Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ANGELA GLODICI: „Netăcerea dragostei eterne”

ANGELA GLODICI: „Netăcerea dragostei eterne”

Mă iubeşti şi Te iubesc

 

Mă iubeşti şi Te iubesc!

E-mplinirea mea din viaţă!

E izvorul bucuriei,

Care curge-ncet pe faţă!

Mă iubeşti şi Te iubesc!

Îmi repetă, dulce, întruna,

Inima şi sufletul,

Dându-Ţi slavă totdeauna.

Mă iubeşti şi Te iubesc!

E o taină dezlegată,

E puterea şi virtutea

Ce îmi dau avânt în viaţă.

Mă iubeşti şi Te iubesc!

E lumina mea cerească

Ce-mi dă pace şi odihnă

În prezenţa Ta regească.

Oamenii cu a lor nimicuri

Cu-ndoieli şi nestatornici

Nu mă pot opri în loc!

Tu mereu mă ocroteşti.

Şi-n adâncul fiinţei mele,

Cald, prin Duhul Sfânt şopteşti:

„Te iubesc şi Mă iubeşti!”

 

Cluj Napoca, 21 mai 2015

 

 

 

Surâsul Tău

 

Surâsul Tău ce-a-nmugurit în toamnă,

A răscolit noian de primăveri.

Şi-a -nlăturat a anilor maramă,

Şi-a dat în pârg livada mea de meri.

Mă-ngreuna a zorilor zăbavă,

A nopţii greu tumult asurzitor.

La glasul Tău făcutu-s-a lumină,

Şi-n ochii mei aprinsu-s-a un dor.

La paşii Tăi din galaxii şi timpuri

Nu e nimic să pună stăvilar.

Venit-Ai cu surâsul Tău în zori de zi

Mi-ai dat iubirea şi al ei balsam.

Nimic nu Te-ar putea opri vreodată,

Din drumul tău către Pământ,

Căci veşnicia Ta e încrustată

În iubirea Ta ca veşnic legământ.

Ai pus pecetea Ta peste trăire-mi

Şi m-ai înveşmântat în voia Ta.

Şi zilnic dăruiesc din nemurire-Ţi

Prin cuvânt şi vers şi viaţa mea.

 

Cluj Napoca 23 mai 2015

 

 

 

Poem pentru Împăratul

 

Inima îmi cântă imnuri,

Care curg din veşnicii,

Iar clipirea-mi scrie versuri

Pe care doar Tu le ştii.

Cu păşirea mea sfioasă,

Scriu cu lacrima-mi de jar,

Doar poeme de iubire

Ce ard pe-al inimii altar.

Scriu cu lacrima ce udă

Calea mea cu albii crini

O întreaga simfonie

Pentru Tine! Prinţ Sublim!

Slavă! – strigă a mea privire,

Osana! – a  mea zâmbire

Laudă, Cinste şi Onoare!

Numai Ţie, Domnul Slavei!

Mi-ai dat cântul prin suspine,

Mi-ai dat haru-Ţi ce mă ţine.

Mi-ai dat tot, a Ta iubire,

Să trăiesc o veşnicie

Şi să-Ţi dau Mărire Ţie!

Tu Eşti Muza mea din viaţă,

Şi îmi eşti Stăpân şi Domn,

Tu Eşti Marele Maestru,

Tu Isuse! Împăratul Meu!

 

Cluj Napoca, 26 mai 2015

 

 

Omagiu

 

Am ţesut din frunza verde,

Din petalele de crin,

Un covor de bucurie

Pentru tot ce-I sfânt şi bun.

Am pus flori cu gingăşie,

Şi miresme am pus şi cânt

Pentru Cel ce are să vină,

Pentru Împăratul Sfânt!

Mi-am pus inima în cale-I

Să păşească lin şi sacru,

Şi să îi aduc din mine,

Cel mai scump şi drag omagiu.

Mi-am adus cu mine cartea

Gândurilor mele-n dar

Şi-am ţesut cu fire scumpe,

Ale versurilor şirag.

 

Cluj Napoca 23 mai 2015

 

 

Cum să tac?

 

Cum să tac când inima-mi

E paharul plin de viaţă?

Ce în fiecare zi peste

Oameni se revarsă?

Cum să tac şi să nu spun

Despre Adevărul Sfânt?

Cum să tac şi să nu spun

Că iubirea e eternă?

Că nu e deşertăciunea

Ce te lasă trist în urmă!

Cum să tac când îndoielnici

Oamenii se duc spre iad,

Ignorând jertfirea din Calvar?

Cum să tac şi să renunţ

La speranţa cea curată?

Când un Dumnezeu plânge

În ceruri pentru noi ca TATĂ.

Cum tac, să nu şoptesc

Şi cu inima şi mintea

Şi cu Duhul Sfânt şi versul

Şi cu cântul meu cel cânt?

Că Iubirea –I Legământul?

Cu destinul care –l am,

Cum să tac?

 

Cluj Napoca, 23 mai 2015