Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » GEO CĂLUGĂRU: CĂRTICICĂ PENTRU TONI de MARIA NICULESCU

GEO CĂLUGĂRU: CĂRTICICĂ PENTRU TONI de MARIA NICULESCU

Ce altă cale mai potrivită, ar fi putut găsi poeta Maria Niculescu, pentru a mulțumi Cerului, care prin mijlocirea copiilor săi Alina și Sorin, a fericit-o cu un nepoțel drăgălaș și isteț, decât să pună în lucrare harul, pe care-l are, tot de la Dumnezeu și să aducă, prin magica strălucire a cuvântului, expresia fericirii, pe care o trăiește ca bunică, într-o ”Cărticică pentru Toni”, apărută la o editură cu nume ales ”Armonii culturale” din Adjud, cu un neîndoielnic prestigiu?
Chiar de pe prima copertă, o splendidă și inspirat aleasă pictură de Thomas Kinkade, un fermecător cadru de basm, în care te întâmpină chipul unui îngeraș, a cărui fotografie e, cu artă realizată de autoarea cărții, mereu surprinzătoare, bunica îngerașului Toni.   Aproape fiecare pagină a cărții conține ilustrații ce completează fericit, cu forță de sugestie, lumea prin care bunicuța își poartă nepotul, explicându-i-o, pe înțelesul său în cuvinte de o rară prospețime și savoare.   Să nu fie nevoie s-o întrebăm noi ce a simțit când s-a născut acel miracol, numit, mai apoi, Toni, ne-o spune, cu un copleșitor fior emoțional într-un acrostih cu care deschide cartea, intitulat ”Boboc al fericirii”.
Pentru poeta-bunicuță, venirea pe lume a nepoțelului, îi aduce pentru a le nemuri în cuvinte, trăiri născute în roua privirii care, în strai de cuvânt, sună astfel: ”A răsărit sub cerul vieții noastre, / Visu”-mplinind, iubirii biruință,/ El, ce-nsorește clipele sihastre” și, doar deși în aceste trei versuri vorbește și în numele părinților lui Toni, numai Maria simte, cu adevărat, înțelesul profund, copleșitor al versului”El, ce-nsorește clipele sihastre”.
Ca trimis, mesager al Cerului, poetului îi este îngăduit să poată face tot ceea ce e în stare, Cel care l-a trimis. Așadar, să nu ne mire că exprimă la persoana întâia, substituindu-se nepotului Toni, ceea ce ea e convinsă că simte acesta și își ia îngăduința de a vorbi în numele său : ”Tiară când a-nstrălucit pe frunte,/ O, Domnul meu, că sunt, am înțeles, / Născutul cel mai scump, cel mai ales, /Istorii nemurite ce-o să-nfrunte./ Grăbit, pe cărăruia de Lumină, /Am însorit pe-acei ce, dragi îmi sunt,/ Boboc al fericiri pe pământ/ Rodi-voi sentimente ce alină./ Iubirii cu iubire voi răspunde, /Extaz voi dărui eu, Dorador,/ Lăuntric dor ”l-îngemănând cu dor,/ Brodând fior din lacrime rotunde. / O, Creator al celor întâmplate,/ Brinda-voi pentru Tine și părinți, / Onirică-i fiirea-mi, Tu m-alinți,/ Credinței Tale, Calea, voi străbate”. (Boboc al fericirii, pag.3).
M-am oprit asupra acestui acrostih (TONI GABRIEL BOBOC) și, l-am și reprodus, întrucât acesta e, în același timp, și un legământ față de Dumnezeu, asumat concomitent de poetă, ca mesageră a Cerului, dar și a celui căruia i s-a substituit, care, la rându-i, e tot un mesager ceresc: ”Născutul cel mai scump, cel mai ales”, posedând, aprioric, virtuțile prin care să-și împlinească legământul asumat.   ”Cărticica pentru Toni”, prin poeziile care o alcătuiesc, impunând o autentică vibrație emoțională, vitală creatorului de literatură pentru copii, se constituie într-o atractivă carte de învățătură, pentru cei ce abia intră în viață, pentru a nu rătăci și a se rătăci, ajutându-i în cunoașterea de sine și ceilalți, de cunoaștere a naturii, a oamenilor, înțelegere a lor, a iubirii aproapelui și, prin aceasta, a iubirii lui Dumnezeu.
Deși se amuză de ”Limba noniană”, adică de modul cum pronunță nepoțelul cuvintele în vorbirea curentă, în care Toni e… Noni și de aici ”limba noniană”, poeta bunicuță o învață ca, pe măsură ce crește și poate pronunța corect, consoanele și vocalele, să-l ajute s-o facă. Iată câteva cuvinte din ”limba noniană”: tata = roata, iha = mașina, anonul = avionul, baba = banana, papaf = cearceaf, etc.  Într-o zi, Toni, pe lângă bucuria de a privi și asculta păsărelele ciripind în fel și chip, îi atrage atenția o vietate înaripată, trecând de la un copac la altul, lovind cu ciocul ei ascuțit în coaja lor. Citindu-i uimirea pe chip, poeta Maria Niculescu îl lămurește prin câteva versuri: Astă pasăre, se spune,/ Este doctorul minune,/Cu gingașa sa făptură / Are grijă de Natură./Știți, cumva, ce nume are? / Doctorul CIOCĂNITOARE. (Doctorul minune, pag. 24)
Apreciind că pentru a face față greutăților vieții și să poți să-ți îndeplinești, la vîrsta copilăriei niște dorințe, bunica îl învață pe nepoțel să fie chibzuit, să strângă bănuț lângă bănuț: ”Și eu am în pușculiță/ Bani, să-i dau lui nea Gheorghiță,/ Spuse Toni într-o șoaptă:/Toboganul mă așteaptă,/ Voi mai strânge mărunței /Să mă dau și-n călușei”. (Ruga Ilenuței, pag.25).  Din puzderia de lucruri pe care bunicuța i le-arată și-i vorbește despre ele, nu doar pe înțelesul nepoțelului, dar și cu fior liric, menționez câteva care accentuează orizontul bogat și variat în care este introdus pentru a-l familiariza cu acesta: ”Să numărăm până la zece”, ”Numărăm pe degete”, ”Anotimpurile”, ”Momocicleta”, ”Pintenatul”, ”Papagalul Coco”, ”Colind”, ”Pomul vieții”, ”Închinare florilor”, ”Mămică și bunică”, ”Primăvara”, ”Vara”, ”Omul de zăpadă”, ”Pelicanul și peștii”, ”Motănelul cel viteaz”, ”Papucul Doamnei”, ”Coloana infinitului”, ”Odă copiilor”.
Pentru a sublinia spiritul tonic ce definește tonul general al acestei cărți ce, și o spun cu convingere, consacră o autoare de cărți de poezie pentru copii, voi cita partea de final a poeziei ”Odă copiilor”: ”Voi, cu destin sfințit de zeu,/ De varii nații și culori,/ Din clipe faceți sărbători/ Și-L fericiți pe Dumnezeu. /Voi, descendenți din prinți și crai,/ Din oameni simpli, din țărani,/ Din învățați, cu, fără bani,/ Ne faceți viața colț de Rai;/ Voi sunteți lumii viitor,/ Făclii în nopți fără poteci / Și jar nestins în inimi reci,/ Oițe Blândului Păstor”.
GEO CĂLUGĂRU  
membru al U.S.R.

Etichete: