Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » L.G. JANIK: ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST)

L.G. JANIK: ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST)

Astăzi am vărsat lacrimi.

Erau acele lacrimi de durere

care răscolesc inima

prin curgerea lor inversă,

spre interiorul sufletului meu.

Şi au curs din belşug

peste inima-mi mâhnită…

Întâlnisem un înger cu aripa frântă.

Era căzut la pământ.

Dar eram atât de tulburată

de gândurile şi problemele mele cotidiene,

încât uitasem să-i întind mâna,

să-l ridic şi să-i alin durerea

provocată de aripa-i frântă.

Trecusem pe lângă acel înger cu durere

şi cu inima îngreunată din cauza neputinţei.

L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum,

prăbuşit în ţărână şi flămând.

Din pricina neputinţei mele de-ai întinde mâna,

suferinţa sufletului meu era atât de mare,

încât fără să vreau, am lăsat-o să se transforme

în cuvinte amare pe care i le-am rostit.

Trebuia să-mi ascund in vreun fel durerea.

Apoi, am fugit din drumul lui

să nu-mi poată vedea lacrimile.

Fuga şi cuvintele mele îl durea mai mult

decât durerea provocată de aripa lui frântă.

Parcă îi rupsesem şi cealaltü aripă….

Indiferenţa şi orgoliu meu rănise acel înger

trimis de Dumnezeu în drumul vieţii mele.

Şi am fugit, am fugit departe…

dar privirea şi vocea-i blândă mă urmăreşte

şi mă va urmări mereu.

În fuga-mi neputincioasă

uitasem ce înseamnă să fii Samaritean.

Am uitat ce înseamnă să întind măna cu iubire

şi mi-am dat seama că

egoismul îmi cuprinsese inima.

Nu de mâna mea întinsă avea nevoie îngerul

pentru a-i alina durerile,

ci de o vorbă iubitoare şi afecţiune.

De încurajare şi înţelepciune.

Iubirea era singurul medicament

pentru a-i lega aripa ruptă.

A fost trimis de Dumnezeu

să mă întrebe prin vocea-i suavă şi blândă:

de când oare am devenit atât de inumană şi egoistă

când El, Creatorul m-a creat cu o inimă plină de iubire?

Şi de atunci, inima îmi plânge.

Plânge căci darul trimis de Dumnezeu

uneori nu ştim să-l preţuim îndeajuns.

Datorită altor lucruri mai puţin importante,

uneori ne pierdem raţionamentul,

ne pierdem înţelepciunea

şi dragostea.

Pierdem îngerul cu aripa frântă…

şi în zadar îl căutăm,

în zadar îl mai strigăm….

Am crezut că îngerii nu plâng,

dar când am privit în urmă

îl văzusem cu inima plină de durere,

ochii înlăcrimaţi

şi chipul trist.

Atât de trist, încât fără să vreau

plânsesem din pricina tristeţii provocată de mine.

Şi aşa cu inima rănită

şi aripa ruptă s-a îndreptat spre înălţimi…

Oare câţi îngeri ne sunt trimişi de Dumnezeu

în drumul vieţii noastre

ca să ne pună inima la încercare?

Dar noi trecem grăbiţi,

tot mai grăbiţi pe lângă ei,

fără să ridicăm capul din problemele

şi dorinţele personale…

Prin comportamentul meu,

am rănit un înger

şi de atunci mă întreb mereu:

Doamne,

îl vei mai trimite oare în drumul vieţii mele?

————————–

L.G. JANIK

Aldingen, Germania

1 Iulie 2015