Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XIV(2015), nr. 302(16 – 31 Mai)

Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XIV(2015), nr. 302(16 – 31 Mai)

Dragii mei enoriași!

Puterea Duhului. Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, numită și Duminica Mare, Duminica Cincizecimii sau Rusaliile, este dedicată celei de-a treia persoane a Sfintei Treimi, Sfântul Duh. De altfel, este singura sărbătoare din timpul anului dedicată numai Sfântului Duh. Adăugăm și faptul că această sărbătoare este socotită și ziua întemeierii Bisericii. Tocmai de aceea vom stărui puțin asupra semnificațiilor sărbătorii.

Cincizecimea ne aduce în actualitate pe Sfântul Duh. Nu vom putea niciodată înțelege pe deplin taina Sfintei Treimi, a unirii dintre cele trei persoane ale Sale. Au încercat s-o facă de-a lungul veacurilor Sfinții Părinți, dar n-au reușit pe deplin. Să fim înțeleși de la început: noi nu credem în trei dumnezei, ci Dumnezeu este Unul în ființă, dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Ca să înțelegem mai bine, vom recurge la o asemănare: un pom este unul, format din trei părți: rădăcină, tulpină și coroană. Numai împreună cele trei părți formează pomul, luate separat nu mai sunt pomul în deplinătatea lui. Aceste trei părți au atribute comune, adică toate au în alcătuirea lor substanța lemnoasă, dar fiecare parte are atribute proprii: rădăcina captează apa și substanțele hrănitoare din sol, tulpina transportă apa și substanțele hrănitoare spre coroană și asigură rezistența pomului, în timp ce coroana pregătește hrana pomului, crește și coace fructele. Raportat la Sfânta Treime, putem spune că cele trei persoane ale Sale au atribute comune, precum: dumnezeirea, sfințenia, veșnicia, atotprezența, atotputernicia, înțelepciunea, bunătatea, dreptatea etc., cât și atribute specifice, precum: Dumnezeu-Tatăl este creatorul și conducătorul lumii; Dumnezeu – Fiul este mântuitorul și judecătorul lumii; Dumnezeu Sfântul Duh este sfințitorul și dătătorul de viață al lumii. După cum vedem, aceste atribute se referă în special la legătura lui Dumnezeu cu lumea, dar, fără îndoială, persoanele Sfintei Treimi au multe alte atribute, pe care noi nu le cunoaștem.

Așadar, la ziua Cincizecimii, Sfântul Duh S-a pogorât peste Sfinții Apostoli sub formă de limbi de foc. Puterea Lui s-a văzut imediat: Sfinții Apostoli au primit curaj, devenind din oameni fricoși, care ședeau ascunși, cu ușile încuiate, oameni curajoși, dovadă că au ieșit în centrul orașului și au început să vorbească mulțimilor; au căpătat darul vorbirii în limbi, ei, care nu învățaseră nici o limbă străină; au devenit înțelepți, fiindcă, deși nu învățaseră carte, mânuiesc arta vorbirii ca niște absolvenți de înalte școli; devin convingători, dovadă că în prima zi botează trei mii, iar în ziua a doua două mii de oameni; capătă darul vindecării de boli și învierii din morți, cunoscute fiind din cartea Faptele Apostolilor, numeroasele cazuri când ei vindecă bolnavi sau înviază pe cei morți. Mântuitorul sădise în ei credința și convingerea că El este Dumnezeu adevărat, ci nu un om oarecare; Sfântul Duh le dădea puterea, curajul și înțelepciunea să propovăduiască lumii învățătura Mântuitorului, ceea ce ei asta au și făcut, în ciuda greutăților, suferințelor, bătăilor, întemnițărilor și chiar morții. Asemenea jertfelnicie este greu de înțeles pentru omul zilelor noastre.

Sfântul Duh dă viață și sfințenie lumii, așa cum curentul electric pune în funcțiune tot felul de aparate. Când se oprește curentul electric, toate acele mașinării se opresc, devin grămezi de materiale nefolositoare. Când Duhul retrage ,,suflarea” Lui, viețuitoarele pământului devin trupuri neînsuflețite, țărână. Duhul a transmis sfințenia Apostolilor sub forma limbilor de foc. Acel har sfințitor a fost transmis, din generație în generație, episcopilor, preoților și diaconilor prin Taina Sfintei Preoții(Hirotonii), iar de la aceștia tuturor oamenilor care au primit Sfintele Taine și Sfintele Ierurgii ale Bisericii, ba chiar și viețuitoarelor, chiar lucrurilor neînsuflețite. Am putea spune astfel, că Sfântul Duh este la temelia lumii, intră în alcătuirea ei, ca un flux de energie și-i dă viață și sfințenie.

Persoanele Sfintei Treimi sunt legate între ele, așa cum am spus mai sus, prin legătura iubirii; sunt legate de lume tot prin legătura iubirii. Ca să ne dăm mai bine seama cât de puternică este această iubire a lui Dumnezeu față de lume, să ne amintim că L-a trimis în lume pe Unicul Său Fiu, pe Domnul Iisus Hristos, să se jertfească pentru păcatele omenirii. Care părinte ar fi în stare să-și dea unicul fiu la moarte pentru lume, pentru ceilalți? Numai meditând astfel  la iubirea lui Dumnezeu față de lume în general, față de fiecare dintre noi, ne putem întreba cu înfiorare, dacă și iubirea noastră  față de Dumnezeu și față de semenii noștri este pe măsura iubirii divine, părintești, față de noi toți și față de fiecare în parte.

Ajută-ne, Doamne, să Te iubim și noi după puterile noastre!

*

Sfaturi părintești.  Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim:

            ,,Deci, nu menajând forţele noastre le întreţinem mai bine… E o tactică greşită de-a ceda moleşelii, de a-ţi da prea mare atenţie ţie însuţi, de a te răsfaţa; tocmai uzându-ne energia, deşi s-ar părea că o sacrificăm şi o mortificăm, dimpotrivă, prin întrebuinţarea ei o reparăm şi o amplificăm. în acest domeniu al acţiunii voluntare cu cât o răspândeşti cu atât o ai mai mult.

               Acţiunea nu se poate produce decât stârnind o luptă internă şi triumfând încă de la început asupra sistemului contradictoriu care s-a format împotriva iniţiativei ei. Ea angajează toată viaţa noastră organică şi mintală, din momentul în care se produce. Dar dacă e adevărat că această unitate totală şi exclusivă a actului contribuie la dependenţa mutuală a corpului şi a sufletului, nu se face aceasta în dauna bogatei varietăţi a cugetării sau a infinitei puteri a libertăţii ? Nu. Supunând voinţa simplicităţii strâmte a unei soluţii unice, acţiunea este pentru ea calea de expansiune şi de îmbogăţire.

                 Un mare efort pe care-1 facem, o decizie bărbătească pe care o susţinem, ne aduce un sentiment de trezire şi de mai vie claritate. Câtă vreme nu acţionezi, nu te cunoşti. Până nu acţionezi trăieşti şi cugeți ca într-un vis, ca într-un scurt moment de luciditate între două somnuri, fără să ai destulă putere să te ridici pentru a deschide ochii ca să vezi şi să porneşti. Această atitudine trebuie condamnată cu hotărâre pentru că e contrară mişcării celei mai sincere şi mai esenţiale a naturii noastre. Dar cum să cunoaştem tot ce se agită în universul nostru interior, cum să ştii dacă ai o atenţie destul de netă, o intenţie destul de precisă, o ardoare destul de vie, o voinţă adevărată?…

                Garanţia şi criteriul sincerităţii este actul care taie incertitudinile şi manifestă cele mai intime secrete pe care le ignorezi sau pe care ţi le ascunzi ţie însuţi. Actul este o descoperire a stării noastre profunde. Manifestând răul spre care suntem înclinaţi, chiar slăbiciunile pot să servească ca avertisment prevestitor și reconfortant și această descoperire este cu atât mai importantă, cu cât e în contradicţie cu ideea falsă ce ne-o facem despre meritul nostru. De aceea, mai degrabă prin observarea actelor decât a gândurilor noastre, putem spera să ne vedem aşa cum suntem şi să ne facem aşa cum vrem… Acţiunile care răsar din adâncurile vieţii inconştiente trebuie să ne slujească a studia curentele care ne poartă uneori fără ştirea noastră..”.

*

              Folclor din Mehedinți(LXVIII). Continuăm să redăm cea mai completă variantă de Colocășenii din Mehedinți, pe care am cules-o la 18 iunie 1974 de la Stănescu P. Victor(născut 1918) din satul Stănești, de sub Munții Mehedințiului:

             Nașii  aranjează mireasa, punându-i sovonul. Vornicul cu mirele și doi lăutari  merg la mireasă. Se așterne un covor în fața casei. Cu fața spre răsărit, mireasa și ginerele îngenunchează pe covor. În fața lor, pe scaune înalte stau părinții miresei, iar lângă ei nașii. Vornicelul zice:

 


,,Ascultați, cinstiți nuntași,

Cinstiți părinți,

Puținele cuvinte

De rugăminte,

Ce se roagă fiica Dvs. cu plecăciune,

Să-i dați iertăciune;

Se roagă cu smerenie,

Să-i dați blagoslovenie,

Căci marele și puternicul Dumnezeu,

Luni, prima zi, a făcut cerul și pământul

Și Edenul, adică raiul;

Marți l-a-mpodobit cu stele și luceferi;

Miercuri a făcut marea cu tot ce-i în ea;

Joi  a făcut pe strămoșul nostru Adam,

Cu sânge din mare,

Cu fruntea din soare,

După chipul și asemănarea Sfinției Sale.

Dar, văzând Dumnezeu că nu este

Bine să stea omul singur pe lume,

A adormit pe Adam,

A rupt o coastă din stânga sa

Și-a făcut-o pe strămoașa Eva,

După chipul și asemănarea Sa.

Sculându-se moș Adam din somn

Și văzând pe strămoașa Eva

Lângă dânsul, s-a speriat

Și a strigat cu glas tare:

-Ce este acesta, Doamne?

Domnul i-a răspuns:

-Nu te speria, că este sânge

Din sângele tău și oase

Din oasele tale

Și ție soție ți-o dau

Și veți fi amândoi un trup!”

 

                                                                           *


Cârtițele Plevnei.  Era în primăvara lui 1878. Duminica Sfintelor Paști. În Balta era horă mare. Noaptea locuitorii fuseseră la slujbă, iar după-amiază, așa cum era obiceiul, ieșiseră la horă. Tinerii aduseseră lăutari vestiți în satele de munte, așa că se încinsese o horă pe cinste. Se prinseseră tineri, vârstnici, dar și bătrâni. După o iarnă lungă și grea, după o perioadă lungă de lipsuri și privațiuni datorate războiului, hora era ca o descătușare, ca o trezire la viață, ca o victorie a vieții asupra morții.

Soarele era pe asfințite, când iată că pe drumul ce venea dinspre Severin a apărut o mogâldeață de om. Părea ieșit din mormânt. Era slab, uscat, doar pielea și oasele se mai încăpățânau să-i stea în locul feței. Se mai adăugau doi ochi aproape ieșiți din orbite. Purta o căciulă neagră, terfelită, o manta de dimie neagră, decolorată, perforată în multe locuri și ițari tot de dimie. Pe piept îi atârna o decorație strălucitoare. În picioare purta niște opinci de piele de porc. Pe umăr ducea o traistă de dimie, atârnată pe o măciuchiță de corn. Lângă picioarele lui, mergea, aproape lipit, un câine.

La apariția noului venit, lumea s-a oprit din joc. Toți scrutau cu privirea și vorbeau între ei. Se întrebau cine este omul acela străin, unii ziceau că parcă l-ar cunoaște de undeva, parcă l-ar mai fi văzut. Omul înainta ușor, șchiopătând. Se vedea cât acolo că este epuizat de oboseală, de foame, poate de boală. La un moment dat, o femeie a strigat cu glas tare, așa că a auzit-o întreaga adunare:

,,- Ăsta-i Petrică al lui Dumitrescu! Vine de la război!”

Toți au înmărmurit. Așa era. Omul i-a salutat creștinește, cu ,,Hristos a înviat!” S-au repezit pe ele rudele, prietenii, până la urmă toți consătenii, să-l sărute, să-l atingă măcar. Toți îl întrebau câte ceva, toți voiau să știe câte toate. El rămânea mut și-i privea în tăcere pe toți, când pe unul, când pe altul. I-au adus repede un scaun, ceva de mâncare și el s-a prăbușit, epuizat. A mâncat puțin, a băut țuică dintr-o sticlă și parcă și-a mai venit în fire. Toți așteptau să le povestească pe unde a fost, cum a fost la război. Auziseră ei că românii ieșiseră învingători, dar era prima dată când venea cineva de pe front și puteau afla vești proaspete, de la sursă. Cel mai mult îi interesa și ce s-a întâmplat cu ceilalți consăteni ai lor plecați și ei la război. Petrică era primul care se întorcea, așa că el trebuia să-i pună în temă.

După ce și-a ostoit un pic foamea și setea, Petrică a început să se destăinuiască. Avea o voce răgușită, aproape hârâită, dar povestea frumos și aducea știri, care erau sorbite de ascultători:

,,- Măi, fraților, eu am fost în iad, mă! Să ferească Dumnezeu și pe dușmanii mei să mai treacă prin ce-am trecut eu cu camarazii mei. Zi de zi am ars în foc. Uitați-vă la mantaua mea cum arată, câte gloanțe au trecut prin ea, cum au ciuruit-o. Câteva schije le am în pulpe, câteva în armi. Doctorul mi-a zis să le las ușor, că o să iasă ele singure când o vrea Dumnezeu, nu este cazul să mă opereze. Eu am luptat la Plevna, mă! A fost lupta cea mai grea. A durat mult, câteva luni. Turcii erau mulți și bine înarmați. În fiecare zi rămânea câmpul plin de morți, parcă erau snopii de grâu pe miriște, la secerat. Cădeau și de le noi, cădeau și de la ei. Tare cetate! De multe ori reușeam să ajungem până pe zidurile ei și ne respingeau turcii. Seara rămâneau doar câțiva pe metereze. Credeam că gata-gata, a doua zi nu va mai avea cine să apere cetatea. A doua zi era furnicar de turci pe ziduri, cu multe arme și multă muniție. Curgeau gloanțele pe noi cum curge piatra din cer, când bate vara. Luptele durau de la răsăritul până la apusul soarelui. În rest, ne adunam morții și răniții. Îi îngropam pe unii, oblojeam rănile celorlalți. Mâncam, ne odihneam. Eu am avut cu mine fluierul și de multe ori, seara, cântam hore de-ale noastre și jucau camarazii din plutonul meu de rupeau pământul. Veneau și alții de la alte plutoane și se încingea o horă, cum nu mi-a mai fost dat să văd.

Într-o seară, m-am trezit lângă mine cu un om în vârstă. Am crezut că-i vreun ofițer de-al mare. Când colo, cine credeți că era? Însuși majestatea sa, Regele Carol. Era îmbrăcat cu manta soldățească, de nu-l puteai deosebi de ofițerii noștri. M-a bătut pe umăr și m-a lăudat și pe mine și pe ortacii mei. Se bucura că ne vede așa veseli. A vorbit cu noi, ne-a întrebat ba de una, ba de alta. Om cumsecade! Atunci, unul dintre camarazii mei, văzându-l bine dispus, a îndrăznit să-i spună, că el aude noaptea zgomot pe sub pământ. Parcă umblă căruțe, lume, ba chiar și tren s-ar auzi. Regele a fost foarte mirat de ce auzea. L-a luat pe camaradul meu și, împreună cu domnii ofițeri Mărăcineanu și Șonțu, s-au dus acolo unde erau corturile noastre. S-au culcat pe pământ, au ascultat cu urechea. Parcă li se părea și lor că se aude ceva. Atunci Domnul maior Valter Mărăcineanu a cerut ca toți toboșerii să se ducă acolo cu tobele. A așezat pe pământ tobele și deasupra lor ciocanele cu care le băteau toboșarii. Ciocanele au început să dârdâie pe tobe. Regele cu ofițerii au discutat între ei, apoi au ordonat ca să începem  săpăturile acolo unde dârdâiau ciocanele mai tare. Am săpat până dimineața o groapă ca pentru un bunar. Cu cât săpam, cu atât zgomotul era mai tare. Deodată, în fundul gropii a apărut o gaură și pământul a început să cadă în gol. O lumină a pătruns pe spărtură către noi cei ce săpam. Am înțeles cu toții planul regelui și al ofițerilor. Ei bănuiseră că pe acolo trece un tunel prin care este alimentată Plevna cu soldați, cu hrană, arme și muniție. Ne-au pus de am împins pământ pe gaura aceea din fundul gropii și așa le-am blocat drumul. După două zile a căzut Plevna. Cred că dacă nu descopereau gaura aceea de cârtiță, cum îi spuneam noi, mai curgea mult sânge și nu se știe dacă i-am fi putut bate pe turci. Mă, ce mai! Ce-a fost, a fost! Ne-a ajutat Dumnezeu de i-am învins și acum suntem și noi liberi, așa cum o să fie copiii și urmașii noștri!”

A mai povestit multe Petrică Dumitrescu, până târziu în noapte. Lângă picioarele lui ședea câinele. Era câinele lui. Îi ieșise înainte, în pădurea dintre Șiroca și Balta. Îl simțise de departe. Îl așteptase în fiecare zi și acum, de îndată ce-i simțise mirosul, pornise val-vârtej în întâmpinarea lui. Paștele acela a fost de pomină pentru bălteni.

*

           Drumul  veșniciei. Am găsit pe internet o frumoasă poezie semnată de poetul Constantin Crețu, purtând acest titlu. Iat-o:

,,Se duc bătrânii, mor pe rând,

Că așa le este datul sorții,

Ca frunzele din pomi căzând

Sub sărutarea rece-a nopții.

Doar casele le poartă dorul

Și-ai lor copii îndurerați

La poartă, când ei pun zăvorul,

Îmbătrâniți și-nlăcrimați.

Doar câinii latră-n nopți târzii,

Când Luna luminează vatra

Și cu colinde vin copii…,

Dar nimeni nu deschide poarta.

Urmașii lor sunt duși în lume,

Vecinii grija casei țin,

La sărbătorile de nume,

Doar ei mai varsă puțin vin.

Case pustii rămân în urmă

Și oamenii se duc pe rând,

Doar timpul amintirile mai scurmă,

Când clopotele se aud bătând.”

*

File de jurnal – 10 apr. 1981. ,,Mi-am luat mașina de la gară și m-am dus cu ea la autoservice. Au verificat roțile, au pus vaselină la ele și au uns cablul de la frâna de mână. M-a costat 370 lei. După reparație, mașina merge foarte greu și i se încălzesc roțile. Așadar, trebuie să mă întorc în altă zi!

E mare încurcătură cu autoservice-urile! Multă birocrație! Te duci mai întâi la casierie, îi spui ce nevoie ai și te trimite la maistru să-ți dea bon. Sunt vreo cinci sau șase maiștri, care taie frunză la câini la autoservice-ul unde am fost eu. Maistrul îți scrie pe bon defecțiunea pe care tu i-o spui, că o are mașina ta. Te duci apoi și vorbești cu șeful de echipă. Dacă acesta nu vrea să-ți bage mașina la reparație, ,,îl faci să vrea”; dacă n-are timp, îl faci să aibă. Te întorci iar la casierie, să-i spui ce-ai rezolvat și pe cine ai găsit ca să-ți facă bonul de intrare. Când ai ajuns cu mașina în hală, șeful de echipă te dă în primire la 2-3 mecanici, care nu sunt altceva decât proaspeți absolvenți de liceu cu profil mecanic. Dacă prima dată nu le dai nimic acestora, a doua oară, dacă mai ai ocazie să dai pe acolo, te-ai ars. Îți nenorocesc mașina. Nu știu când va dispare bacșișul, șperțul, specula și altele asemenea, cum le-o mai fi numind!”

*

Lucrul ardelenesc și lucru oltenesc. În primul meu an de șoferie am rămas cu mașina în pană într-o localitate dintre Deva și Caransebeș. Fulia la dinam se retezase. Pentru mine era un adevărat dezastru. Mă rugam să ies din încurcătură cât mai repede, mai ales că a doua zi era sărbătoare și trebuia să fac slujbă. M-am trezit că s-a oprit lângă mine un om. M-a întrebat ce s-a-ntâmplat. I-am spus. Numai ce l-am auzit: ,, – Ia-o pe ulița aceea și la capătul ei găsești un garaj al UMTF-ului. Aceasta era o instituție care se ocupa cu transportul lemnelor. Parcă mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Am demontat dinamul și m-am dus acolo. M-au lăsat să intru la atelierul de strungărie. Strungar era un om în vârstă. I-am spus despre ce e vorba și l-am rugat să mă ajute. M-a poftit să stau pe un scaun. A așezat dinamul pe banc, și-a aprins o țigară și a stat și el pe scaun. Fuma și privea țintă dinamul, așa cum șarpele privește victima înainte de-a se slobozi s-o înghită. Eu ședeam ca pe ghimpi, dar mă stăpâneam să nu-l tulbur. Când a terminat țigara, a spus: ,, – Da, domnule, pot să rezolv!” S-a apucat de lucru. Cred că în mai puțin de o jumătate de oră mi-a făcut o fulie nouă, din metal inoxidabil. Era o bijuterie. Nu a vrut să-mi ia nimic: ,,- Dumneata ești călător! Mergi în pace și cale curată!” Am montat dinamul și am plecat. Alte piese mi s-au defectat, dar fulia ardeleanului nu s-a defectat, cât am mai avut acea mașină!

Trecem munții în Oltenia, la Bârda! Două cazuri ne spun totul. Pe drumul județean Balta-Malovăț, la Drumul lui Dorobanțu, cineva a furat dalele cu care era consolidat șanțul. Când au venit apele, au adus pietre, au umplut șanțul și s-au revărsat pe carosabil. Din când în când au venit niște muncitori, care au curățit carosabilul și au aruncat pietrele și molozul pe locul unde a fost cândva șanțul, așa că șanțul a devenit ușor-ușor un fel de dig al drumului. Dacă ar fi curățit șanțul, multă vreme asfaltul n-ar mai fi fost acoperit și nici circulația stingherită. Șanțul se umplea doar la potoape mari. Nu știu cine controlează și cine plătește pe acei oameni, dar lucrul este… oltenesc!

Al doilea caz îl întâlnim chiar în sat. Uitați-vă la porți. La toate sunt plăcuțe cu numere. Într-o localitate civilizată, aceste numere sunt puse în ordine: pe o parte a drumului/străzii sunt numerele pare(cu soț), pe alta numerele impare(fără soț), dar în ordine crescătoare sau descrescătoare. Numele străzii și numerele respective sunt scrise în toate actele locuitorilor acelora.  Priviți și la noi: 4, 25, 102, 7, 55… Doi funcționari ai nu știu cărei firme au umblat prin sat cu o sacoșă plină cu plăcuțe. Te striga la poartă. Dacă se întâmpla să fii acasă, îți dădea o plăcuță și-ți cerea 15 lei în schimb. Dacă nu-ți plăcea numărul ce-l primeai, îți dădea altul, nu era o problemă. Și uite așa, avem numere la poartă! Nici aici nu știu cine controlează și cine plătește pe acei oameni, care au făcut o asemenea ispravă, dar lucrul este… pur oltenesc! Păi, nu?

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Popescu Constantin  din București, fiu al satului Malovăț: 500 lei;  Domnul Dragomir Ion din Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Papavă Sebastian din Malarișca(MH),  Domnul Cîrcu Dumitru-Adrian din Tr. Severin și Stănciulescu Cristian(Germania), cântărețul parohiei noastre: câte 100 lei; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG) și Doamna Pele Constanța din Negrești(MH): câte  50 lei;

Doamna Mema Elena din Bârda a achitat pentru contribuția de cult 100 lei; Domnul Badea Aurel-George din Malovăț a achitat pentru prima sa contribuție de cult 84 lei;

Domnul Ciurel Valentin din Malovăț a achitat 50 lei pentru lucrările de la biserică. A vrut să vadă dacă se supără preotul! Avea briceagul pregătit, ca să-i taie nasul. Preotul nu s-a supărat, ci dimpotrivă!

Prea Sfințitul Episcop Nicodim a hotărât ca parohiile de oraș să constituie un  fond de într-ajutorare și din acela să fie subvenționate parohiile de țară. Parohia noastră va primi câte  100 lei/lună. Pentru primele cinci luni ale anului a primit deja 500 lei.

Dumnezeu să răsplătească tuturor!

*

În cursul lunii Mai am donat  pâine enoriașilor participanți la slujbe, astfel: 3 Mai(Bârda): 110 pâini; 10 Mai(Malovăț): 220 pâini; 17 Mai(Bârda): 130 pâini; 21 Mai(Malovăț): 150 pâini; 24 Mai(Malovăț): 190 pâini; 31 Mai(Bârda): 115 pâini. Așadar, în luna mai s-au donat 915 pâini. Copiilor li s-a donat și ciocolată.

*

Plăți. În această perioadă am efectuat următoarele plăți mai mari: 270 lei pentru colete; 250 lei pentru timbre poștale; 126 lei ciocolată pentru copii; 205 lei un covor pentru biserica de la Bârda; 50 lei comisioane la bancă; 77 lei curent electric; 190 lei protoieriei pentru reviste; 1.431 lei recuperare materiale de pe hardiscul ars; 577 lei impozit; 3.550 lei lumânări; 190 lei icoane; 315 lei cărți și icoane; 110 lei mochetă pentru scara bisericii de la Bârda; 363 lei colțar și adeziv pentru scara bisericii din Bârda; 124 lei suc, apă și carne pentru sarmalele duse la azilul de la Ilovăț; 640 lei pentru pâinea donată în mai, cât și altele mai mici.

*

Publicații:  În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Crize și crize, în  ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6380(23 apr.), p. 1, 5; Frumusețea misiunii, în ,,Națiunea”, București, 19 mai 2015, ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); în ,,Omniscop”, 19 mai 2015, ediție și on-line (http://www.omniscop.ro); Amintiri despre Tudor Vladimirescu(II), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6400(23/24 mai), p. 4; O ședință în iad, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6405(30-31 mai), p. 5;  Un ,,sistem” la …  înălțime, în ,,Națiunea”, București, 1 iun.  2015, ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 301, în ,,Bibliotheca Septentriona-lis”, Baia Mare(MM), 2015 mai 29, p. 3, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); Cumplita așteptare, în ,,Datina”, an. XXV(2015), nr. 6406(2 iun.), p. 5;  Corespondență, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6407(3 iun.), p. 5; Concursul de pile, în ,,Omniscop”, 8 iun. 2015, ediție și on-line (http://www.omniscop.ro);  Sfintele Taine reflectate în revistele bisericești, în vol. Mehedinți, Istorie, Cultură și Spiritualitate, Tr. Severin, Editura Mitropoliei  Olteniei și Editura Didahia, vol. VII, 2014, pp. 343 – 388; Domnia și epoca lui Constantin  Brâncoveanu reflectate în revistele bisericești, în vol. Mehedinți, Istorie, Cultură și Spiritualitate, Tr. Severin, Editura Mitropoliei  Olteniei și Editura Didahia, vol. VII, 2014, pp. 695 – 722; Filoane creștine în concepția istorică a lui Nicolae Bălcescu, în vol. Mehedinți, Istorie, Cultură și Spiritualitate, Tr. Severin, Editura Mitropoliei  Olteniei și Editura Didahia, vol. VII, 2014, pp. 1049 – 1058;

*

Simpozioane. Episcopia Severinului și Strehaei, în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, a organizat la Tr. Severin, în zilele de 2-5 iunie, ediția a VIII-a a Simpozionului Internațional ,,Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate”. Au participat ierarhi, academicieni,  profesori universitari și oameni de cultură din țară și străinătate. A fost lansat vol. VII al seriei  ,,Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate”, care a cuprins în cele peste 1.500 pagini ale sale(format A4- coală ministerială) comunicările ținute la ediția a VII-a de anul trecut a simpozionului. Atât simpozionul de anul acesta, cât și volumul amintit au fost o adevărată reușită culturală. Într-un județ în care se face foarte puțin pe linie culturală, realizările de acest gen al episcopiei noastre sunt asemenea unei oaze într-un pustiu.

La ediția de anul acesta, preotul Dvs.  a prezentat comunicările: Contribuții bibliografice privind locașurile de cult din Oltenia și Biserica în contextul globalizării în concepția Acad. Francis Dessart. La simpozion a fost înscris și cântărețul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, aflat la cursuri în Germania, cu comunicarea Actualitatea chemării ,,Vino după Mine!” Nu a putut veni, dar a trimis comunicarea, pe care i-a citit-o subsemnatul.

*

Zâmbete. Proverb românesc: ,,Mândria(îngâmfarea), lenea și prostia se țin cu multă cheltuială!”

  • Să mulțumești pe toată lumea e imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche!
  • Surdul a auzit cum mutul a povestit, că orbul a văzut, cum șchiopul alerga foarte rapid;
  • Dumnezeu îi păzește pe săraci, cel puțin, de păcatele scumpe;
  • Cînd o fată bătrînă se căsătorește, ea se transformă imediat într-o soție tînără;
  • Părinții îi învață pe copii să vorbească, copii îi învață pe părinți să tacă.

*

Excursii. Pelerinaje. Mai avem 22 locuri la viitoarea excursie-pelerinaj la Mânăstirea Prislop(HD). Costul e de 45 lei. Când completăm numărul, stabilim data.

Excursia-pelerinaj pe Valea Dunării o mai amânăm. Nu s-a deschis circulația pe Clisură.

*

             Botezuri. Nunți. În ziua de 16 Mai am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Badea David-Mario, fiul Domnului Badea Aurel-George și al Doamnei Badea Raluca-Adriana și pentru Orodan Ștefania-Petronela, fiica Domnului Orodan Ion și a Doamnei Orodan Lidia-Loredana, ambii din Malovăț. Să trăiască! În ziua de 16 Mai. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Badea Aurel-George și Doamna Mâțu Raluca-Adriana din Malovăț. Dumnezeu să le ajute!

*

Program. În cursul lunii Iunie avem următorul program de slujbe: 1 Iun(Malovăț);  6 Iun. (Bârda-Malovăț); 7 Iun.(Malovăț);  13 Iun.(Malovăț-Bârda); 14 Iun(Bârda); 20 Iun.(Bârda-Malovăț);  21 Iun.(Malovăț), 24 Iun (Bârda – Malovăț); 25 Iun.(spovedim și împărtășim în Bârda, la biserică și în sat);  27 Iun.(spovedim și împărtășim în Malovăț, la biserică și în sat); 28 Iun.(Bârda); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

                                    Pr. Al. Stănciulescu-Bârda