Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » JIANU LIVIU FLORIAN: ULTIMA ORĂ

JIANU LIVIU FLORIAN: ULTIMA ORĂ

Este adevărat că fusese îngrămădită

În propria casă boierească,

Cu toată familia ei,

Într-o cameră şi o bucătărie,

Dar primise de la comunişti

Un loc de muncă:

În spaţiul care va să devină

CLF,

Centrul de legume şi fructe,

Făcea lădiţe de lemn.

Primise un ciocan,

Şipci,

Cuie,

Şi o normă zilnică de lădiţe.

De pe urma acestui loc asigurat de muncă,

Îşi plăteau toate cele,

Şi familia ei

Avea în fiecare zi

Mâncare de cartofi pe masă,

Iar duminica,

Carne şi pâine.

După treizeci de ani,

În spaţiul aceluiaşi Centru de Legume şi Fructe,

În anul I de liceu,

Făceam  practica.

Magaziile erau pline ochi cu varză,

În mare parte

Stricată.

Şi distinsele doamne profesoare,

Şi distinsele domnişoare eleve,

Şi distinşii elevi,

Afişând cele mai elegante ţinute,

Se aşezau pe câte o ladă,

Cu cuţitul în mână,

Şi alegeau din verze

Părţile bune.

Ce paradis al frumuseţilor în plină floare,

Sau atât de mature,

În mirosul pestilenţial de varză stricată,

Nu ciripea vesel,

Zi după zi,

Semnând prezenţa

În condica hranei

Unor cantine!

 

În zilele noastre,

Acum două săptămâni şi ceva

Am primit o temă

Banală.

Să găsesc un loc de muncă

Unei mame

De cincizeci de ani şi ceva,

Trimisă în şomaj, odată cu închiderea Combinatul Chimic.

Nu mi s-a dat

O temă majoră:

Să găsesc de lucru

Tuturor oamenilor Combinatului Chimic.

Asta stă la fiecare masă

În gâtul guvernului.

Al parlamentului.

Al ministerelor,

Al partidelor,

Al televiziunilor şi presei.

Al tuturor angajaţilor ţării.

Al  tuturor sindicatelor, patronatelor şi  puterilor.

 

Am trimis mail-uri

Colegilor,

Prietenilor,

Şi lui Dumnezeu.

Dumnezeu mi-a spus că nu are cunoştinţe pentru angajări.

Un singur coleg mi-a răspuns

Că îmi va da de ştire când va putea să-mi răspundă solicitarii.

 

Timpul trece,

Şi mama iese din şomaj,

Aşteptând  cu înfrigurare o veste.

Facturile lunare încep să curgă.

Foamea începe să ceară pâinea fiecărei zile.

Fata să ceară  banii

De  şcoală.

 

Eu,

Din salariul Uzinei Viselor,

Îi trimit o pâine pe zi.

Exact cât scrie în cărţile Sfinte.

Suficient să mănânce,

Insuficient  să-şi plătească şi apa.

 

Traiectoria navetei spaţiale

Mama şomer la cincizeci şi ceva de ani,

Cu  copil,

este deviată în stradă,

dacă nu are înţelepciunea

să vândă tot,

şi să-şi cumpere o gospodărie la ţară,

cultivând în grădină

cartofi.

 

Văd un întreg Combinat Chimic,

La ţară.

Cultivând cartoful fiecărei zile.

Ce aer bun!

Ce muncă înălţătoare!

Dar de unde şi bani

Să plăteşti impozitul de 50 de pâini

Pe proprietate?

Se ştie că la ţară,

Economia funcţionează

În cel mai deplin comunism:

Fără bani.

Pe bază de troc.

 

Şi mama cu copilul,

Îşi vinde şi gospodăria falimentară.

 

Pleacă pe câmp.

Se hrănesc ca păsările cerului,

Le îmbraca iarbă

Mai frumos decât crinii,

Le înveleşte cerul.

 

Şi eu,

Din spatele unui calculator

Al Uzinei Viselor,

Am rezolvat

Cazul unei mame,

Şi al tuturor concetăţenilor

Combinatului Chimic.

 

Simplu.

 

Fără nicio greşeală.

 

Cu toată dragostea

De care sunt în stare.

 

De ce nu s-a votat Fondul de Solidaritate?

Ce întrebare este asta,

Pentru timpuri în care

Partidul  le rezolvă pe toate?!…

 

JIANU LIVIU FLORIAN


Etichete: