Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Nicolae Vălăreanu Sârbu: CAUT UN ALT MOD DE A FI (moment liric)

Nicolae Vălăreanu Sârbu: CAUT UN ALT MOD DE A FI (moment liric)

Caut un alt mod de a fi 


Se năruiesc sentimentele din singurătatea mea,
caut un alt mod de a fi.
Trecutul s-a dezintegrat în amănunte
stropind cu amntiri drumul parcurs,
femeile s-au dezbrăcat şi ele
de nopţile de dragoste.
Zilele umblă cu telefonul la ureche şi încrâncenate
trec prin mine cu speranţe
îngăduite de starea de fapt
prin care înot nepăsător spre ţărmul acela
la ultimul port.

Nici nu ştiu ce învârt în gând
când văd cum se ofilesc iubitele demult
în care am investit tinereţea
şi câteva clipe de fericire.
Acum simt în privirea lor remuşcare şi resemnare,
stau cu ochii în pământ
ca şi cum nu mai au nimic de văzut
ori văd prea departe.

Introspecţie

 

Se îngustează arterele,
sîngele îşi face drum pe străzile erodate
din grabă forţează trecerile la răscruci,
somnul e încremenit în unghere,
pieptul tremură ritmic,
sânii leneşi adulmecă tăcerea
şi liberi
lunecă în părţi.

Îi înconjur cu palmele calde
clipele de respiro abia se disting
până pătrund adânc în simţuri
şi-mi răscolesc sentimentele,
noaptea-mi pare un cer răsturnat în fântână
unde-mi adăp din izvor memoria
şi beau stele.

Mă tem să nu cad în ispită

Conversez cu tine şi mă mir
cum te-ai trezit aşa dintr-o dată la realitate.

Erai mai întâi săracă cu duhul
apoi uşor apatică,
dar probabil şcoala, oamenii te-au schimbat
încât poţi să ucizi din cuvânt orice împotrivire
fără nicio sforţare,
fără presentimente.

Îţi smulg din priviri inocenţa prefăcută,
mă tem să nu cad în ispită,
să frâng în malaxorul închipuirii
oasele vântului ce te ating.

De fapt ai devenit atât de inflexibilă
încât rupi în dinţi toate ideile,
le supui voinţei tale
şi mă vrei fidel susţinător.

Înapoia ta nu laşi decât umbra,
roadele trebuie să se vadă
altfel porţile se închid
şi le poţi deschide numai cu chei de suflet.

Nu ştiu în ce măsură
pofta mea de fructe coapte
poate să mă lase indiferent…

Albastru şi verde

Albastru deschis de visare
dimineaţă năştea,
închizând ferestrele nopţii,
în depărtare priveam răsăritul.

Un ţinut răscolit de frumos,

când pe o potecă venea
adusă din basm
necunoscuta fată.

Pe când ochii ei adunau nesfârşitul
se îmbrăca totul în verde,
prindeam în braţe aparenţa
şi încercam s-o cuprind.

Atunci, apropiindu-se,
din cofă dăruia limpede izvor
zilei răpite.

Mirare şi taină

Ei se mirau, făceau din mirare o taină,
cântau prin păduri şi-şi ascultau cântecul
urcând pe portativ în arbori.

Cădeau din mirare, se îmbrăcau în mister,
Sunetele se metamorfozau în melodii
şi le interpretau îngerii.

Zideau vorbele în cuvinte, le miruiau,
zilele lor se mântuiau tăinuite,
femeile cântau cu toate un ritual
în genunchi
şi se îmbărbătau singure.

Bărbaţii şi ei la fel aveau un rol
de actori în vervă,
puneau încantaţii în cuvinte solare,
desfăşurau Semne
cu mâinile ridicate spre cer,
miracole visate celebrând.

**

Să nu se mai mire,
nimeni n-ar fi dispus
dacă există minuni.

Ei se plimbau prin gând
cu păsări în idei de zbor
pe unde trupul n-ar ajunge niciodată.

Păsările trebuie să fie măiastre,
să se mire şi ele de miracolul de pe pămănt,
femeile să rămână domnişoare în somn
până la marea mirare
când miracolul vieţii
poate zămisli în trupul lor.

Niciunul nu credea
în somn mai mult decât în vis,
toată menirea o îndeplineau cu patimă
năşteau prunci şi se bucurau
de mirarea acestora pentru fiecare lucru,
se recunoşteu cu bărbaţii lor în ei
mirate cum cresc repede
şi devin cutezători.

***

Toţi îi nesocoteau pe cei apatici
ei nu-şi trăiau clipele
locuiau în afara trupului.

Plictisiţi de tot ce se întâmplă
aceştia rămân fixaţi pe idei
noapte când este întuneric,
zi când este lumină
iarnă când se porneşte a ninge.

Îi desconsiderau pe cei nepăsători,
ziceau că sunt lipsiţi de interes pentru evoluţie,
nu-şi conduc propriile sentimente
şi trupul lor e o scorbură
în care pătrunde oricine
fără să-i deranjeze.
Cei pasivi n-au energie nici voinţă,
se muţumesc cu puţinul dat
şi-l împrăştie şi pe acela
sau
îl pierd la diverse jocuri
sau
neglijenţă.
Lipsa de ambiţie, indiferenţa,
sunt casa în care locuiesc.

****

Ei au rămas nedumeriţi,
îi considerau pe celalţi
trupuri fără cap,
dar nu mergeau mai departe,
se gândeau cu teamă de suflet
şi deveneau mai îngăduitori
fiindcă credeau ei
orice om se poate schimba
şi astfel poţi deveni altul
cu alte păreri,
cu alte trăiri
şi mai ales cu alte convingeri.

Însuşi sufletul poate vibra
cu sunete pe alte note
care se recompun
în mirări neaşteptate.

Inima ar putea să se înalţe
pe alte trepte de iubire
şi bătăile ei
ar putea fi melodioase.

*****

Ei se mirau, făceau din mirare o taină,
se năşteau cu mirare,
cu mirare mureau
dar nu se supuneau ei
mai mult decât trupului lor.

Se rătăceau prin vis
şi chiar prin univers călătăreau
ca să se simtă mai oameni,
căutau peste tot ceva ce nu ştiau
de multe ori să se întreacă pe sine
şi nu rămâneau muţumiţi
decât după moarte.

Nimic nu se termină

În dorinţa mea de a scurta aşteptarea
lucrurile pe care le iubesc se întâmplă rar.
Atunci răbdarea nu ştie să se manifeste,
îmi pierd cumpătul şi rup zăgazuri,
altfel aş fi rămas mulţumit cu puţin
iar voi cei care nu mă cunoaşteţi deloc
nu aveţi nicio aşteptare de la mine,
cunoaşteţi că iadul e pardosit cu limbi de femeie
şi nu pot trece de fericire ori nefericire
fără să îngrop înconştienţa în pieptul lor,
să rămân cu minunea frumuseţii
pe retina ochiului încercănat
cu geometrii de dragoste.

Trăirile mele desprinse din ferestrele lumii
pe care unii oameni le ignoră
iar alţii urmăresc totul cu coada ochiului,
rămân nestinse şi scot flăcări pe nări,
rup realitatea de singurătate şi o amestecă
cu adevărurile dureroase ale timpului.

Nimic nu se termină
fără să scap de judecăţile aspre,
nu pot să mă opresc,
nici nu am cum
când moarte mă-ntrece.

Se vor boteza cei ce se nasc

Se vor întrupa-n cuvinte de lucruri desprinse,
trec prin memorie pe un drum neumblat.
Uitate vor fi când focul va înghiţi clipele viitoare,
îngerii se vor aşeza în genunchi pe lespezi de suflet,
gândul pătrunde prin ziduri şi te locuieşte
iar semnele vremii semne de carte vor fi.

Se vor boteza cei ce se nasc
din izvor tămăduitor şi apă răcoroasă,
zilele a sărbătoare visează asemeni florilor
la buchetul miresei.

Voi îmbrăca în mătase vorbele ce le vei spune,
se va topi în crini urâtul bolnav
şi bufniţa-n deznădejde se va duce la râu.
În dinţi voi rupe nervii-n spirală
ce fac tumbe prin trupul zvârcolit de aşteptări
şi nimeni nu-mi va bea norocul.

Corabie spre port

Nu s-a întâmplat nimic deosebit cum se aşteptau
o simplă întâlnire formală,
de unde fiecare a plecat dezamăgit.
Iluzia şi-a pus amprenta pe fiecare întâlnire,
bucuria revederii a devenit străină
ca într-un templu închinat altei credinţe
în care există smerenie amestecată cu îndoială.

Sufletul meu părea neliniştit
ca un animal care simte o temere
şi priveşte cu nedumerire în toate părţile
fiind gata de ripostă.

Ochii-mi caută cu foame lungul străzii,
se opresc la câte o femeie cu pas hotărât
şi o acoperă ca pe un simbol
care trebuie ţinut ascuns în inimă,
după care şi iubita capătă alura dorită
păşeşte prin tine grăbită
corabie spre port.

Intrarea în gol

Scrâşnetul meu din dinţi e ceva involuntar
la vederea nedreptăţii ce ne inundă.
Sunt un arbore care vede pe cel care-l taie
şi se hotărăşte să cadă pe el
chiar dacă nimeni nu crede în voinţa lemnului,
orice nesăbuire poate fi pedepsită şi din întâmplare
cine ştie cum bate vântul morţii?

Oricum ai încerca nu există justificări,
există doar un adevăr imanent,
un gând bolnav în mintea sinucigaşului,
un câine la porţile memoriei care latră
şi nimeni nu-l bagă în seamă.

Mulţi intuiesc frânghia de care atârnă clipele
nimeni nu le poate opri, cad
judecăţile de valoare s-au subţiat într-atât
încât se rupe prezentul de viitor
şi totul se duce pe apele Styxului.

Dle Gheorghe Stroia, v-am trimis 9 poeme pentru publicare în revistă de cultură ” Armonii Culturale” .

Cu multă consideraţie,

            Nicolae Vălăreanu Sârbu

                           Sibiu,  31.05.2015

Nume autor Nicolae Vălăreanu Sârbu, născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stăneşti jud. Gorj,  absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice în 1971 şi al Facultăţii de Filozofie în  1978  din cadrul Universitaţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 1971 este statornicit în Sibiu, căsătorit. A  profesat în diferite funcţii de la simplu economist până  la  conducător în  societaţi şi instituţii din Sibiu şi din ţară. Are încă din anii de liceu pasiunea cititului şi a scrisului şi o menţine  şi astăzi, cu predilecţie spre poezie.

Activitate literară

Volume  de poezie ,,Ferestrele Nopţii’’ apărut la editura Blumenthal  Bucureşti  în 2010 ,,Poeme Vălărene” apărut la editura Blumenthal  Bucureşti  în 2011,,,Nisipuri pe vânt”din proietul „Întoarcerea fiului risipitior” al revistei Singur.„Poeme pentru mai târziu”apărut la editura Lindenfeld Bucureşti 2012, ”Frigul însingurării” apărut la editura Lindenfeld, Bucureşti 2013, premuiul II  la Orăştie  concursul internaţioal al revistei Visul, 2013. „Abur de vis” apărut la editura Tipo Moldova , Iaşi 2014, colecţia OPERA OMNIA – Poezie contemporană. ’’Tăcerea Umbrei” apărut la la editura Blumenthal din Bucureşti 2014. În curs de apariţie volumul’’ Fluturi de Trup” la editura Blumenthal din Bucureşti. Premiul II la poezie dedicată satului românesc, acordat de  revista Dor de Dor, 2014.

Participări la Antologii:

 Florilegiu – Poezii – a revistei literare online ,,Visul”,55 de poeţi contemporai (pagini alese) şi Artă sfâşiată de Valentina Becart,Lanţul prieteniei de Tudor Gheorghe Calotescu, Lumina cuvintelor editura Sitech Craiova 2011, Junimea Digitală ,,Captivi în sfera de minuni”, Popasuri culturale’’Suflet nemuritor”, Amprente literare(poezie vol.2, vol.3,vol.4 şi vol.5), Antologia Expresia ideii vol.3 din clubul Marianei Bendou, Antologiile Esenţelor Literare:,,Vis şi Pasiune”, şi ,,Căutări prin Vara Arsă de Cuvinte”, Virtualia  antologie de cenaclu coordonată  de Alina Manole, Antologiile revistei Singur: Poezie şi Cuvântul în timp, Antologia de poezie şi proză a Confluenţelor lirice, Antologiile colective de poezie ,,Petale lirice”, ,,Simfonia Cuvintelor”, ,,Mozaic literar”, Preaplin de cuvinte şi Cuvântul ca o pradă  ale Asociaţiei Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASPRA(Galaţi),etc.                                                                                 

Referinţe critice:

Cezarina Adamescu, Nicolae Georgescu, Valeriu Râpeanu, Silviu Guga,etc                                                                                                                                           

PuBlicat în revistele:Cenaclul de la Păltiniş, Rapsodia, Vatra, Boema, Regatul Cuvântului, Sfera Ionică, Climate Literare, Nomen Artis, Armonii Culturale, Constelaţii Diamantine, Dăruiri literare, Dunărea de Jos, Ardealul literar, Dor de Dor, Orient Latin, Oglinda Literară, Plumb, Climate Literare, Plumb, etc.