Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » Întoarcerea eroilor români din UITARE (Gh. Chirtoc: romanul „Întoarcerea ultimului erou)

Întoarcerea eroilor români din UITARE (Gh. Chirtoc: romanul „Întoarcerea ultimului erou)

Moto: Când pâcla Uitării se aşterne peste conştiinţele noastre, doar cu adevăruri istorice o mai risipim. De aici apare „Nevoia de istorie”..

De mai bine de douăzeci de ani, conştiinţele noastre s-au îmbâcsit cu atâtea „cifre de afaceri” păguboase. „Cifre” care ne-au ruinat viaţa economică şi socială, dar mai ales, cea morală, uscându-ne şi puținele rădăcini care ne-au mai rămas. Aşa am ajuns frunze călătoare bătute de vântul destinului prin toate coclaurile Europei.

Pe data de 7 martie 2014, la „Salonul Literar”, organizat săptămânal de Biblioteca regională „V. A. Urechea”- Galaţi, a fost prezentat romanul „ÎNTOARCEREA ULTIMULUI EROU” (editura SemnE, Buc. 2010), al scriitorului focşănean GHEORGHE CHIRTOC.

Cu minţile şi memoria încărcate doar de ură şi lehamite, provocate de acei politicieni pe care-i votăm din patru-n patru ani, care tot orbecăie prin  întunericul tranziţiei, aproape că ne-am uitat istoria şi faptele eroilor noştri, din care am avea ce învăţa. Poate ne-ar limpezi drumul prin această continuă bâjbâială.

Să mă explic:

Romanul pomenit mai sus al scriitorului Gh. Chirtoc zugrăveşte legendara epopee a ostaşilor români, care au luptat pe frontul antisovietic, în cel de-al doilea război mondial.

Este un roman complex în care autorul a înlănţuit un număr mare de evenimente printr-o armonioasă „legare” de secvenţe „cinematografice” dispuse pe mai multe planuri narative.

Liantul descrierilor a sudat suita de flash-uri, reprezentând momente de viaţă trăite în situaţii extreme, de aventuri cu risc maxim, printre care autorul a intercalat flashback-uri din viaţa eroilor implicaţi în acţiune.

Evenimentele narate au un caracter picaresc, fiind vorba de un batalion disciplinar format din puşcăriaşi, care au acceptat să fie trimişi pe front, să se cureţe de păcate în purgatoriul luptelor şi să fie iertaţi de restul anilor de pedeapsă, dacă mai scapă vii din război. Acesta era motivul aventurilor unor oameni deveniţi eroi de nevoie.

Însă, dincolo de acţiunile aşa zis picareşti, într-un război pe care nu-l considerau al lor, acei puşcăriaşi din batalionul disciplinar „Sărata” s-au dovedit a fi OAMENI, cu slăbiciuni, vicii şi defecte, ca ale fiecărui om normal, dar care, în acele condiţii cumplite şi-au dezvăluit acea OMENIE adevărată, cu sentimente şi comportamente, surprinzătoare şi pentru ei..

Aşa au descoperit CAMARADERIA; disciplina aspră a vieţii de luptător, iubirea de patrie, respectul faţă de comandanţi, curajul şi dârzenia în lupta cu inamicul, devotamentul şi spiritul de sacrificiu, precum şi alte calităţi morale, de care nimeni nu i-ar fi crezut în stare. Deşi… chiar în condiţiile frontului, nu-şi uitaseră năravurile şi meseria de hoţi, uşurându-i pe nemţi de proviziile alimentare, chiar şi de tehnica de luptă din dotare.

Dar firul intrigii se desfăşoară alert abia după o sută de pagini, când trupele române ocupă oraşul Odessa. Aici, soldatul Călăreţu Marcu, un inginer evreu îndrăgit de camarazii săi şi de comandantul batalionului pentru isteţimea şi înţelepciunea lui, îi dezvăluie camaradului Paul Alinare,că, pentru el, războiul s-a terminat. Doreşte să dezerteze ca să-şi caute sora şi soţul ei, deportaţi de ruşi, undeva în străfundurile sovietice, după ocuparea Chişinăului de către ruşi. De aceea îl roagă pe Alinare să-l ajute în această acţiune temerară.

În urma unor aventuri prin catacombele Odessei, soldatul evreu află că sora sa este deportată în Krasnodar, într-o fabrică de conserve. Corect şi cinstit, evreul îşi anunţă comandantul de batalion că vrea să dezerteze, spunându-i şi scopul acestui gest.

În actul său extrem de riscant, evreul român îi roagă pe camarazii săi să-l ajute. Acceptă să dezerteze şi să-l ajute: basarabeanul Bălteanu Vintilă, circarul Paul Alinare, ţiganul Boluzan din Plieşti, ţiganul Andrei din Brăila şi…Grivei, câinele batalionului. După ce au furat de la nemţi un tanc şi o motocicletă, încep nebuneasca aventură de căutare a surorii inginerului evreu, specialist în mecanică fină, cu studii la Nurnberg.

Iată cum, sentimentul numit „Camaraderie”, misterios şi complex, necunoscut în civilie, devine resortul care înfăşoară şi desfăşoară firul intrigii romanului, când cinci români de etnii diferite sfidează Destinul şi Moartea, pentru ajutorarea unui camarad de a-şi găsi sora şi cumnatul, deportaţi de bolşevici.

Purtată de acest fir, naraţiunea brodează pe canavaua intrigii flash-urile de pe diferitele planuri narative, ale luptelor de pe front, cu cele ale aventurii dezertorilor, pelegrini pe meleaguri ruseşti. Autorul le împleteşte ingenios faptele, în momentele surprinzătoare, desfăşurate în ritm alert, în care situaţiile limită cu risc maxim curg tumultuos, ca un şuvoi de lavă incandescentă, fascinant pentru cititorul care le urmăreşte „cu sufletul la gură”.

Or, tocmai în aceste fulgerări cinematografice, autorul reuşeşte să contureze acele tablouri tulburătoare, în care personajele îşi dezvăluie prin comportamente, atât fireştile slăbiciuni omeneşti, cât şi caracterele care le definesc frumuseţea sufletească.

Scriitura are mult farmec, nu numai atunci când autorul reuşeşte din câteva tuşe esenţiale să zugrăvească atâtea portrete de personaje, plasându-le spaţial prin descrieri reuşite, realizate cu o bogăţie de expresii plastice. Autorul intervine deseori cu observaţii pertinente şi de bun simţ, uneori sarcastice, alteori învăluite în căldură sufletească, mângâietoare.

De admirat este şi arta realizării atmosferei evenimentelor, atât prin redarea limbajului specific fiecărui personaj, cât şi prin frumoasele descrieri ale locurilor unde se desfăşoară acele evenimente, transpunând emoţional cititorul în teatrul operaţiunilor de război.

Însă valoarea romanului este amplificată de luminoasele şi mobilizatoarele mesaje pe care ni le transmite autorul, pentru că:

– romanul este un document de trezire în sufletul cititorului a celor mai curate sentimente de patriotism, de scoatere din Uitare a faptelor eroilor noştri, căzuţi în războiul antisovietic;

– este o adevărată istorie a tragicului război purtat de români, unde sunt descrise obiectiv faptele de arme ale ostaşilor români, pe baza mărturiilor veteranilor, precum şi suferinţele îndurate de ei într-un război, care NU ERA AL LOR. De fapt, au participat la un război al duşmanilor lor istorici. Pentru că, în cele două războaie mondiale din secolul trecut, atât ruşii, cât şi germanii, ne-au fost pe rând şi aliaţi şi inamici. În ambele posturi, aceşti „parteneri” de război mult rău au făcut ţării noastre!..Mult ne-au mai ciopârţit ţara cu înţelegerile şi interesele lor ticăloase, provocându-ne răni…încă nevindecate!

Mai mult, ne-au obligat să le învăţăm „istoria” lor de învingători, în care poporul român a fost umilit prin demonizarea eroilor şi comandantului armatei sale:

– este o minunată poveste despre frumuseţea sufletului românesc, relevând unele caracteristici de valoare ale românilor de diferite etnii, caracteristici între care domină OMENIA şi SPIRITUL DE DREPTATE(moştenit de la strămoşii noştri geto-daci, vezi afirmaţia lui Herodot);

– dar, esenţa mesajelor transmise este: pe adevăratul român îl cunoşti doar la greu, când, în cele mai disperate momente, sare în ajutorul aproapelui. Şi când mă gândesc cum sunt denigraţi şi umiliţi românii de „prietenii” noştri din UE, care îi acuză de toate defectele omeneşti, considerându-i nişte monştri barbari, fără să ţină seama că prin astfel de etichetări generalizatoare uită că toate neamurile pământului au şi jigodii şi ticăloşi, în procente diferite.

Mai rău, astfel de acuze sunt frecvent clamate de unii „reprezentanţi” ai elitei româneşti, chipurile, cu scopul îndreptării românilor, trăgându-şi cu această ocazie, oarece merite pe epoleţii lor culturali-ştiinţifici:

– descrie adevărul despre suferinţele şi sacrificiile îndurate de eroii noştri, trimişi să lupte în linia întâi, cu echipament vestimentar precar, slab dotaţi cu armament şi echipament de luptă şi prost hrăniţi. Ah, eterna CORUPŢIE de la români, bat-o vina!..

– descrie suferinţele ostaşilor români, cauzate atât de aliaţii nemţi, care i-au părăsit în luptele de la Stalingrad, lăsându-i pradă inamicilor ruşi, care i-au încercuit, i-au decimat şi i-au făcut prizonieri, deportându-i în gulagul siberian şi deşertul Kazahstanului. Acolo, ruşii i-au umilit, i-au torturat, lipsindu-i de cele mai elementare drepturi omeneşti. Mai mult, deşi la 23 aug. 1944, soldaţii români primiseră ordin să nu mai lupte împotriva sovieticilor, ca urmare armistiţiului declarat „încheiat” numai de partea română, ruşii au luat în prizonierat în jur de o sută şi optzeci de mii de soldaţi şi ofiţeri români, pe care i-au dus în lagărele siberiene, unde i-au supus unor munci în condiţii înfiorătoare, contrar oricăror norme de drept internaţional. În acele condiţii de sclavie au fost ţinuţi zeci de ani, după încheierea Tratatului de Pace. În acest timp, în România comunistă se striga la mitinguri: trăiască prietenia româno-sovietică!… Chiar nimic nu avem de învăţat de la „prietenii” noştri aliato-inamici şi inamico-aliaţi?

– romanul descrie şi calvarul românilor basarabeni, deportaţi în gulagul siberian, cu scopul vădit al lui Stalin de a schimba structura demografică în această provincie istorică românească, numită astăzi…”Republica Moldova”, atât de basarabeni, cât şi de noi înşine… Culmea, cică acolo se vorbeşte limba „moldovenească” (să ne fie ruşine!).

– nu în ultimul rând, romanul este important pentru că, „Întoarcerea ultimului erou” Paul Alinare, are loc la Galaţi, unde îşi caută rădăcinile, părinţii lui circari fiind trăitori pe meleaguri gălăţene într-o anumită perioadă de viaţă.

În acest fel, autorul romanului reuşeşte să transmită mesaje generoase cu multiple sensuri:

– prin descrierea ororilor războiului realizează un puternic mesaj al necesităţii apărării păcii;

– transmite mesajul-avertisment că poporul român are un singur aliat de nădejde, Marea   Neagră, iar la greu…pe câinele Grivei şi noi înşine, locuitorii acestui frumos teritoriu, numit ROMÂNIA. Să învățăm de la istorie că trebuie să fim uniţi mereu, dacă mai vrem să ne păstrăm această ţară;

– dar, cel mai preţios mesaj al romanului este cel dat de întoarcerea eroului român din calvarul războiului şi prizonieratului, după aproape cincizeci de ani, de cumplită tăcere comunistă. Acest mesaj semnifică întoarcerea eroilor români în conştiinţa noastră, din negura Uitării cu care ne-a învăluit monstrul sovietic. Un avertisment că şi astăzi încearcă unii, fie „prieteni” străini, fie de-ai noştri, să ne înnegureze conştiinţele.

Năstase Marin

Galați