Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Aurel M . BURICEA: PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1)

Aurel M . BURICEA: PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1)

PSALMUL  1

 

Natura s-a hrănit cu sufletul meu

Toate florile primăverii m-au plâns

În cugetul Sfântului Duh s-au strâns

Cum apa din lumina din curcubeu

 

Ziua şi noaptea vibrează-n  cuvinte

Ca un pom roditor lângă izvoare

Roadele lui nasc lumi trecătoare

Despre viitor ne-aducem aminte

 

Cel fără credinţă spulberat de vânt

De se pierde ca praful în furtună

Nu-i nimeni în uitare de-l adună

 

Calea drepţilor prin Domnul ia avânt

De trece dincolo spre veşnicie

Şi veghează ruga din poezie

 

 

PSALMUL  2

 

Patimi rele vor creşte s-o frângă

Cu cel de sus să n-avem legătură

Dar nu pot lua spirit din natură

Orice anotimp e-o hrană nătângă

 

Vine  porunca  de pe Muntele Sfânt

Cu frică să-l slujim şi-n trup cutremur

Urgia  Lui mă face  azi să tremur

Din orice rugă  îmi fac mereu avânt

 

Pe calea cea dreaptă urcă gândul meu

În cuget hrănit cu lumina de-apoi

Să nu-mi cioplesc din necredinţă altoi

 

Ca să crească roadele unui ateu

Doar  prin  Tine  Doamne calea cea dreaptă

Fericit voi fi pe ultima treaptă

 

 

PSALMUL  3

 

Între bine şi rău creşte risipa

Din orice păcat nimic nu rămâne

Doar materia vrea moartea s-amâne

Numai din Dumnezeu se naşte clipa

 

Această vreme din a Ta privire

Hrăneşte viaţa pentru credinţă

Pregătit sunt să trec în nefiinţă

Eternizat întru dumnezeire

 

Cu glasul meu către Domnul am strigat

Din muntele sfânt  vin roade bogate

De ziua de mâine sunt azi legate

 

La plăcerile lumii n-am fost argat

De patima nopţii nu mă voi teme

Gata sunt Doamne să trec peste vreme

 

 

PSALMUL  4

 

Te caut în gânduri clipă de clipă

Oriunde aş fi ascultă ruga mea

N-am rupt minciuna şi deşertăciunea

Să îmi cioplesc din cel veşnic aripă

 

M-ai zămislit minunat şi cuvios

Jertfa dreptăţii mi-a consumat viaţa

Din raza feţei Tale dimineaţa

O deduc  tainic cum vibrează prin os

 

Puls mai profund decât în inima mea

Rodul de grâu de vin şi de undelemn

În muguri de pădure cresc cruci de lemn

 

Lumina din cuvinte filtru de stea

În nădejdea Ta voi adormi Doamne

Să pot cânta prin rodul unei toamne

 

 

PSALMUL  5

 

Al meu grai şi strigare înţelege

Ia aminte de glasul rugii mele

Când spăl în zori sufletul meu cu stele

Să nu fiu umbre de fărădelege

 

Dimineaţa vei auzi glasul meu

Stau înaintea Ta şi mă vei vedea

Cei vicleni  vor avea soarta cea mai grea

Criminali mincinoşi cu foame de ateu

 

Mila şi frica deschid sfânta uşă

În altar spiritul meu se hrăneşte

Cum într-o mare stoluri mari de peşte

 

Pe Calea Ta smerit şi drept pe tuşă

Când trupul meu se va retrage-n pământ

Doar sufletul meu zori va fi în Cuvânt

 

 

PSALMUL  6

 

Sufletul meu s-a tulburat de noapte

Oasele mele-s ninse de atâta cer

Scoate-mă Doamne din nevăzut mister

Cum iese lumina din fructe coapte

 

În iad cine Te va lăuda plângând

Tulburi sunt ochii mei de supărare

Glasul plângerii mele pe cărare

Chemă rugăciune născută din gând

 

Dă-mi Doamne gândirii partea mea de cer

Şi vindecă-mă de patimi şi de dor

Chiar dacă rămân prin spirit călător

 

Şi n-am puterea acestui veac să-ţi cer

Să rămân pe veci în satul meu natal

Cu numele scris pe-o cruce de metal

 

 

PSALMUL  7

 

Apără-mă Doamne de fiara lumii

Sufletu-mi să nu  fie luat de leu

De vrăşmaşii mei cu inimi de ateu

Slava mea să nu fie hrana  humii

 

Drept la inimă şi nevinovat sunt

Cu răbdare şi tărie judecat

Adevărul să nu intre în păcat

Zămislit cum se face din lapte unt

 

Fără parte de unelte de moarte

Cei ce au săpat-o să cadă-n groapă

Dincolo de gând pedeapsa s-o poarte

 

Pe capul unui silnic să pogoare

Cel care prin fapte morminte sapă

Cum sapă şobolanii pe ogoare

 

 

PSALMUL  8

 

 

S-a înălţat slova Ta peste ceruri

Din gura de prune şi-a celor ce sug

Ai săvârşit laude şi-ai făcut rug

Ca păcatele noastre să le înduri

 

Ce este omul să-ţi aminteşti de el

Cu slava şi cinste mai  mic de înger

Cu orice faptă  învăţ să mai sânger

Ca dincolo de timp să nu  fiu rebel

 

M-ai supus câmpiei să-mi dea rod bogat

Animalele vii hrănesc viaţa mea

În pajiştea luminii mai vor să stea

 

Păsările şi peştii mării străbat

Cât de minunat este numele Tău

De mă-nvaţă zilnic să trec peste rău

 

 

PSALMUL  9

 

Cu inima lăuda-te-voi  Doamne

Cânta-voi numele Tău Preaînalte

Vrăjmaşii vor pierii în negre halte

Rodul urii va putrezi prin toamne

 

Ajutor la vreme rea celui sărac

Gura unui păcătos urlă blestem

În uitarea Ta să cad tare mă tem

Dimineaţa în rugăciune mă-mbrac

 

Priveşti  la necazuri şi la durere

Să ei pe toate în mâinile Tale

Să Te mânâi nu cer nicio putere

 

Judecă pe sărac şi pe cel smerit

Să nu se mândrească nimeni pe cale

Când prin trăire n-are niciun  merit

 

 

PSALMUL  10

 

Mută-te în munţi ca o pasăre strig

Cei păcătoşi ascund săgeţi în tolbă

Din ce-ai semănat  nu-i nimic în holdă

Sub zăpezi negre gândul zace de frig

 

Doamne eşti în Biserica mea Sfântă

Domnul în cer are doar scaunul său

Ochii Lui pe sărac îl privesc la rău

Cum fiarele patimii îl descântă

 

Va ploua peste păcătoşi cu laţuri

Foc şi pucioasă suflare de vifor

Caii sălbateci zburdă fără hăţuri

 

Că drept este Domnul şi dreptatea Sa

Deschide-n suflete nesecat izvor

Şi faţa Lui zideşte-n inimi casa

 

 

PSALMUL  11

 

Cel necuvios din adevăr scade

Limba cea plină de mândrie pierde

Cum seceta usucă lanul verde

Buza vicleană în păcate cade

 

Cuvintele Domnului sunt  curate

Argint lămurit de foc şi curăţat

De pământ şi de şapte ori răsfăţat

Ca destinul crucii să-mi fie frate

 

Ne vor păzi şi ne vor feri în veac

De neamul acesta plin de păcate

Doar sfânta credinţă să ne fie leac

 

Când împrejur necredincioşii umblă

Cu pofte păcătoase dezbrăcate

De sperie şi fiarele din junglă

 

 

PSALMUL 12

 

De ce Doamne mă vei uita în sfârşit

Vei întoarce faţa Ta de la mine

Cum cade în stup mierea de albine

Numai prin Tine am fost desăvârşit

 

Auzi-mă  luminează ochii mei

Ca nu cumva să adorm întru moarte

Niciodată vrăjmaşii să mă poarte

Într-o lume stăpânită de atei

 

Setea din pofte să nu mă clatine

Chiar dacă-n viaţă sunt multe ispite

Prin ruga mea vor fi iar risipite

 

Întreg şi viu în noapte sunt prin Tine

Luminează-mi ochii gândului din cer

Să nu trec prin lume atât de stingher

 

 

PSALMUL  13

 

Nu este Dumnezeu cel nebun spune

Nu este cel ce face bunătate

Nu este până la unul dreptate

Din viaţa lumii prin rău ştiu s-adune

 

Domnul din cer a privit peste lume

Să vadă de este cel ce-nţelege

Cel Unul Nenăscut fără de lege

Din nefiinţă poate să ne-adune

 

Cel ce mănâncă poporul ca pâinea

Pe Cel de Sus nu l-am chemat de frică

Când neamul celor drepţi e-atât de mică

 

Stinge vederea doar câţiva fulgi de nea

Lumina divină hrană de sărac

Cu patima credinţei  lumea îmbrac

 

 

PSALMUL  14

 

Cine va locui în spiritul tău

Fără prihană pe muntele cel sfânt

Şi-a luat din adevăr veşnic avânt

Când cugetu-i calea străină de rău

 

Doar cel ce n-a viclenit cu limba lui

Şi n-a făcut rău păgân unui vecin

Întru slava Ta Doamne mereu mă-nchin

Lăcomia am ştiut s-o bat în cui

 

Nici unui vecin n-am rostit ocară

Prin fapte m-am lepădat de păcate

Ura lumii în veac n-are să cate

 

Roadele toamnei se coc chiar din vară

Cel ce face bine nu se stinge-n veac

Din sfânta credinţă mi-am zidit alt leac

 

 

PSALMUL  15

 

Păzeşte-mă Doamne prin Tine cuget

Din gândul Tău se nasc sfinţii pe pământ

În moştenirea Ta sfântă oricând sunt

Puterea mea vine din neamuri de get

 

De-a dreapta mea este să nu mă clatin

Inima s-a veselit de minune

Limba s-a bucurat să ne adune

Cum creşte în vârf de munte un paltin

 

Că nu vei lăsa sufletul meu în iad

Nici nu vei lăsa mort pe cel cuvios

Din toate căile vieţii am să cad

 

Faţa Ta mă umple de bucurie

Frumuseţii în dreapta Ta de folos

Din orice sfârşit cresc în veşnicie

 

 

PSALMUL  1 6

 

Ascultă ruga mea din buze sfinte

Ochii mei să vadă doar cele drepte

Când cugetu-mi urcă apuse trepte

Şi trupul zace în negre morminte

 

La cele sfinte am păzit căi aspre

Paşii mei nu se clatină pe cărări

De-o viaţă urc tainic pe curate scări

Am uitat iubirea prin nopţi sihastre

 

Minunate azi fă milele Tale

Păzeşte-mă Doamne ca pe-o lumină

De păcătoşii care-mi stau în cale

 

Izbăveşte cugetul meu de cei răi

Apără spiritul meu din grădină

Stinge rasa de lei prin secate văi

 

 

PSALMUL  17

 

Puterea mântuirii mele stă-n gând

Şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi

Chiar dacă durerea morţii va lovi

Cugetul meu pe care-l aud plângând

 

Ruga mea rupe temelia lumii

Izvoare curate vibrează-n cuvânt

Fără prihană calea mea ia avânt

Cu lacrimi trupul meu se vinde humii

 

Doar cu cel cuvios cuvios voi fi

Doamne Tu vei aprinde făclia mea

Vei lumina noaptea veşnică cu stea

 

Chiar durerea facerii se va sfârşi

Cei ce vin cu smerenie până-n veac

În minunile lumii vor afla leac

 

 

PSALMUL  18

 

Aud când ziua zilei spune Cuvânt

Şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă

În tot pământul a ieşit credinţă

Fără prihană legea prinde avânt

 

Veselesc inima gândirea sfântă

Luminează ochii porunca dreaptă

Prin judecata Ta Doamne urc treaptă

De adevăruri care mă încântă

 

Doar frica de Domnul este curată

Domină veacul veacului ce vine

Puterea divină fără durată

 

De cele rele apără  robul tău

Nu-l face slugă la cele străine

Cu forţa din cer stinge răul din rău

 

 

PSALMUL  19

 

Vede-ne Domnul în ziua de necaz

Din lăcaşul Tău să primim ajutor

Arderii de tot  să-i fiu sfânt autor

Orice durere grea să iasă din caz

 

Chiar Dumnezeul nostru ne va mări

Se vor împlini iar rugile mele

Vor trece peste punţile rebele

Mereu vor seca prin veac negrele mări

 

Dumnezeu a mântuit pe unsul său

Aude în orice zi si-l vom chema

Să ne scape de chinga oricărui rău

 

De toate păcatele lumii spălaţi

Prin viscol şi ploi vom învăţa tema

Minciunii şi urii să nu-i fim argaţi

 

 

PSALMUL  2 0

 

Doamne întru puterea Ta vom iubi

Pofta inimii noastre va creşte mult

Slava Ta cu toată fiinţa ascult

În grădina Ta sfântă ne vom zidi

 

În veacul veacului ne-ai dat gând de zi

Binecuvântarea de cer vom trece

Dacă trupul dincolo fi-va rece

În infinit sufletul se va trezi

 

Rodul cel rău de prin lut se va pierde

Sămânţa dor dintre fii se va stinge

Cum se usucă toamna iarba verde

 

Vom cânta şi lăuda puterea Ta

Tăria Ta sfântă nu vom atinge

Chiar dacă noaptea nopţii ne va-ntrista

 

 

PSALMUL  21

 

De ce m-ai părăsit Doamne prin lume

Noaptea ar devora visele mele

Cad peste pleoape nopţile grele

Din vremea vremii cine să le-adune

 

Mistere de spaţiu rupte de viaţă

Tăria mea ca un vas de lut uscat

În care visele mele s-au vărsat

Între  ieri şi mâine ce neagră ceaţă

 

Prin timp n-am lepădat ruga de sărac

Când am strigat către Domnul  m-a văzut

În faţa durerii n-am mers ca un rac

 

Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri

Şi sufletul meu în veacuri a căzut

Cum cad roadele toamnei de pe ramuri

 

 

PSALMUL  22

 

Domnul mă paşte nimic nu-mi va lipsi

Şi  apa odihnei tainic m-a hrănit

Sufletul meu s-a dus stingher către mit

Când noaptea nopţilor se va face zi

 

În marea taină nu mă tem de rele

Că Tu cu mine eşti axă divină

Orice Cuvânt cristale de lumină

În depărtări de vreme se fac stele

 

Şi mila Ta mă va urma în viaţă

Întru lungime de zile trec în veci

Să nu atingă iar a morţii ceaţă

 

În casa Domnului nu este masă

Nici timp să cobori blestemate poteci

Veşnicia-mi va fi aleasă casă

 

 

PSALMUL  23

 

Al Domnului este acest univers

Cine va sta în locul cel sfânt al Lui

Rodul gândirii nu dă fruct nimănui

Aceste sentimente se-nchid în vers

 

Ridicaţi porţile cele veşnice

Să poată intra Împăratul Slavei

Să putem  trece peste soarta sclavei

Unde timpul nu-i vamă de ornice

 

De când suflete petreci în păcate

Şi fără de moarte voi fi osândit

Sparge între spaţii orice lăcate

 

Trece vremea conştiinţei de sine

Celui ce în viaţa asta n-a gândit

Dacă se desparte răul de bine

 

 

PSALMUL  24

 

Către Tine Doamne urc sufletul meu

Să nu fiu ruşinat în veac de vrăjmaşi

Cum este tăiată iarba de cosaşi

M-ai învăţat cum să fug de un ateu

 

Nu pomeni ale mele păcate

Din tinereţe şi din neştiinţă

Cu harul Tău hrăneşti orice fiinţă

Mila şi adevărul sub lăcate

 

Cată spre mine şi mă miluieşte

Că unul născut şi sărac sunt doar eu

Stau în credinţă ca-n baltă un peşte

 

Cei răi şi cei drepţi s-au lipit de mine

Chiar dacă drumul spre cer e-atât de greu

Orice slovă sfântă mi se cuvine

 

 

PSALMUL  25

 

Că-i mila Ta fascicul din ochii mei

Şi bine mi-a făcut adevărul Tău

Am fugit de cei ce viclenesc doar rău

Cu cei fără de lege nu-s pe alei

 

Voi înconjura jertfelnicul Tău sfânt

Ca să aud glasul laudei Tale

Să spun toate minunile din cale

În lăcaşul slavei am alt legământ

 

Să nu pierd cu cei păgâni sufletul meu

Cu vărsătorii de sânge viaţa mea

Oricât printre atei mi-ar fi fost de greu

 

Întru nerăutatea mea am umblat

Izbăveşte-mă Doamne cu flux de stea

În spiritul meu eşti binecuvântat

 

 

PSALMUL  26

 

De cine mă voi teme când sunt doar duh

De cine mă voi înfricoşa şi-n vis

Când fără de trup plutesc prin Paradis

Sunt ca o pasăre plutind în văzduh

 

De-ar naşte împotriva mea oştire

Nu se va înfricoşa inima mea

Oricât ar fi viaţa ce vine de grea

Nu voi accepta a lumii ploştire

 

Auzi glasul meu cu care am strigat

Miluieşte-mă şi ascultă Doamne

Te caut cum rodul acestei toamne

 

Pentru cei vrăjmaşi nu mă face argat

Legea Ta fie-mi cărarea cea dreaptă

Sub raza sfântă pe ultima treaptă

 

 

PSALMUL  27

 

Ascultă glasul rugăciunii mele

Când ridic către Lăcaşul Tău Cel Sfânt

Toate gândurile mele iau avânt

Şi păcatele lumii vor să spele

 

Să nu tragi cu cei avari cugetul meu

Cu cei ce aduc răul să nu mă pierzi

Să fiu în trăire ca nişte brazi verzi

Peste durerea lumii să trec mereu

 

Doamne sfinte cel mare şi puternic

Ce ascultă ruga celui păcătos

Nu-mi da viaţa pe mână de nemernic

 

Luminează trupul şi duhul meu azi

Nu lăsa să-mi treacă durerea la os

În ruga cea sfântă suflete să cazi

 

 

PSALMUL  28

 

Aduceţi Domnului cinste şi slavă

Închinaţi-vă în curtea cea sfântă

Întru mare credinţă se avântă

Cel ce varsă para de foc cea gravă

 

Cel ce sfarmă cedrii cu sfântul Lui glas

Glasul drept întru marea cuviinţă

Ce-a sădit în mine dreapta credinţă

În calea spre trăire mi-a fost atlas

 

Cel ce varsă para focului divin

Şi cutremură pustiul din fapte

Apăra inima de rău şi  venin

 

Va împărţi peste potop şi veac

Binecuvântările Sale apte

La tăria poporului să-i dea leac

 

 

PSALMUL  29

 

Doamne n-ai veselit pe vrăjmaşii mei

Împotriva mea şi iar m-ai vindecat

Şi scoasă-i din iad sufletul meu curat

Cum zboară spre cer stoluri de porumbei

 

Dat-ai frumuseţii mele putere

Când ai întors faţa Ta m-am tulburat

Sfinţenia  Ta am lăudat curat

Ruga mea a fost singura avere

 

Schimbat -ai plânsul meu în bucurie

Te va lăuda pe Tine ţărâna

De trece cugetul spre veşnicie

 

Sonetul meu să îţi cânte peste veac

Chiar necunoaşterea îmi era frâna

Prin care Te-am căutat drept tainic leac

 

 

PSALMUL  30

 

Să nu fiu ruşinat în veac  mă scoate

La casa de rugă nu mă lăsa-n drum

Pleacă spre mine urechea Ta acum

Mântuieşte-mă când totul se poate

 

Că puterea  şi scăparea mea vine

De la mulţimea bunătăţii Tale

Cu trup curat aştept  ultima cale

Cum face mierea roiul de albine

 

Apără-mă de cei ce mă prigonesc

Să nu mai fiu ruşinat că te-am chemat

Să pogoare în iad cei ce mă gonesc

 

Mute să fie buzele viclene

Că vor să-mi frângă mândria de bărbat

Când păcătoşii sunt bolnavi de lene

 

 

PSALMUL  31

 

Fericit acel om fără de păcat

Nici nu este în gura lui vicleşug

N-a  trecut prin viaţă ca un bou la jug

În nicio  fărădelege n-am să cat

 

Ruga-va către cer orice cuvios

Chiar potop de ape îl vor ocoli

Cuprins de orice necaz mă va şcoli

Să nu fiu în cale celui odios

 

Fuga din păcatul ce mă cuprinde

Aţinti-voi spre Tine doar ochii mei

Slava cerească  în mine se-aprinde

 

Dă-mi Doamne cu milă şi îndurare

Viaţa cea sfinţită scăpat de atei

Să fac spre Tine ultima cărare

 

 

PSALMUL  32

 

Celor drepţi li se cuvine laudă

Cântaţi-I Lui cântarea nouă din nai

Strigăt de bucurie soartei să-i dai

Cuvântul cel mai sfânt omul s-audă

 

De Domnul tot pământul să se teamă

Să se cutremure toţi fiii lumii

El a semănat şi-a dat rodul humii

Orice poruncă zidită în seamă

 

Iar sfatul Celui de Sus rămâne-n veac

Gândurile inimii din neam în neam

Este pentru trupul meu cel mai bun leac

 

Aşteptă pe Domnul sufletul nostru

Azi privim spre nevăzut ca printr-un geam

Vremea fără Dumnezeu este monstru

 

 

PSALMUL  33

 

Voi cuvânta pe Domnul toată vremea

Să audă cei blânzi să fie slăvit

De toate bolile lumii izbăvit

Pururea lauda Lui în gura mea

 

Frica Domnului voi învăţa pe voi

Cine este omul cel ce vrea viaţa

Şi iubeşte să vadă dimineaţa

Scăpat de multe griji si de mari nevoi

 

Ochii Domnului  spre cei drepţi să fie

Urechile Lui spre rugăciunea lor

Smeriţi cu duhul clipa nu-i târzie

 

Moartea păcătoşilor e cumplită

Cei ce urăsc sunt pradă greşelilor

Urmaşii lor nu vor fi de elită

———————————–

Aurel V BURICEA

februarie 2015

Bucureşti