Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » drd. DORIN MACOVEI: BUNA VESTIRE – REPERE BIBLICE SI ICONOGRAFICE

drd. DORIN MACOVEI: BUNA VESTIRE – REPERE BIBLICE SI ICONOGRAFICE

       Noi, creştinii ortodocşi prăznuim Buna Vestire pe data de 25 martie şi o  considerăm ca fiind una din marile sărbători ale Bisericii. Taina  aceste  sărbători ascunde o adevărată cotitură în  istoria  omenirii. Cum spune şi troparul praznicului, acest moment este ,,începutul mântuirii  noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul  lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil  harul bine-l vesteşte”. Sfânta  Scriptură relatează astfel evenimentul:

  1. ,,Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret ,
  2. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
  3. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!
  4. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
  5. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
  6. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus.
  7. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
  8. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
  9. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
  10. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema .
  11. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
  12. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
  13. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.[1]

            Nu se ştie cu precizie, la ce dată a început Biserica să sărbătorească vestea adusă Mariei. Este posibil să se fi prăznuit chiar înainte ca Sinodul din Efes ( 431) să o proclame  pe Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu – Theotokos.[2]

            Theotokos, templu mai sfânt decât cel din Ierusalim, Maria este prin excelenţă Templu, ceea ce fiecare om este chemat să devină. Maica Domnului, se goleşte de voia proprie pentru a-L primi în ea pe Cel pe Care pământul nu poate să-L  încapă.

            Îngerul Gavriil vesteşte celei pline de dar: ,,bucură-te, Fecioară care nu ştii de  mire şi eşti neispitită de nuntă!

            Nu te mira de chipul meu cel neobişnuit şi nici nu te  spăimânta !

            Că Arhanghel sunt. Şarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum eu îţi vestesc ţie  bucurie; şi vei rămâne neatinsă şi vei naşte pe  Domnul, Preacurată .”[3]

            Prăznuind Buna Vestire, Biserica în slujbele sale aduce laudă atât Maicii Domnului cât şi dumnezeescului său Fiu. În primul rând, ea subliniază caracterul dumnezeesc al tainei: Fiul născut mai înainte de veci, Se face om.

            Se întrupează pentru ca prin jertfa propriei Sale  vieţi, să le aducă neamul omenesc  la Tatăl şi împreună cu Sine, întreaga creaţie. Acesta este sensul primordial al Bunei Vestiri.[4]

            Isaia profeţeşte astfel:

Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua  în pântece  şi va  naşte  fiu şi vor chema  numele lui Emanuel.[5]

            sau: Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui : Domnul Savaot, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui  Israel:

            Dumnezeul  a tot pământul se cheamă![6]

            Astfel prin Sfânta Marie, omenirea va veni la îndumnezeire.

            ,, Bucură-te, cinstită, ceea ce eşti chemarea din nou a lui Adam  şi izbăvirea  Evei”.[7]

            ,,Dacă Eva cea nouă prin da-ul spus Arhanghelului Gavriil şi prin alegerea binelui, îşi îmbracă firea sa omeneascăîn filiaţie dumnezeească, prima Evă denaturează firea  omului consimţind la porunca rău-voitoare a satanei , îngerul căzut. Spre deosebire de Eva  care, nesocotind cu mândrie  chemarea dumnezeească, se vrea autonomă, Maria răspunde:

            Iată roaba Domnului. Ea se supune, primeşte Cuvântul fără  reţinere, se goleşte de sine însăşi pentru a-I face loc lui Dumnezeu Care se întrupează, alegând în mod liber pe Dumnezeu şi nu creatura”.[8]

            Conform celor relatate de Sfânta Scriptură, în icoanele Bunei Vestiri, vom observa cele două personaje ale evenimentului: pe Sfânta Fecioară şi pe Arhanghelul Gavriil, vestitorul ei,  iar în spate, ca fundal ne vor apărea clădirile oraşului Nazaret.

            Arhanghelul Gavriil este reprezentat păşind către Sfânta şi Preacurata Fecioară.

            În unele  compoziţii este reprezentat în poziţie statică, în faţa  Fecioarei Maria.

            În alte  icoane, poziţia sa dă impresia că zborul său nu s-a terminat, în timp ce se  adresează celei ce va fi Maica Domnului. În toate compoziţiile însă, atitudinea corpului  său exprimă bucuria pe care o aduce  Sfintei Fecioare: vestea cea  bună a zămislirii Fiului lui  Dumnezeu  în pântecele  ei  cel preacurat.

            Cu mâna dreaptă Arhanghelul Gavriil o binecuvântează  pe  Sfânta  Fecioară, semn care  ilustrează cuvintele sale adresate  Preacuratei :

            ,, Bucură-te, ceea ce eşti plină de  har, Domnul este cu tine.

            Binecuvântată eşti tu între femei.”[9]

            În mâna stângă, Arhanghelul Gavriil ţine un sceptru, ca semn al faptului că este  purtătorul unui mesaj ( nu are un  crin, cum se  obişnuieşte în pictura  apuseană).

            În  iconografia  ortodoxă tradiţională Buna Vestire  apare  descrisă astfel:

             În partea stângă a compoziţiei se află Arhanghelul Gavriil, cu mâna dreaptă întinsă, binecuvântând-o pe Preasfânta Fecioară Maria, care se află în partea opusă, iar în mâna stângă ţine un toiag, simbol al autorităţii mesagerului lui Dumnezeu (în  unele icoane  greceşti moderne, în loc de toiag ţine un crin în mâna stângă. Aceasta este o inovaţie  apuseană sentimentalistă, care  a  fost adoptată şi de unii  iconari ortodocşi).

            Sfântul Arhanghel Gavriil este îmbrăcat cu tunică şi himation. Uneori  este  înfăţişat  ca şi cum ar alerga, cu un picior înainte, cu genunchiul îndoit sub veşmintele frumos şi ordonat drapate.

            Expresia chipului este de smerenie dar solemnă. Uneori o aripă se află încă în aer, iar cealaltă lăsată în jos.[10]

Fig.1.Arhanghelul  Gavriil

Detaliu, desen  pe calc

            Pentru a ajunge însă la forma iconografică  cunoscută  astăzi, a fost nevoie  de timp, serioase analize teologice şi stilistice.

            În secolul al II- lea, Theodotus afirma că  îngerii sunt un foc inteligibil, diferit de focul sau lumina materială. Ei au trupuri dar  lipsite de  formă şi corporalitate în raport cu cele omeneşti.

            Methodius ( + cca. 311), în secolul al IV –lea, compara  natura  îngerilor cu cea  a sufletului, compoziţia ambelor fiind aerul şi focul.

            Macarie cel Mare ( cca.300-390 ), lansează termenul de  ,,trupuri subtile” (lepta) iar  Grigorie de Nyssa ( cca.330-394)  aparent neagă orice corporalitate a îngerilor.

            Grigorie de Nazianz (330-390)  afirmă că îngerii nu pot fi percepuţi decât raţional , întrucât sunt compuşi din spiritualitate pură. O importantă lucrare cu privire la anghelologie, o întâlnim la Pseudo-Dionisie Areopagitul a cărui taxonomie, bazată pe surse scripturistice şi pe elemente din tradiţia  Bisericii , este considerată cea mai completă încercare de descriere a ierarhiei  cereşti. Având în vedere dificultatea de  a înţelege natura îngerilor – exista încă de la  începuturi întrebarea: cum s-ar putea reprezenta aceste fiinţe necorporale? După multe dispute şi perioada iconoclastă, problema iconografiei a fost abordată  în anul 692 şi apoi Sinodul de la Niceea din 787 (în plină criză iconoclastă) – au tratat  canoanele  imaginilor. S-a introdus în actele sinodale apologeticul ,,dialog imaginar” al lui Ioan al Thessalonicului, dintre un creştin şi un păgân, în care circumscribilitatea şi discreta  corporalitate a îngerilor, în raport cu necircumscribilitatea şi necorporalitatea desăvârşită  a lui Dumnezeu, precum şi numeroasele lor apariţii (anghelofanii) în formă sensibilă erau considerate temeiuri ale reprezentării  iconografice a sfinţilor îngeri.[11]

Cuvintele  mesagerului ceresc o surprind pe Fecioara Maria, căci

,, ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul  lui şi cugeta în  sine:

Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”[12]

            Indicaţiile cu privire la pictarea Fecioarei Maria sunt :

Sfânta Fecioară stă în picioare în faţa unui scaun înalt, cu baldachin, alteori stând aşezată pe  el. Veşmintele pe care le poartă sunt lungi şi îi lasă doar faţa descoperită gâtul  şi  mâinile. Atitudinea şi chipul ei exprimă smerenie, modestie şi prudenţă. Stă cu capul înclinat în direcţia îngerului. Face un gest de consimţire cu mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă ţine un fus cu lână roşie sau o batistă. Privirea, atitudinea şi gestica  ei exprimă cuvintele din Evanghelia după Luca: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.[13]

            Figura şi gestica Sfintei Maria transmit încredere în Dumnezeu şi supunere, ascultare  smerită, potrivit cu voia Lui. Deasupra clădirilor din fundalul icoanei a căror formă stilizată sporesc frumuseţea  icoanei, se află o reprezentare a bolţii cereşti sub formă sferică, de unde izvorăşte  raza  de  lumină.

            ,, Lumina simbolizează harul Prea Sfântului Duh. Ea se opreşte la aureola Sfintei Fecioare sau lângă aureolă”.[14]

            Reprezentarea Sfintei Treimi apare sub forma unui semicerc din  care ies trei raze, arătând Sfânta Treime, cea una în fiinţă dar întreită în persoane. Se  indică  prin acest semn prezenţa celor trei Persoane ale Sfintei Treimi în momentul zămislirii Fiului lui  Dumnezeu  în pântecele Maicii Domnului, conform cuvintelor Arhanghelului Gavriil adresate Sfintei  Fecioare : ,,Duhul Sfânt se  va pogorî peste tine şi puterea Celui  Preaînalt (Tatăl) te va  umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.[15]

            Până la cristalizarea acestui model iconografic, a fost parcurs un drum  lung. Ştim că  Buna Vestire  era prăznuită încă dinainte de secolul al IV –lea .

            Cu toate acestea, reprezentarea scenei aşa cum este ea descrisă în Sfânta  Evanghelie după Luca , nu apărea în picturile din vechime aflate în catacombe. Imaginea  din catacomba Priscillei de la  Roma, ne înfăţişează un tânăr care stă  în  faţa unei femei  aşezate de un  tron şi ţinând  un  prunc pe genunchi. Această femeie o înfăţişează pe Maica Domnului, dar  prezenţa  pruncului, precum  şi steaua de deasupra grupului pun sub semnul întrebării, teoria potrivit căreia ar fi vorba  despre scena Bunei Vestiri.

            Cât despre personajulcare stă în faţa Maicii Domnului, trebuie să ne amintim că pictura primelor veacuri îi înfăţişa pe îngeri ca pe nişte tineri înveşmântaţi în himation şi ţinând în  mână toiagul de păstor sau o lance. Abia în secolul al V-lea se precizează iconografia îngerilor şi aripile devin  atributul lor caracteristic.

            ,, După Sinodul din  Efes (431), două tendinţe contribuie la formarea tipului iconografic al  Bunei Vestiri. Una din aceste tendinţe se datorează influenţei apocrifelor, în special Protoevangheliei lui Iacob şi celei  a lui Pseudo-Matei care, prin multe amănunte îmbogăţesc în  mod cert compoziţia.          O altă tendinţă provine din evoluţia artei bizantine însăşi. În acea  epocă, civilizaţia  imperiului şi idealul său de frumuseţe şi de măreţie sunt cele care furnizează formele şi  elementele decorative ale artei şi duc la  elaborarea  unei  imagini maiestuoase, tipice  artei  bizantine şi  care –şi atinge  expresia  sa cea mai  înaltă odată cu vârsta ei de aur din epoca  lui Iustinian, în secolul al VI-lea.”[16]

            Primul model ar fi cel numit narativ, creat sub influenţa imnelor liturgice şi a numeroaselor panegirice ale praznicului. Acest model este unul dinamic, care aduce un plus de mişcare vechiului  model consacrat. Arhanghelul Gavriil este redat în plină mişcare, coborândparcă din cer sau înaintând  cu o  mişcare  vioaie către  Maica Domnului.

            Totul participă la mişcare: aripile, veşmintele, poziţia arhanghelului. Duhul Sfânt este simbolizat prin simple raze care coboară peste Sfânta Fecioară. Uneori pentru a se relata în detaliu pasajul evanghelic s-au pictat mai multe scene cum întâlnim spre exemplu în compoziţiile murale de la Humor sau Suceviţa (în jurul anului 1600), unde sunt patru scene  ale  Bunei  Vestiri, una lângă alta.

Fig.2. Mănăstirea  Humor, faţada de  sud, imnul Acatist-Buna Vestire, detaliu

 Această serie conţine şi aşa numita scenă din Protoevanghelia lui Iacob, numită

 ,,Buna  Vestire lângă izvor”, sau  ,,Pre-Bună Vestire”.

Această compoziţie este posibil să fi apărut la început în Vest, pe coperta  de fildeş a Evangheliei din catedrala din Milano ( sec. V-VI). S-a răspândit apoi şi în alte părţi  şi o întâlnim  în secolul IX la  San Marco – Veneţia  şi Sfânta  Sofia din Kiev ( secolul XI).

Un alt model este cel numit dinamic şi reprezintă  modelul care oglindeşte cel mai fidel relatarea evanghelică, interpretată în lumina slujbelor liturgice care şi ele sunt influenţate de scrierile apocrife.[17]

În pictura ortodoxă bizantină se pune mare accent pe  spiritualizare, pe hieratism, acestea fiind elementele caracteristice unei adevărate icoane. Modelele consacrate ale vechilor zugravi sunt respectate cu stricteţe şi preţuite pe măsură. Nimic  ţipător, nimic din ceea ce ar putea să tulbure sensul tainic şi sfânt al icoanei nu are ce căuta în această pictură. Studiile şi decantările stilistice de veacuri fac ca perfecţiunea compoziţiilor bazate pe armonie şi echilibru să impresioneze şi mai ales să creeze acea  atmosferă  tainică, atât de  necesară pentru  rugăciune.

Fig.3. Mănăstirea Probota, pronaos, Buna Vestire

            Compoziţia este  simplă, sugestivă, eliberată de amănuntele fără semnificaţie.

            În  Buna Vestire (secolul XIV, Ohrid) spaţiul este redat de liniile oblice ale celor două socluri în partea de jos a icoanei şi prin liniile oblice ale baldachinului tronului  Fecioarei, în partea de sus.

Fig.4. Buna Vestire, icoană,  sec.XIV,

Muzeul Naţional din Ohrid

            Prim-planul este sugestiv redat de cele două socluri care dau solului o mişcare ascendentă fără a genera impresia de adâncime, întrucât ele sunt desenate axonometric.

            Construcţiile din fundal sunt văzute un pic de sus şi cu o uşoară impresie de perspectivă inversă. Liniile baldachinului urmăresc această perspectivă inversă, iar suprafeţele sale sunt desenate axonometric.            În  spatele Arhanghelului Gavriil, apare o construcţie văzută de sus, ca mai apoi spaţiul să se oprească brusc făcând loc fondului de aur, lumina necreată  de dincolo de cele pământeşti.[18]

            Uşile Împărăteşti au existat încă de la apariţia primelor iconostase. Ele sunt alcătuite dintr-o  uşă dublă, cu ornamente sculptate şi fixate pe stâlpi de lemn.

            ,,După cum mărturisesc scriitorii bisericeşti, Uşile Împărăteşti erau decorate cu icoane  încă din cele mai vechi timpuri. Aşezarea lor obişnuită este următoarea: în partea de sus Buna Vestire, cu Maica  Domnului  în partea  dreaptă a privitorului  şi Arhanghelul  Gavriil în stânga.”[19]

Fig.5. Uşi Împărăteşti

Jumătatea sec.XVI

Muzeul de Istorie  locală , Rovno

Fig.6.Uşi Împărăteşti ruseşti, sec.al VI-lea

            Icoana Buna Vestire, se află în mod tradiţional pe Uşile Împărăteşti ale iconostasului, deasupra celor patru Evanghelişti, care în mod simbolic reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Uşile Împărăteşti marchează trecerea din lumea sensibilă în lumea  Împărăţiei Cerurilor. Praznicul stabileşte  într-adevăr  legătura între trup şi  Duhul Sfânt, între pământ şi lumea de dincolo. ,,Luând atitudinea cerută oricărui candidat la Împărăţia Cerurilor , Theotokos, Maica  Domnului, se goleşte de voia proprie pentru a-L primi în ea pe  Cel pe Care pământul nu poate să-L  încapă.”[20]

            Vă prezentăm câteva icoane ortodoxe din diferite regiuni, specifice şcolilor  respective.

Fig.7. Buna Vestire 1752

Muzeul  Bisericii Sf. Nicolae

din Şcheii Braşovului, judeţul Braşov

Fig.8. Buna Vestire 1734

Muzeul  Bisericii Sf.Nicolae

din Şcheii Braşovului, Judeţul Braşov

Fig.9.Buna Vestire ,sec.XVII, a doua jumătate

Muzeul Mănăstirii Golia, Iaşi

Fig.10. Buna Vestire

Maestrul iconar Fedusko din Sambor, 1579

Tempera pe lemn, 199×105 cm

Muzeul de Artă, Harkov

Fig.11. Buna Vestire

Icoană rusească, Şcoala de la Moscova, sec.al XVI-lea

Fig.12. Buna Vestire

Icoană, Şcoala de la Novgorod,sfârşitul sec.XV,  Galeria Tretiakov, Moscova

Fig.13. Buna Vestire, icoană grecească, Teofan Cretanul

Fig.14. Buna Vestire, prima jumătate a sec.XIV,

Muzeul de Arte Frumoase, Puşkin, Moscova

            În pictura religioasă  occidentală, se disting  lucrările  lui Fra Angelico. El pictează în jurul anului 1432-1433, o  Buna Vestire la Cortona-lucrare destinată altarului principal al  bisericii.

Fig.15. Buna Vestire, Fra Angelico

1432-1433, 175×180 cm, Muzeul Diecezei, Cortona

            În colţul stâng, în partea de sus, într-o grădină –artistul ilustrează decăderea  omului. O altă lucrare pe care o execută doi ani mai târziu la San Marco, aceeaşi grădină din colţul stânga-sus rămâne gol,  grădină care evocă  paradisul pierdut.

Fig.16. Buna Vestire, Fra Angelico, Anul 1450, 230×321 cm, frescă

Muzeul din  San Marco, Florenţa

            Compoziţiile se înscriu în maniera  timpului cu influenţe renascentiste.

            Perspectiva este cea specifică artei renaşterii cu menţiunea că punctul de fugă al liniilor obţinute din prelungirea elementelor de arhitectură se pierd undeva în afara  compoziţiei. Elementele compoziţionale creează un joc de lumini şi umbre, specifice picturii  renascentiste, joc ce  animă compoziţia şi sporeşte efectul clar-obscur. Jan Van Eyck este un alt mare meşter care a pictat în secolul al XV-lea. Altarul din Gand  are pictat pe partea exterioară scena religioasă Buna  Vestire. Este  pictat  într-o armonie  simplă de culoare, fără  contraste prea  mari. Scena are loc într-un interior modest, specific reprezentărilor  din această  perioadă. ,,Astfel de soluţii de realizare a altarului sunt foarte caracteristice pentru retabulumurile epocii, conform principiului potrivit căruia modestia exteriorului scoate puternic în evidenţă bogăţia interiorului retabulumului, care este arătat numai în zilele de sărbătoare.”[21]

Fig.17. Buna Vestire, Jan Van Eyck

Tablou de pe partea exterioară a Altarului din Gand

Anul 1432 , 212×218 cm, ulei pe lemn, Catedrala St.Bavo, Gand

            Un alt mare artist occidental, Giovanni Bellini a pictat pe la 1500 o Buna Vestire destinată  bisericii Santa Maria dei Miracoli din Veneţia.

Fig.18. Buna Vestire, Giovanni Bellini

cca.1500, 224×106 cm, Aripile orgii bisericii Santa Maria dei Miracoli, Veneţia

            Începând din secolul al XIV-lea, Buna Vestire alături de Madona cu Pruncul, Crucificarea  şi Pieta  a devenit  tema preferată a picturii religioase din Italia.

[1]  Sfânta  Evanghelie după Luca, cap.I,26-38.

[2] Egon Sendler , Icoanele  bizantine ale Maicii Domnului , Editura  Sofia , Bucureşti , 2008 , pag.33.

[3] Vecernia mare , Litie ,glas 2.

[4] Egon Sendler , Icoanele…, pag.35.

[5] Isaia, cap.7; 14.

[6] Isaia, cap.54; 5

[7] Vecernia mare,Litie , glas 1.

[8] Michel Quenot , Învierea şi Icoana , Editura Christiana, Bucureşti , 1999, pag.145.

[9] Sf.Evanghelie după Luca 1, 28.

[10] Constantine  Cavarnos , Ghid de iconografie bizantină , Editura Sofia , Bucureşti , 2005, pag.70.

[11] Mitropolia Moldovei şi Bucovinei , Arhiepiscopia Iaşilor , Comisia Română de  Studiu şi Istoria Creştinismului , ,,Cinstirea  Sfintelor Icoane în Ortodoxie” , Editura  Trinitas, 2008 , pag.149

[12] Sf.Evanghelie după .Luca , 1, 29

[13] Constantine Cavarnos, Ghid de…,pag.70.

[14] Ibidem , pag.71

[15] Sf.Evanghelie după Luca , 1,35

[16] Egon  Sendler ,Icoanele bizantine… pag.38.

[17] Egon Sendler , Icoanele bizantine ale Maicii Domnului , Editura  Sofia, Bucureşti , 2008 , pag.44

[18] Egon Sendler , Icoana , chipul  nevăzutului , Editura  Sofia , Bucureşti , 2005,pag.135.

[19] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuză în lumea  icoanei , Editura  Sofia , Bucureşti ,2003, pag.97

[20] Michel  Quenot , Învierea  şi icoana, Editura Christiana, Bucureşti , 1999, pag.143.

[21] Revista  Mari Pictori – Viaţa , sursele de inspiraţie şi opera ; Jan Van Eyck, nr.51, pag.8

drd. DORIN MACOVEI


Etichete: