Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ArtCronica » Vitraliu – „ciob de sticlă și lumină” – de Claudia Elena Peter

Vitraliu – „ciob de sticlă și lumină” – de Claudia Elena Peter

           Vitraliile sunt compoziții decorative formate din bucățele de sticlă colorată dispuse simetric sau asimetric, legate între ele prin rețele de plumb. Menirea lor este aceea de a decora ferestrele și ușile. În vremuri trecute se decorau cu precădere bisericile, astăzi utilizarea lor devenind comună tuturor tipurilor de construcții. Tehnica a fost împrumutată din fabricarea bijuteriilor și mozaicurilor, perioada gotică reprezentând momentul de glorie a vitraliului ce-și îmbogățește paleta reprezentării, nu doar în compoziții decorative, ce încadrau eventuale picturi, ci desenându-se scene impresionante din sticlă, așezate în compoziții figurative. Iar firul de plumb considerat înainte „un rău necesar” se integrează perfect în compoziții.

VW1itralii- Sainte Chapelle, Paris

Apariția acestui meșteșug se situează în jurul secolului al X-lea, tehnica confecționării vitraliilor a fost descrisă în amănunt de călugărul Teophilus în jurul anului 1100. Dar construirea catedralelor gotice îi oferă rangul și faima ce încă se păstrează în ce privește înnobilarea unei ferestre cu minunea colorată ce o reprezenta decorarea ferestrelor și ușilor. Călugărul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic, unde vitraliul a avut un rol definitoriu. În jurnalul său, ținut pe toată perioada lucrărilor și-a exprimat credința că lucrurile frumoase ridică omul mai aproape de Dumnezeu.

W2Vitralii – Catedrala din Berna

În secolul al XV-lea, atitudinea față de vitraliu s-a schimbat, acesta devenind mai mult pictură și mai puțin element generator de atmosferă. Culorile au devenit mai pale, figurile reprezentate acopereau adesea întreaga fereastră. Pictura a devenit mai sofisticată, iar noile tehnici descoperite au permis redarea detaliilor galbene și aurii. Renașterea a generat o lungă perioadă în care vitraliul a existat doar ca sticlă pictată. Simbolismul original si tehnicile au fost aproape uitate. În această perioadă, vitraliul pictat a devenit un accesoriu la moda în locuințe, clădiri publice și biserici. Semnele heraldice realizate în această manieră, pe fond transparent, erau foarte populare în epocă. În secolul al XVIII-lea, majoritatea vitraliilor medievale au fost înlocuite cu sticlă pictată, iar informațiile despre vitralii au început să se piardă. În mijlocul anilor 1800, Anglia a cunoscut o revitalizare a interesului pentru arhitectură gotică. Câțiva istorici amatori și oameni de știință au redescoperit tehnicile de lucru și au dezvăluit secretele producerii sticlei colorate.

W3Vitralii – Sagrada Familia, Barcelona

Atelierele de sticlărie au început să producă versiuni de ferestre în tehnica și stilul medieval. John LaFarge și Louis Comfort Tiffany, doi pictori americani, au experimentat, încercând să producă o sticlă colorată in masa ce avea capacitatea de a crea efecte vizuale fără a fi pictată. Curând, cei doi au devenit concurenți. LaFarge a creat și brevetat în 1879 sticlă opalescentă. Tiffany a dezvoltat și popularizat produsul și curând numele lui a devenit sinonim cu acesta. Folosind tăieturi complicate și sticlă bogat colorată, dispusă în straturi ce dau un plus de textură și profunzime, cei doi au devenit principalii furnizori atât pentru biserici, cât și pentru reședințe private. Procedeul de utilizare a foliei de cupru ca substitut pentru plumb, i-a permis lui Tiffany crearea de abajururi, bine primite o dată cu introducerea iluminatului electric.

W4Luis Confort Tiffany – „Magnolie și iriși” –Vitraliu                  Lampă Tiffany

Stilul său (Art Nouveau) a avut numeroși imitatori, sticla opalescenta rămânând foarte populară până la sfârșitul secolului al XIX-lea. După primul război mondial, gusturile s-au schimbat. LaFarge moare in 1910, iar Tiffany in 1933, fapt care atrage după sine și falimentul atelierelor sale. Cu excepția ferestrelor pentru biserici, vitraliul cunoaște un declin până la al doilea război mondial. Abstracționismul și expresionismul în pictură influențează un nou grup de artiști să exploreze valentele oferite de sticlă. Ferestrele de biserică devin, în foarte multe aspecte, asemănătoare goticului timpuriu. Scenele greu de identificat, atmosfera pură de lumina și culoare inspiră la atitudine contemplativă. Vitraliul, sau mai corect poate, arta sticlei, este din ce în ce mai prezentă astăzi.

            Am descoperit în „zilele noastre”, 2 artiști vitraliști, care au preluat acest vechi meșteșug și l-au adus la rangul de artă. Pentru a ne descrie din interiorul creației frumusețea, originalitatea și minuțiozitatea acestei arte vă prezint pe Ștefan Penyacsek (slovac din Cordău, județul Bihor), Adrian Peter (maramureșan, stabilit la Oradea).

W5Pasajul Vulturul negru, Oradea- restaurare vitralii Ștefan Penyacsek

Ștefan Penyacsek este artist vitralist, atestat de ministerul culturii,  specializat în principal pe restaurarea vitraliilor originale, aduse de partenerul său de afaceri, un belgian, care l-a inițiat în meseria aceasta și i-a deschis calea spre cunoștințele de bază necesare. În atelierul său din Cordău, pe care mi l-a arătat cu bucuria împărtășirii, am descoperit un adevărat tezaur de panouri decorative pregătite pentru dificila operațiune de restaurare (unele datând din 1600).

Ștefan Penyacsek- Restaurare vitraliu originalW6

Procesul de producere al vitraliilor este unul destul de lung şi implică mai multe etape, la care se adaugă multă imaginaţie, talent la desen şi foarte multă răbdare, pentru că este o muncă migăloasă. „Producerea de vitralii începe cu un proiect, care se face împreună cu cel care le comandă, apoi se stabilesc culorile ce vor fi folosite, se decupează sticla după un şablon deja făcut şi apoi se compune vitraliul şi se asamblează în baghete de plumb. După această etapă se cositoresc toate punctele de îmbinare pe ambele părţi, apoi se chituiesc cu chit de geam”, povesteşte Ştefan. Dintre lucrările de marcă ale artistului remarcăm restaurarea vitraliilor Pasajului Vulturul Negru, Oradea, catedrale și biserici din Bras, Gouda, Loupoigne, Belgia.

 W7Ștefan Penyacsek- Vitraliu original- ambient rezidențial

Adrian Peter este artist plastic, fost profesor de desen, ce a descoperit și perfecționat tehnica vitraliului Tiffany, aplicând în tehnica aceasta compoziții decorative, creând lucrări de ambient, înfrumusețând casele oamenilor cu „minunea colorată a ciobului de sticlă”, după cum mărturisește.

W8Adrian Peter- Vitralii decorative

Pe lângă lucrările moderne, cu compoziții clasice sau abstracte, în palmaresul său se află lucrări ample, de vitralii religioase, el a decorat cu ferestre vitrate catedrala Greco-Catolică din Marghita, județul Bihor, Biserica Ortodoxă din Bixad, județul Satu-Mare, Biserica Ordodoxă din Feneriș, județul Bihor.

W9W10 Adrian Peter- Vitralii Catedrala Greco-Catolică, Marghita

De asemenea duce arta vitraliului și a sticlei la nivel de artă, creând lucrări originale, personale cu care a participat la expoziții de artă contemporană în țară și străinătate.

W11 Adrian Peter- Vitraliu Tablou.

                        Arta sticlei și a vitraliilor va rămâne un important capitol în creația plastică și arhitecturală, readusă la viață de evoluția și cultura spiritului uman, de dorința acestuia de a descoperi și deține opere unice, accesibile oricărui tip de spațiu. Lumina, filtrată prin culorile prețioase ale sticlei transformă o încăpere banală într-un sanctuar. O fereastră decorată cu vitralii, va spune întotdeauna o poveste frumoasă. Meseria grea a creatorilor de vitralii este îmbrățișată de artiști contemporani, „contaminați cu microbul sticlei”.  Adrian Peter sintetizează acest lucru prin răspunsul lui la întrebarea mea: de ce a ales arta sticlei? „Din  cauza pasiunii pe care am descoperit-o și crescut printre cioburile de sticlă, față de  tehnicile multiple care pot fi puse în slujba frumosului, de la designul minimalist până la complexe modele clasice, baroce ori secession, de la culori transparente la cele translucide, ce duc cu gândul la vechile mozaicuri, intr-un permanent dialog cu vibrațiile desprinse din lumina cea dintotdeauna!”.