Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » EMINESCU » Rodica Moruțan: Doar… EMINESCU

Rodica Moruțan: Doar… EMINESCU

Doar Eminescu…

De suntem vinovați că ne iubim sub
freamăt de izvoare,
noi ne iubim atât de mult până nu mai rămânem nimic,
crezând că suntem liberi unul în sufletul celuilalt;
și ochii tăi lumină noaptea mea târzie .

Doar Eminescu înțelege un dor trecând adesea
pe lângă plopii fără soț;
noi, trecători de rând până la capăt de lume,
cu luntrea la picioare, să fim cu noi,
plecând din viața mea în tine și locul morții să dispară .

Și din lumini îngălbenite, scânteia focul își aprinde,
te uiți la mine cum păru-mi cade pe obraji
și clipe laolaltă din viața mea în tine;
nu suntem noi cei vinovați,
doar Eminescu înțelege un dor scăpat de lume…

 

Sunt copacul vieții mele…

Fără tine sunt adâncul neputincios în fața luminii,
fără tine aș rămâne un glas neauzit în tumultul efemerului.
Lumea are gust de învins, fără cuceritor ;
frunzele îmbracă lumina palidă cu miros de ceară
și păsesc pe toamnă,
acea sentimentală singurătate cu brațele moi
unde nu simt nicio îmbrățișare.
Totul umblă prin nimicuri și pasiunile mor,
căutându-și golul în scoarța pământului ;
mi-am pus gândurile în fiecare frunză și pășesc pe toamnă ;
Sunt copacul vieții mele,
dar nu știi în jocul tău,
că iubirea mea îți luminează lumea și potolește plânsul pruncului ;
zâmbet de înger în picătură de viață din adevărul meu, din sufletul meu al tău…
Am pus un gând în fiecare zi cu tine
pentru că între noi a rămas un sărut dorit,
încă neînceput…