Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Marina Angela GLODICI: SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME

Marina Angela GLODICI: SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME

EŞTI PRIMĂVARA MEA

 

Când ştiu că vii, înmuguresc

Când mă priveşti, eu înverzesc.

Iar când Îmi spui că mă iubeşti,

Trup şi suflet înfloresc.

 

Eşti primăvara mea! Eşti primăvara mea!

Domnul şi Păstorul meu Cel Bun!

Mă scapi de toamna mea.

Mă scoţi din iarna-mi grea

Şi Îmi dai viaţă din belşug.

 

Când mă-ntristez şi obosesc

Tu vii atunci şi îmi zâmbeşti.

Iar când prin Duhul Sfânt rodesc,

Trup şi suflet întineresc.

 

Şi anii curg sub ochii tăi.

Eu merg înainte prin harul TĂU.

Mă duc cântând mereu pe drum

Slavă Ţie, Doamne Bun!

 

Eşti primăvara mea! Eşti primăvara mea!

Domnul şi Păstorul meu Cel Bun!

Mă scapi de toamna mea.

Mă scoţi din iarna-mi grea

Şi Îmi dai viaţă din belşug.

 

 

GÂNDUL VEŞNICIEI

 

Mi-ai dat un gând legat de veşnicie

Şi m-am născut din Apă şi din Duh

Şi-am început de-atunci, ca un izvor

Să curg mereu smerit spre nemurire.

 

Zi de zi şi an de an, clipită de clipită,

Mă ţine cu iubirea-Ţi harul Tău

Şi viaţa mi-e mereu îmbogăţită

De bunătatea cea din Dumnezeu.

 

Şi nu mă laşi din braţul Tău puternic

Cascade de nevoi şi răutăţi de vin,

Eu n-am să fiu nicio clipită şovăielnic!

Mi-ai spus că nu mă laşi nicicând.

 

Şi când deşertăciunea loveşte-n mine

Cu judecăţi  nedrepte şi înşelătoare

O, Doamne, Tu îmi dai putere

Şi inima-mi ţâşneşte în vii izvoare.

 

 

TU EŞTI

 

Tu eşti viaţa mea în viaţă,

Tu eşti hotarul nemărginit al sufletului meu.

Tu eşti clipirea sacră printre gene

Şi visul cel mare al visurilor.

Tu eşti comoara mea de mult aflată,

Tu eşti răstimpul meu fără hotar

Tu eşti chemarea mea cea mare

Tu eşti motivul traiului meu pământean.

Tu eşti şi zâmbetul printre suspine,

Tu eşti visarea ce mă duce-n rai

Tu eşti Viaţa care curge-n mine

Şi tot ce fac pentru cerescul trai.

Tu eşti dorinţa mea cea mai fierbinte,

Tu eşti suflarea mea care mi-ai dat-o

Tu eşti Stăpânul, Domnul, Savaotul!

Tu eşti şi haina mea cea mai curată.

Tu eşti în toate şi în totul – Slavă!

Tu eşti şi bucuria, fericirea mea,

Tu eşti şi Cel pe care-l aştept să vină

Tu Domnul Domnilor – iubirea mea.

Tu eşti, Viaţă, Cale, Adevăr,

Tu eşti în universul meu chiar Totul!

Eu sunt un om răscumpărat şi-s viu,

Trăind prin Tine, eu cunosc eternul.

 

 

DIN AN ÎN AN

 

Din mine răsar mugurii speranţei,

Ce înverzesc copacii gândului

Oglindindu-mi primăvara

În pupile, cuvinte şi-n zâmbet.

Sunt copilul zglobiu al soarelui

Ce mă mângâie pe creştet

Cu pălmile razelor sale…

Ah, ce vânt rece adie

Când gâdul îmi zboară la tine…

Ce nevăzute poteci străbate

Noaptea când pleacă

Să lase ziua să se aşeze

Ca o zână peste câmpie..

Câte mistere ne împresoară

Ca pe o cetate vrând să ne asedieze..

Cu voinţele lor încleştate.

Ce-a fost, a fost…!

Visele nu se deşteaptă…

Dorm ca şi troienile iernii

Înghiţite de pământ..

Dacă e primăvară în mine şi-n tine,

Şi-n noi…

Nu mă mai tem de gheţarii Polului Nord.

Noi înverzim mereu din an în an.

 

 

UNTDELEMN

 

Aprinde din nou în tine candela,

Că untdelemn de la mine-ţi voi da

Am cumpărat în nopţile de veghe

Şi amândoi cu iubire vom lumina.

Nu te teme de vântul năpraznic

De zgomotul lumii cel rău,

Untdelemnul e pus în candelă

Iar Mirele-i gata să vină la noi.

Privindu-te trist şi îngândurat

O lacrimă-n gene am avut

Iubirea mea e candelă ce-a luminat

Cu untdelemnul cel mai curat.

Aprinde-ţi candela şi zâmbeşte iubind

Cu untdelemnul cel alb al neprihănirii

Cu ochii tăi dulci de copil şi adult

Să mă mângâi cu frumuseţea privirii.

Eşti înger? Eşti Om? Eşti bărbat?

Sau toate-mpreună deodat’?

Orice ai fi, pentru mine rămâi

Un înger adult cu ochi de copil

Ce cu iubire spre mine a privit.

Aprinde din nou în tine candela

Că untdelemn de la mine-ţi voi da.

Am cumpărat în nopţile de veghe

Şi amândoi cu iubire vom lumina.

 

 

RĂSPUNS

 

Cuvintele curg în cascade cereşti

Anii ce trec şi anii ce vin,

Fac parte din haina unei dalbe minuni

De-a visa şi-a trăi după adevărul divin.

 

Chiar de lacrimi mai curg pe obraz..

Tu, Doamne, îmi dai al vieţii răgaz

Şi simt cum viaţa se revarsă-n talaz

Îmbelşugată cu iubire şi har.

 

Iubirea curată, îmrăţişarea cu drag

Zâmbirea cu dragostea fără hotar

Căldura Cuvântului Sfânt presărat

O simt peste mine din totul înalt.

 

Am găsit răspunsul de ce anii trec

De ce în necazuri eu totuşi mai sper

E că anii aceşti ce trec, număraţi

Veşnicia-i socoate o secundă, un ceas.

 

Şi-am să spun tuturor de ce mai exist;

Şi nu petrec anii ca un biet spectator.

E că în mine Viaţa e prezentă mereu

Şi am iubirea din Dumnezeu.


Etichete: