Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » LILIOARA MACOVEI: MI-E TEAMĂ (grupaj liric)

LILIOARA MACOVEI: MI-E TEAMĂ (grupaj liric)

Mi-e teamă de orice despărţire

 

chiar şi floarea dată la despărţire

are zgomot de durere

şi totul pare prăpastie apoasă

înecăcioasă sufocantă

despărţirile tragedii

sunt oare venite din blestem sau indiferent

sunt tot descumpănitoare

cu iz de prohod şi atămâiere

îmbrăţişarea devine copleşitoare

şi toate fragmentele de poeme

altădată cu vervă par scrise-ntr-o

limbă albă cu flux de cuvinte seci

mi-e teamă de acest fel de moarte

dezarmarea de sutele de zile şi nopţi

prăduite de visări incoerente

învredniceşte durerea să devină stăpână

şi doar vagul gând că ne vom întâlni

vreodată pe vreun drum

mai licăreşte alterabil

 

 

De unde ai apărut

 

 

când în joacă atingeam stele

şi din călătoriile parcă eterne

mă alegeam cu oboseala

te-am găsit pierdut între umbre înalte

timid şi fără zâmbet doar agonizând

pe timp de lună destrămată

pustiit ţi-era sufletul şi mută gura

şi-am început la ceas de-amiază

să-ţi arăt culorile curcubeului

ispitindu-te cu flori de câmp

şi-mbrăţişări de ametist

apoi cu vin alb în cană de lut

şi-ntr-un dialog al săruturilor

ne-am logodit  cu iubirea

 

 

 

Reconstituire fără personaj

 

stânci plânse-n amiezi difuze

mângâiate în amintiri nu demult vii

mâini contopite cu nisipul incandescent

încă mai desenează chipul Florei

chiar şi atunci când se deşiră

norii deasupra mării înfuriate

şi Zephyr o răpea pe Chloris

miile de pescăruşii lacomi

se-ncăierau pe-o coadă de rac

şi nimic nu părea comic mai ales acum

împodobind depărtările cu fluturi

vedea zeiţa cum zbura-n mătăsuri

ori poate vreo nălucă-i vede ochiul

respiră încă şi plânge tulburat

 

LILIOARA MACOVEI


Etichete: