Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » 8 MARTIE » Gheorghe Pârlea – Dă-mi mâna, s-o sărut

Gheorghe Pârlea – Dă-mi mâna, s-o sărut

Dă-mi mâna, s-o sărut!

 

Când din iubire-am apărut

Şi-n lume am pornit pe brânci,

De mână Tu m-ai prins atunci

Şi mersul, zbor mi s-a părut.

Dă-mi mâna, s-o sărut!

*

Când zările mai largi le-am vrut,

Privind orbit spre necuprins,

Uşor de mână Tu m-ai prins

Şi ochii nu m-au mai durut.

Dă-mi mâna, s-o sărut!

*

Când inima pereche mi-a cerut

Şi-n noapte căutam lumină,

M-ai prins atunci uşor de mână

Şi inimă pereche Te-am avut.

Dă-mi mâna, s-o sărut!

 

Când din iubire-am apărut,

Când zările mai largi le-am vrut,

Când inima-mi pereche te-a cerut,

Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.

Dă-mi mâna, s-o sărut!

 

Imn îţi închin, Mamă

 

Tu mi-ai fost izvorul vieţii, Mamă, 

iar eu încă sunt apa care-ţi susură numele… 

Tu mi-ai fost floarea câmpului, Mamă, 

când eu, cu nesaţ, îţi sorbeam nectarul… 

Tot atunci, demult, când aveai aripi, Mamă, 

erai îngerul de zi şi de noapte al începuturilor mele… 

Pe câmp erai neîntrecuta ciocârlie, Mamă, 

când tata, prăşitorul, înfruntând soarele, te chema jos… 

Erai, Mamă, Adâncul iubirii şi-al răbdării 

şi aprigă lupoaică în juru-mi, când mă-nvăluia primejdia… 

Ai fost, Mamă, şi încă mai eşti, Înaltul – 

pe care eu n-am ştiut să-l măsor, ca să-i aflu cuprinsul… 

Acum, Mamă, tu eşti şi mai sus, atât de sus!… 

Iar eu, de jos, nu ostenesc să-ţi cuprind… necuprinsul. 

 

Bluza vişinie

 

Indiscret, răscolesc

în garderoba cele ce mi-i soţie,

năzărind, ca motiv,

o bluză vişinie –   

amintiri din care

s-a născut viitorul,

acum, trecutul şi dorul.

Nicidecum, bluza vişinie

nu a supravieţuit

parfumului  fosilizat

în nările-mi încă neatrofiate

de timp şi de agresiunea

aldehidelor societăţii de consum,

nicidecum…

N-am găsit bluza cea vişinie,

ci doar inconfundabilul ei parfum

de toporaşi

şi amintiri, o mie,

răsfrânte peste un timp

cu originea

într-o primăvară timpurie.

N-am găsit bluza cea vişinie,

dar e aici, lângă mine,

purtătoarea-i de-atunci,

acum, încoronată,

în buclele timpului ei,

ca o mângâiere pe creştet,

cu o diademă de ghiocei.

Şi eu, lângă ea, năzărindu-mi

că poartă bluza cea vişinie,

ca atunci, cu mulţi ani în urmă,

să fie vreo… mie

de primăveri –

şi totuşi, ca ieri…

 

 

prof. Gheorghe Pârlea

Miroslovești, Iași


Etichete: