Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » L.G. JANIK: REGĂSIRE (POEM CELEST)

L.G. JANIK: REGĂSIRE (POEM CELEST)

Mă regăsesc

în cartea pe care o citesc,

în melodia preferată

ascultată în surdină Iarna,

privind dansul flăcărilor din soba bunicilor

sau albul imaculat al fulgilor de nea.

Mă regăsesc

în timp ce admir coloritul florilor

de pe stradă sau de acasă.

Mă văd explodând

în culorile gândului

care se cere aşternut pe hârtie.

Mă regăsesc…

prin mugurii care se deschid

sub razele aurii ale soarelui de primăvară.

De asemenea, toamna,

în timp ce admir frunzele ruginii

când se desprind de pe pomi.

În verdele copacilor încă în floare,

cât şi prin munţii natali

ori în murmur de izvoare,

în miile de culori ale fluturilor jucăuşi

dar şi-n zborul lin de pescăruşi…

Mă regăsesc

dimineţile în trilurile canarilor,

când din vis mă trezesc,

în râsetele copiilor

care pe stradă voioşi se zbenguiesc.

Mă văd prin valurile Dunării „valsând”,

prin salutul trimis spre oraşul natal,

drum croindu-şi printre valurile-nspumate.

În nori şi-n culorile curcubeului,

în noaptea cu lună,

contemplând măreţia cerulului.

Mă regăsesc

în splendoarea stelelor,

în parfumul florilor de tei,

când străbat aleile grădinilor.

Mă vei găsi prin liniştea nopţii,

dar şi în tumultul vieţii,

luptând pentru ziua de mâine.

Mă aflu în dragostea pentru oameni,

prin tot ce nu e material…

dar are valoare.

Mă regăsesc

în mâna tremurândă de anii bătrâneţii,

întinsă cu dragoste,

să mă îmbrăţişeze.

Prin lacrima rătăcită alunecând

pe obrajii brăzdaţi de durere şi dor.

Însă tot mai mult,

mă regăsesc

prin sfatu-ţi părintesc,

prin zâmbetu-ţi cald chiar

şi atunci când cu dragoste mă cerţi.

Mă regăsesc

în mustrarea-ţi înţeleaptă,

în glumă şi-n glasu-ţi vioi

când mă chemi cu dragoste înapoi.

Mă regăsesc

prin totul

şi în toate

pe unde-au călcat paşii tăi,

lăsând în urmă un şoptit „Te iubesc!”

În numele care cu drag tu îl porţi,

mă regăsesc pe mine,

o biată muritoare…

fără de sfârşit.

Poate că,

prin regăsirea mea în tine,

devin nemuritoare

iar tu în veci iubit.

De aceea,

dacă tu astăzi taci,

eu voi tăcea pentru totdeauna.

Dacă glasul ţi-l voi auzi,

versul meu

va renaşte ca Pasărea Phoenix,

chiar şi din cenuşa iubirii.

Atunci,

covor de gânduri scrise voi aşterne,

că prin tine

am aflat ce înseamnă

REGĂSIREA !.

————————–

L.G. JANIK

Aldingen, Germania

23 Aprilie 2015