Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Marina GLODICI: Despre tinereţe şi bătrâneţe

Marina GLODICI: Despre tinereţe şi bătrâneţe

De când mă ştiu, am iubit: copiii, florile şi cărţile, iar când văd generaţiile aceste noi de elevi şi studenţi, mă bucur alături de toţi cei care spun cu un zâmbet plin de optimism că „viaţa merge înainte”. Da. Anii trec şi din fericire, ştim să ne armonizăm în mod binecuvântat şi să avem relaţii adecvate între aceste valuri de oameni care se diferenţiază prin vârstă, sau se aseamănă prin profesie, cultură şi pasiuni, principii, sistem de valori.

Şi nu voi vorbi nimic legat de basmul lui Petre Ispirescu adică despre ”Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, scriu asta ca să vă fac să zâmbiţi. Deoarece aşa cum spuneam „timpul îşi spune cuvântul”. Cu toate acestea, să ştiţi, că putem începe viaţa veşnică încă de pe pământ, şi să o continuăm în eternitate, dar numai după moartea noastră fizică. Nu e nimic trist deoarece acesta este procesul existenţial de aici de pe pământ. Ne naştem copii, devenim tineri, iar apoi îmbătrânim şi murim. Dar pentru că suntem foarte diferiţi, nu îmbătrânim la fel. Avem vârsta fizică şi cea psihică. Şi cea de a doua contează mai mult decât prima. Ea ne face să fim creativi, să realizăm proiecte şi ne ţine într-un tonus plin de optimism şi vivacitate. Iar cei care sunt credincioşi şi sunt în „Casa lui Dumnezeu” „sunt plin de suc şi verzi”, pentru că sursa de putere şi viaţă este „YEHOVA” Dumnezeul Cel Drept în judecăţile Lui.

Percepem diferit viaţa şi cum aminteam mai sus, procesul de îmbătrânire (psihic şi chiar şi fizic) nu se manifestă în acelaş ritm la fiecare. Zilele trecute, cineva mai puţin bine intenţionat sau chiar obraznic aş spune, a încercat să-mi facă o farsă, făcând nişte gesturi care să mă pună în situaţii destul de neplăcute, ca şi cum ar fi îndrituit să-mi limiteze relaţiile sociale, făcând aluzie la vârstă şi sugerând că nu aş vedea trecerea timpului în viaţa mea. Mai mult, a încercat să-mi antreneze câteva cunoştinţe (că nu-i pot numi prieteni pe aceia cu care ne salutam în răstimpuri de vreme destul de îndelungată, şi ne cunoaştem doar din vedere şi doreau doar să salveze aparenţele) să mă atenţioneze oarecum voalat de trecerea timpului. Am studiat puţin aspectul şi am ajuns la concluzia că aceşti oameni, nu numai că nu mă cunosc, dar vor să îmi impună sentimentul lor de „îmbătrânire” şi să se laude oarecum cu viaţa lor erotică de până acum. Ce moduri diferite de a gândi şi de a acţiona! Unii se fac mai buni şi mai înţelepţi în vreme, alţii rămân tot aşa egoişti, îngâmfaţi şi de rea credinţă mascată sub aparenţa unor gesturi mecanice de bineţe.

Dar ce este tinereţea, dacă nu o stare a sufletului creativ, bun, sensibil, puternic şi încrezător în sine şi în Dumnezeu? Trecerea anilor trebuie să strângă în fiinţele noastre mai multă bunătate, înţelepciune,  dragoste, înţelegere faţă de cei mai tineri. Să ne facă mai atenţi la viaţă, să ne antreneze în proiecte mari şi să lucrăm cu năzuinţă spre binele tuturor. În tinereţe eşti ca un vultur, „Voios ca şoimul cel viteaz / Ce zboară de pe munte”, ai vise mari şi frumoase. De ce nu am fi la fel cu trecerea timpului? De ce nu am face să întinerim ca vulturii? Sunt atâtea lucruri frumoase care am putea să le facem la orice vârstă, printr-o colaborarea bună şi convergenţă de idealuri şi credinţă! Cine a spus că societatea trebuie să creeze o falie între cei tineri şi cei mai bătrâni? Dimpotrivă! Numai cei libidinoşi şi senzuali sexualizează toate relaţiile sociale. Şi atunci unde se poate ajunge? Scriam în materialele anterioare că erotismul nu îl aşezi doar acolo unde este cazul şi la momentele legale şi adecvate. Acesta este cel mai mare necaz din vremurile noastre. Gândirea multora este plină de confuzii şi asta deoarece sufletele sunt detaşate de Dumnezeu. Şi atunci începe cu adevărat „îmbătrânirea” , dezamăgirile şi aşa numitele „eşecuri” în toate domeniile vieţii.  Din păcate, proverbul care spune că „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă” este adevărat. Fiecare pleacă din familie cu un sistem de valori şi o educaţie privind percepţia vieţii, a priorităţilor şi a modurilor de realizare în ea. Da. Ne lăudăm cu materialismul şi cu erotismul pe care l-am avut în această viaţă şi nu avem ochi şi urechi să auzim şoapta Duhului Sfânt care întreabă sfios, unde ne sunt comorile sufleteşti? Aici pe pământ? Atunci n-am realizat nimic! Dacă nădejdea noastră e numai aici pe pământ, suntem cei mai nenorociţi oameni de pe pământ. Văd oameni care promovează spiritualitatea, dar există o mare discrepanţă între teoria şi practica pe care o au.

Tinereţe şi bătrâneţe! Două lucruri care preocupă enorm de mult societatea şi care dau bătaie de cap, mereu la toate generaţiile de oameni de pe pământ. Am ascultat odata o întâmplare despre vârstele oamenilor. Se spune că la o fabrică de autoturisme dintr-o ţară cu un nivel de trai ridicat,  s-au fabricat o serie de maşini care vizau clienţii între treizeci şi patruzeci şi cinci de ani.  Când au fost scoase pe piaţă, producătorii au avut o mare surprinză. Cei mai mulţi clienţi care au cumpărat noile autovehicule au fost între vârstele de patruzeci şi cinci şi şaizeci de ani. Aşadar, „nu e pentru cine se pregăteşte” ci pentru cine înţelege şi este deschis la minte. Unii gândesc, nesocotind vârsta psihică, luând în calcul doar anumite limite ale vârstei fizice până la care poţi avea copii, ori poţi da randament la o muncă mai grea. Ce deşertăciune este în mintea acestora! Ce lipsă totală de duh! Câtă animalitate în gândire! Din acestă categorie sunt cei care vor să îţi impună limite, vor să îţi aducă aminte de vârsta pe care o ai, te dispreţuiesc şi te judecă după propriile lor trăiri carnale.

Dar oare e o tragedie în faptul că noi îmbătrânim? NU! E un lucru cât se poate de normal. Problema este să căutăm să îmbătrânim frumos şi să acceptăm frumuseţea vieţii să se vadă prin caracterul nostru puternic, experienţă şi cultură, dar mai ales dintr-o practică a cărui exemplu poate fi luat. Indiferent câte primăveri petrecem să le acceptăm ca un dar de la Bunul Dumnezeu. Nimic nu e pierdut, dacă îl ai pe Dumnezeu ca şi conducător suprem al vieţii tale. Domnul Isus spune că „În lume veţi avea necazuri. Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”. Trebuie doar să fim hotărâţi şi să îndrăznim să stăm tari împotriva tuturor deşertăciunilor care ar dori să ne fure bucuria vieţii prin Duhul Sfânt. Cei care nu cunosc adevărata tinereţe veşnică ce o dă Dumnezeu prin jertfa Fiului Său, prin înoirea minţii şi a sistemului de valori, îi îndemn cu toată dragostea să vină, să-L caute şi să trăiască plin de bucuria regenerării psihice şi  fizice sub binecuvântarea Lui veşnică. Aceasta este tinereţea sufletească şi adevărata realizare!

MARINA GLODICI

Cluj Napoca, 3 martie, 2015


Etichete: