu-l pe Iona*!

Asta nu-ţi ajunge?

Fă-i vânt,

Ridică-ţi capul

Şi cere-i satisfacţie!

Graţiere nu există!

Ţie, pendulo, iţi spun huo!

Să te scuip îmi vine!

Nu te-ai decis la timp

Între Elias* şi… Fantomas,

Şi ai rămas cu buzele umflate.

Tu, Lizo*, faci morală

Fiilor Atenei şi predici

Ţii soldaţilor spartani.

Le vorbeşti de războaie,

De-a lor atrocităţi,

Lăudându-i pe cei care

Nicicând n-au atins spada,

Dar eşti tu chiar convinsă

Că nu greşeşti deloc?

„Dreyfusale*,

Fiule, Alfred*,

De ce să  te faci ofiţer?

Ce? Nu mai sunt pe lume

Alte meserii mai bune?

Să stai sluj, să-i saluţi

Pe antisemiţi?

Rămâi, fiule, cu noi!

Rămâi, baiatul mamei

Cel deştept !”

Iat-o pe Adelaide*,

Care-şi admiră fiul, soţul,-

Pe Otto* şi pe Leopold*,-

Şi cum e răsplătită?

„Of, ce-i cu bărbaţii ăştia?”,

Întreabă Emilia*,

„Dece nu ne-apreciază?

Noi le-oferim totul

Şi ei… ne vomită!”

„Eu sunt Schuster* profesoara!

Totu-n juru-mi se-nvârteşte,

Toate drumurile, toate,

Duc direct la mine-acasă…”

Va rog,spuneţi-mi voi:

Sunt eu nebună ?

 Deraiez oare?

Cine sunt eu?

Poate Meduza**

Cea-nfricoşătoare?

O sărmană fiinţă bizară?

Un monstru cu multe picioare?

Nu, da de unde!

Tu eşti numai

Un mic goblen cu personaje

Brodate, care se-mpletesc

Şi-apoi, din tine izvorăsc!

———————————-

* Acest text-monolog adaptat din ebraică e dedicat regizorului Yevgheni Kushnir, sub a cărui „baghetă” am întruchipat diverse personaje interesante în cadrul atelierelor de teatru la care am participat (2007-2012). *Personajele amintite în text sunt:Thomas Diafoirus, Doamna în violet, Madame Pernelle,  Leviva, Iona, Elias, Lysistrata, Dreyfus,  Adelaide, Otto, Leopold, Emilia şi Schuster, din piesele şi scenetele următorilor dramaturgi: Molière (Bolnavul închipuit/ Tartuffe), Jules Romains (Knock ou le triomphe de la médicine), Hanoh Levine (Artizanatul vieţii/ Oh, Elias, Elias/ Schuster), Anat Gov (Lysistrata 2000), Jean-Claude Grumberg (Dreyfus), Yehoshua Sobol (Suflet de evreu),Shakespeare(Otelo).

 

** Meduza = una din cele trei Gorgone  (monştri înaripaţi cu trup de femeie şi părul format din şerpi) din mitologia greacă, a cărei privire era ucigătoare.

 


Etichete: