Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » POP STELU: POEME

POP STELU: POEME

Motto: Giorgos Seferis -Un bătrân pe malul fluviului

 

„Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.”

 

acesta sunt eu, un suflet de copil  în zborul lui de fluturi… Pop Stelu, un om simplu, frumos pe interior prin frumusețea simplității mele, un făuritor de frumuseți, izvorâte din Suflet…

născut la 16 10 1957 în Sântana jud. Arad, în prezent domiciliat în jud.Cluj. Activez în site-urile literare Negru pe Alb, Cititor de proză, Confluențe lirice, Ars poetica,Casa Gândului, colaborez la revistele primelor două site-uri și la revista Nomen Artis-Dincolo de tăcere, Spiritualitatea universală, apariții în două antologii ale site-ului Negru pe Alb, una a site-ului Confluențe lirice, a doua a Editurii Napoca Nova…

 

Prinos cuvântului

la 31 August-Ziua Limbii Române

 

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător

(mormanul de materie destinat purificării prin  putrefacţie),
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă’n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers
mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost sufletului meu
în cuvânt-vers-lacrimă-Univers…

 

un univers în care…

 

cuvintele ce  se preling din ochi,

din suflet,

din trupul dezgolit

le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,

cuvântului nedefinit și nerostit

(de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit)
când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii,
și-mi defineau durerea,

durerea ascunsă printre semne mii…
în alte cuvinte ce le-au adus,

alte cuvinte care s-au spus,

alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute…

de teama neputinței de-a iubi,

din preaplinul  iubirilor trecute,

iubirilor tăcute și nerostite…

te caut cu neputință printre cuvinte.

 

                                                               

Renasc

 

Renasc odată cu renașterea ta…
un rod pe ram,

un fruct în pârgă,

o sămânță,

pumnul de cenușă răsădit pe drum,

atât,  aș vrea să fiu-
prinos Cunoașterii-Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,
Tu, în drumul tău,

lasă păsările călătoare,

lasă-le să zboare…
ți-e Sufletul îmbobocit

de Soare, Lumină, Iubire și Credință…
lasă păsările călătoare să zboare…

lasă-le să zboare,
iar, în cele din urmă,
fi-voi Cuvântul Cunoașterii Tale…
te rog,

nu frânge zborul păsărilor călătoare,

lasă-le să zboare…
lasă-le să zboare…

 

 


Etichete: