Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » LILIOARA MACOVEI: MOMENT LIRIC

LILIOARA MACOVEI: MOMENT LIRIC

Temeri

 

în nestingherita libertate

a nisipului alb

caut contopiri repetabile

cu clepsidra învechită

de zăbave neadmise

lasă-mă egală în drepturi

cu tine şi nu-mi înregistra

opririle fără temei

închide ochii şi ai milă

de vremea mea cea rămasă

în pumnul de nisip

mă crispează şi valul şi ţărmul

şi-mi văd vieţi succesive

în jalnica mea oglindă

conspirativă cu tine

riguroasă clepsidră

 

Sihăstrie

 

Paşi duşi pe trepte bătute de năluci cunoscute printre ţinuturi

Strivesc fire de iarbă firave şi răscolesc mucegaiurile de pe jos,

Doar tălpile mele pline de spini caută alene ţărna de-atunci

Unde vărsam des apa izvorului să crească-n tăcere iubirea,

Urlă vântul printre crengile bătrânului nuc al bătrânului om

Plin de griji, dureri, nesprijin şi adunător de păcate grele

Şi nimeni nu vede himera ce rânjeşte a batjocoră la fereastră

Am tras rădăcini să nu-ncurce răbdarea femeii ucise iar şi iar

De remuşcări, de doruri, de  neputinţe, de pustiu şi plâns

Ca să pot clădi o geometrie cu cărare spre locul de rugăciune

 

Nocturnă

cred că noaptea trecută

mi-a crescut o palmă la tâmplă

în timp ce mă rugam, inima plângea

şi strigătul ei răsuna între rugile mele

încâlcindu-mi cuvintele şi-aşa gâtuite,

din perna de gânduri dese, mi se scurgeau

întâmplări cu oameni necunoscuţi şi cam grăbiţi

apoi cădeau ploi în perdea şi toate erau cu meteoriţi

abia spre dimineaţă m-a trezit un miros de praf plouat

vrăbii ude, pământ otrăvit, gânduri amare, iluzii răscolitoare

iar lumânarea se stinsese-n candelă demult, demult, demult…

 

LILIOARA MACOVEI