Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » TEONA SCOPOS: DOR DE ROMÂNIA…

TEONA SCOPOS: DOR DE ROMÂNIA…

DOR  DE  PRIMĂVARĂ

 

Cu pași nesiguri, primăvara răzbate –

Nici cald și nici frig, nu ninge, nu plouă –

Mi-i dor de verdeață prin stropii de rouă,

De gâze mi-i dor pe trunchiuri uscate.

 

O zi e cu iarnă, o alta mai blândă –

Curajul, în muguri, în verde tresaltă –

Apar, câte una, rățuște pe baltă,

Privirea, de soare, e veșnic  flămândă.

 

Prin vremuri și vreme, prea mult plumburiu –

Natura se zbate să-i fie mai bine –

E dor de lumină sub cer și în mine,

Sporind și speranța în sufletul  viu.

 

Mijește o rază… se-ntunecă iar …

Sub garduri urzici vestesc vremea bună –

Pe crengi , pițigoi și vrăbii se-adună –

Miroase a reavăn sub vântul hoinar.

 

Și tremură muguri în orice grădină –

Cu proaspăt și nou miresme tot vin …

Simțim primăvara în sufletul plin

Cu setea de viață, de flori și lumină.

 

 

HRISTOS  A  ÎNVIAT !

 

Dorul de lumină tot crește și crește …

SFINTELE  PAȘTI sunt foarte aproape –

În inimi căldură și visuri sub pleoape –

Vom sta laolaltă cinstind creștinește.

 

Vom fi, toți alături,sub cer înstelat –

În mâini lumânări vor arde lumină –

În orice creștin, sămânța divină

Va naște credință așa cum ni-i dat.

 

Vom fi mai curați,mai blânzi și mai buni –

În suflet vor crește altare spre cer –

Fiorul credinței, cu sfânt și mister

Îl face pe om să creadă-n minuni.

 

HRISTOS A-NVIAT, negându-și durerea.

Sperăm să ne fie în toate mai bine –

Să cerem iertare de ne e rușine,

În miezul de om simțind ÎNVIEREA.

 

Să fim oameni buni, așa e lăsat –

Să știm prețui om și DUMNEZEU,

Simțind și cântând la Paște mereu,

”HRISTOS A-NVIAT, HRISTOS A-NVIAT!”

 

 

 

ÎNVIERE

 

Am fost creați cu suflet, am fost creați cu minte ,

Ni-i dat să mergem drept în viața cu lumină ,

Purtând în miez de om căldura cea divină,

Menită să hrănească tot drumul spre -nainte.

 

Dar câți pricepem bine de ce trăim sub soare ?

Câți simt și câți gândesc așa cum le e dat ?

Batjocorindu-și darul, trăiesc doar în păcat,

Prea surzi, prea orbi, prea răi în lumea asta mare.

 

De sufletul nu-i mort, de-avem în noi gândire,

Să respectăm menirea ca oameni să trăim,

Cu sentimente bune și bine să gândim

Și la iubirea sfântă să răsplătim iubire.

 

Și bucurii și jale  –  pe toate le-am aflat  –

În lacrima de azi e binele de mâine –

În sentimentul foamei e munca pentru pâine –

În Noaptea Învierii „ HRISTOS A ÎNVIAT !”

 

Miracolul e-n oameni … și la sătui și goi …

În miez de noapte sfântă aprindem lumânări –

Aici e DUMNEZEU și dincolo de zări,

HRISTOS este în ceruri, HRISTOS e-aici cu noi.

 

Să înțelegem bine tot darul de ni-i dat –

Să luminăm și suflet și gând să luminăm –

Din ieri mergând spre mâine … și râdem și-ndurăm ,

Înțelegând ce-i viața   –   „HRISTOS A ÎNVIAT!”

 

 

LACRIMI  DE  ȚARĂ

 

Are România-n suflet și în miezu-i munți de sare –

DOAMNE,cât au plâns și cât au jelit românii …

S-au schimbat prin vremuri multe și de-a valma toți stăpânii …

Și români și neaveniți,lacomi,hoți, răi ca păgânii,

Dar tot a rămas frumoasă,țară plânsă,plai cu soare.

 

Munți și lacuri… sare albă și curată –

Văi, păduri și iarăși stânci –

Sapi în ocnele adânci …

Parcă n-ai săpat vreodată.

 

Plânsul cât de mare-a fost?

Și … cum lacrimi curg și azi …

Marea-i lacrimă curată, lacrimi prin păduri de brazi …

Dar suntem tot în ăst loc și avem în lume rost.

 

Este țara tot frumoasă și tot plânsă … plai cu soare  –

Noi stăpâni ne fură sarea și tot sapă … și tot sapă …

Le dăm tuturor și pâine, le dăm tuturor și apă …

Are ROMÂNIA-n suflet și în miezu-i munți de sare.

 

 

TEONA SCOPOS

Iaşi


Etichete: