Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EDITORIAL » Ion IANCU-VALE: DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ŞI TENDENŢIOASE

Ion IANCU-VALE: DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ŞI TENDENŢIOASE

Dragi prieteni

Vă spuneam, nu de mult, că în perioada anilor două mii, când Marea Mituire era in plină ascensiune, am publicat o serie  de pamflete rimate şi editoriale, în mai multe ziare şi reviste. Au fost catalogate, pe atunci, (de mai mulţi inşi) drept „tâmpenii aberante, neadevărate şi tendenţioase”. Vouă cum vi se par acum? Am să revin. Cu bine.

Ion Iancu Vale

***

 

Revista „JUSTIŢIARUL”,  11 martie 2004

„NE TREBUIE ÎMPĂRATUL…”

Ca într-o ne controlabilă mişcare tectonică, societatea românească este acum fracţionată de o crevasă vastă, adâncă şi largă: mizeria umană. Simţită acut, la diferite nivele şi-n diferite feluri, de fiecare dintre noi, realitatea crudă şi glacială este evidenţiată cu minuţiozitate şi cinism de către cea mai mare parte a mass-media. Într-o cavalcadă ameţitoare românul este asaltat cu mii şi mii de impulsuri senzoriale care de care mai nocive. Ele îi parvin prin mulţimea de informaţii audio, video sau scrise: violuri sadice, crime abominabile, dureroase drame familiale, anunţuri privind scumpiri incredibile, taxe absurde, cancanuri mondene şi fără perdea, şouri stupide, muzică de gang, stupefiante şi aberante declaraţii politice etc. Toate acestea, inclusiv o sărăcie lucie, generalizată, asaltează zi de zi, ceas de ceas, ca o caracatiţă uriaşă, existenţa omului de rând. Întrebaţi ce este de făcut, aproape invariabil oamenii, şi nu doar cei simpli, răspund marcaţi de-o implacabilă apatie şi-o deznădejde iremediabilă: „Ce să mai faci? Nu mai este nimic de făcut”.

Doar oamenii încă întregi la minte, nemarcaţi de psihologia criminală, bolşevică, ce încă funcţionează, sunt conştienţi că mai sunt soluţii, că se mai poate face ceva. Una dintre acestea are un aer legendar, este antică şi a fost folosită cu mare succes de către fratii noştri latini. Pusă şi acum în practică ar da rezultate de necrezut. De multe ori împăraţii romani, fie ei Cezar, Claudius, Nero, Caligula, Traian sau oricare altul, constatau că vistieria imperială este goală şi nu mai aveau posibilitatea de a asigura „pâinea şi circul” pentru plebea romană lucru ce crea nemulţumiri mari poporului, iar riscul unor revolte devenea deseori iminent. În această situaţie, pentru a nu se ajunge la lupte interne şi având în vedere că nici din vastul imperiu roman, deseori, nu mai  aveau resurse şi soluţii pentru a se completa deficitul financiar, imperatorii apelau la o soluţie neobişnuită. Făceau rost de bani chiar la ei acasă. Depistau astfel patricieni, senatori şi alţi magnaţi cărora le căutau, sau le fabricau, diverse culpe: trădare, uneltire, nesupunere… Îi trimiteau apoi, elegant, să-şi taie venele în baie şi le confiscau avutul cu care reumpleau visteria imperiala şi linişteau plebea înfometată şi pe cale de a se răzvrăti.

Spre o situaţie similară se îndreaptă acum societatea noastră, populaţia este din ce in ce mai umilită şi mai spoliată, „patricieni” super bogaţi fiind cu toptanul. Cât despre învinuiri, la noi nici măcar nu este cazul a fi fabricate, ele există din belşug (corupţie, birocraţie, evaziune fiscală, trafic cu suflete şi trupuri umane etc.) presa fiind extrem de zeloasă în a le pune, cotidian, pe tapet. Ne mai trebuie doar „Împăratul”…

***

Revista „Realitatea Dâmboviţeană”, 205/ 18. 12. 1997:

NU E DE GLUMĂ CU ĂIA MICI ŞI GALBENI”

Cu tot statutul de ţară geo-strategică, cu toate avantajele pe care i le conferă un sol variat, cu toate resursele sale subterane, cu tot potenţialul ei uman, fizic şi intelectual, ţara noastră rămâne mereu la coada turmei europene, ca o oaie capie şi râioasă. O parte a românilor,  cei care pot realiza, cât de cât, ce se petrece, (pentru că cei mai mulţi în nemernicia şi ignoranta lor, nu-şi dau seama  de câte şi ce se întâmplă în jur), sunt intrigaţi şi revoltaţi de starea de fapt existentă. Ei condamnă şi acuză poziţia altor state care nu sunt de acord, ba cu primirea ţării noastre în structurile nord atlantice, ba în comunitatea economică europeană, ba în cine ştie  ce alt fel de uniune internaţională…

Dincolo de discuţiile şi părerile expuse în cadrul „radio-şanţurilor”, chiar mass-media oficială, într-o mare parte, îmbrăţişează acest punct de vedere şi bate monedă, cu insistenţă , pe această temă aberantă.

Căci, pană la urmă,  este absurd să ceri cuiva să te primească în tovărăşia lui, atâta timp cât nu eşti în stare să stai cot la cot în toate, alături. Conform bunului simţ, ar trebui să-ţi vezi singur de treabă, să te zbaţi şi să încerci să te descurci onorabil, şi de ce nu cu orgoliu şi mândrie.

Or noi ce facem, ne milogim, plictisim, enervăm frizand ridicolul si grotescul… Îi gâdilăm pe americani, pe nemţi, pe francezi la subţiori, sub guşă, pe burtă… Ar trebui ca actuala preşedinţie, actualul guvern, tot ce reprezintă factor de conducere şi decizie la nivel de ţară, să facă tot posibilul şi imposibilul, pe plan naţional, în vederea redresării noastre socio-economică decât să se cramponeze în demersuri umilitoare, fără noimă şi rezultate pozitive…

Pentru că nu vrea nimeni să se împiedice, sau să ducă în cârcă un bolnav, care timp de şapte ani a bolit şi a zăcut fără leac, aşa că ar trebui să ne vedem de treabă, să devenim buni gospodari, şi când fructele vor da în pârg, culesul o să vină de la sine în avantajul culegătorului adică al poporului român.

Şi până la urmă, să ne gândim atent şi să ne dăm seama că ăstora cărora le facem noi curte asiduă, nu sunt cei mai tari din parcare. Ar trebui avut în vedere că americanii şi toţi „atlanticii” lor, în faţa unei reuniuni ruso-asiatice (lucru ce, în mod precis, nu va întârzia să se întâmple!), vor juca la pitici şi că iarăşi vom fi puşi în faţa unor dileme de proporţii, cum deseori s-a întâmplat in istoria noastră.

Ăia mulţi, mici şi galbeni la culoare, sunt cu ochii lor oblici pe toţi şi toate. Şi nu e de glumă. O să fie dracu „cât china’’ pe  toata lumea.


Etichete: