Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GHEORGHE A. STROIA: HRISTOS A ÎNVIAT!!!

GHEORGHE A. STROIA: HRISTOS A ÎNVIAT!!!

RAI DE CRINI

 

În ziua ce soseşte

cu raze de foc plină,

pluteşte lin în aer

aroma cea de smirnă,

ce-mbată orizontul

cu străluciri de stele

şi poartă-n vis albastru

mirul tăcerii grele.

 

În seara ce îmbie

cu chipu-i de tăciune,

ce-mbracă cu mătase

întinsul peste lume,

Te-aştept lângă fereastra

ce stă deschisă larg

pe Tine – dulce vis

al cerului meu drag.

 

Te port mereu în suflet

ca pe-un rai de crini

din cerul cel curat

ales de serafimi,

pe Tine – nor de zâmbet

peste măritul soare,

un strop de apă vie

în seceta-mi ce doare.

 

 

 

BUCURĂ-TE!

 

 

Bucură-te, Iisuse,

Blândule păstor

Ce turma Ta cu dragoste o porți

Către vârful de munte veșnic verde!

 

Bucură-te, Iisuse,

Cerule înalt

Ce-mbogățit cu sori și cu luceferi

Aduci odihna nopții peste lume!

 

Bucură-te, Iisuse,

Omule curat

Ce trupul Ți L-ai dat în negre chinuri

S-aducă, doar prin moarte, Viață Nouă!

 

Bucură-te, Iisuse,

Pământul cel bogat

Ce-ai pus în om sămânța Veșniciei

Blânda Ta lumină în sufletul curat!

 

Bucură-te, Iisuse,

Soarele nestins

Prin care Dumnezeu lumină lumea

Făcând din noapte, Ziua cea Dintâi!

 

Bucură-te, Iisuse,

Cuvântul Fără-de-Început

Cuvântul Fără-de-Sfârșit, în inimile calde,

Ce schimbă vreascul în Ramură-nflorită!

 

Bucură-te, învățătorule,

Carte deschisă

Spre a minților înțelepciune,

Ruga pustnicului și Cântul aedului!

 

Bucură-te, Iisuse,

Puterea zilei de azi

Speranța și Bucuria zilei de mâine

Fără de care nimic nu se poate!

 

Bucură-te, Iisuse,

Lumânare veșnic aprinsă

Pe calea întunecată a vieților noastre,

Liniștea blândă – Mirul binecuvântării tale!

 

Bucură-te, Iisuse,

Taină Împărtășită

Din moarte, prin Înviere, spre Viață,

Steaua Adevărului și Dreptății!

 

Bucură-te, Iisuse,

Paștele cel Nou,

Azimă celor flămânzi de Tine,

Ce aduci mângâiere săracilor!

 

Bucură-te, Iisuse,

Bucură-te,

Adu-ne veșnicia Raiului mai aproape,

Să ne fie Apa și Pâinea vieții!

 

 

 

ÎNVIEREA

 

 

La ceas de seară-ntunecată

Cocoșul cântă de trei ori,

Căci firea-și leapădă veșmântul

Umbrit de grija altor sori.

 

Vântul se vaită prelung,

Pădurea verde e în jale,

Îngeri pornesc înspre pământ –

Cer sângerând pășind agale.

 

Ape se zbat în matca lor

Vuind de dor, vuind de jale,

Izvoare dulci – cu ape reci –

Suspină blând, doinind în cale.

 

Natura toată încremenită-i

Pe limba ornicului mut,

Căci vine jertfa cea de sânge,

Ce dă pământului tumult.

 

Clopote bat fără-ncetare,

Inimi-altar de-nchinăciune

Șoptesc în taină, rând pe rând,

Câte-o fierbinte rugăciune.

 

Mame cu prunci în calde brațe

Și tați, cu grijă ocrotesc,

Bătrâni și tineri deopotrivă

Lumina cerului slăvesc.

 

În pragul sfânt Lumina-apare,

Neprihănirea înviind,

E Taina cea de mult vestită

Viață lumii dăruind.

 

Porțile cele de aramă

Ale Tartarului nespus

S-au sfărâmat, fără zăbavă,

Arse de Soarele Iisus.

 

În cer e mare bucurie,

Iar pe pământ un cânt duios –

Cu dragoste și împăcare –

Vestește:  A-NVIAT HRISTOS!

 

 

CUVÂNTUL CE CUVÂNTĂ

 

 

Altar preasfânt, Lumină lină

Ce-n calea lumii-ai apărut,

Aminte adusu-ne-am de Tine

Și de iubirea care Te-a durut.

 

La crucea Ta prinsă-n piroane

De omul cel nesăbuit

Ne-am prăvălit cu glasul stins

Și sufletul încremenit.

 

Cu jale-amară mucenicii

Ți-adună jertfa în potir,

Suspină Maica Preacurată

Cu lacrimi albe ca de mir.

 

Îți plânge chinul și menirea,

Rostește cânt de leagăn sfânt,

Tristețea-i mare, fără margini,

Jale-i în cer și pe pământ.

 

Jertfa Ți-e mare cât e cerul,

Cel străbătut de nori de sânge,

Plâng mănăstirile tăcute,

Clopotul sacru glasu-și frânge.

 

Dar Tu durerea o încerci

Pentru a omului salvare,

Din gheara dușmanului Tău

Să scoți a lui biată suflare.

 

Adu-ți aminte și de noi,

În slava Ta fără  prihană

Și voia Ta a noastră fie,

Un cânt de sărbătoare-n strană!

 

Și viața noastră o primește

La poale de Golgotă sfântă,

Lumină dăruie-ne-n toate

Și fii Cuvântul ce cuvântă!

 

 

 

JERTFA TA E VIAŢĂ!

 

 

Din tronul cerului cel nefăcut,

Dintre luceferi, aştri şi lumini,

Ai coborât ca Om peste pământ

Ca să primeşti în dar doar spini.

 

Şi ai primit cu multă umilinţă

Batjocuri şi bătăi, şi palme dure,

Ţi-ai încercat din răsputeri răbdarea

Privind spre cei ce-aveau să te înjure.

 

Ai dăruit luminii haină nouă

Şi-ai îmbrăcat-o în sclipiri de heruvim

Pe noi ne-ai ridicat din gheara morţii

Şi-ai vrut ca toţi copiii Tăi să fim.

 

Noi n-am văzut şi nici nu vom vedea

Că jertfa Ta e mare cât e cerul,

Iar în lumina Ta de Candelă aprinsă

Noi am trecut cu desfătare Fierul.

 

Ţi-am pus piroane, mari cât e păcatul

Şi-n coastă Te-am împuns cu nepăsare,

Ţi-am dat să guşti şi fierea, şi oţetul,

Fără să ştim că Rana doare tare.

 

Tu, Doamne – Jertfă Sacră – ai ştiut

Că Fiii tăi sunt răi şi sunt haini

Şi totuşi, ai venit să-nduri, să suferi

Atâtea patimi, preschimbate-n crini!

 

Tu, Doamne, alăută fermecată

Ce-şi cântă jalea cu durerea-i mută

Din slava Ta, din cerul Tău curat

O bucăţică, Doamne, Tu ne împrumută!

 

Coboară-te din nou, la noi în casă,

Sfinţeşte-ne cu glasul Tău astral

Şi împrumută-ne din haina Ta curată

Un vis ce arde Sângele-n pocal!

 

Azi, sfânta zi a Învierii Tale mari

Ne-aduce-n sufletele arse o Speranţă

Că pentru noi Tu morţii Te-ai trimis

Ca să putem avea prin Tine: Viaţă!

 

 

Gheorghe A. STROIA

De Sfintele sărbători Pascale

 

Grafica: Împărtăşanie – pictor Radu Bercea, Gura Humorului


Etichete: