Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ArtCronica » MARIN IFRIM: Din istoria Teatrului ”George Ciprian” – Radu Panamarenco, ”atașat cultural” la o nuntă în provincie!

MARIN IFRIM: Din istoria Teatrului ”George Ciprian” – Radu Panamarenco, ”atașat cultural” la o nuntă în provincie!

     Cu ani în urmă, să tot fie vreo 10,  inconfundabilul actor Radu Panamarenco, cazat la  ”Hotelul Partidului” – cum i se spunea, înainte de 1989 Hotelului ”Crâng” din Buzău -, întorcându-se spre camera sa, după un spectacol epuizant, a nimerit direct în toiul unei nunți care se desfășura exact în localul de la parterul hotelului respectiv. Încercând să se strecoare neobservat, în camera sa, unul dintre nuntași, dacă nu cumva o fi fost chiar nașul tinerilor proaspăt căsătoriți, l-a bunghit și nu l-a lăsat în pace până când nu l-a prezentat tuturor petrecăreților, ca pe un trofeu sau ca pe un mare invitat de onoare. Liniște mare, muzică oprită, guri căscate, ochi dați peste cap. Asta da surpriză! Parcă-l văd pe maestrul Panamarenco, cu figura sa, de vulpoi mereu pus pe șotii, gândindu-se cum să iasă din scenă în aplauzele frenetice ale ”spectatorilor”, așa cum îi plăcea mereu să o facă, cel puțin la teatrul din Buzău, unde făcea pariu cu tehnicienii din culise că va reuși să ridice toată sala în picioare. După ce mesenii și-au revenit din uimire, iar Radu Panamarenco a reușit să se detașeze de rolul pe care tocmai îl jucase, în urmă cu nicio oră, în piesa ”Doctor fără voie” ?, de Moliere, marele artist  s-a decis ad-hoc să intre și în neprevăzutul rol al  nuntașului  Radu Panamarenco, invitat de onoare, la o nuntă oarecare. Ce a urmat, e greu de descris. Cert este că în noaptea aceea muzicanții și-au câștigat banii de pe urma actorului, fiind, și ei, ca toată lumea, transformați în niște spectatori cu locuri rezervate. Maestrul Panamarenco era un gurmand calificat, mai ales când era vorba de mâncăruri speciale, de sărbătoare. Îi plăcea și vinul bun, uneori aducând de acasă, pentru mașiniști, din ”bolta soacrei”, câte 2-3 sticle de vin rozaliu. Așadar, norocoșii nuntași au avut parte, timp de vreo trei ore, de un spectacol de divertisment unic cu cântece, glume, monologuri, bancuri etc., lăutarii făcându-și meseria doar în pauzele în care maestrul gusta câte ceva sau bea câte un șpriț. E lesne de înțeles ce noroc fabulos a picat peste mire și mireasă, care, nici în cele mai frumoase vise ale lor, nu și-ar fi putut imagina de ce show profesionist se vor bucura invitații lor, laolaltă cu ei, firește. A doua zi, la spectacolul de la teatru, maestrul Radu Panamareco s-a prezentat la timp, cu o față foarte odihnită și bine dispusă. Dormise bine, până spre seară, și acum era într-o formă de zile mari. Până să înceapă spectacolul, mașiniștii au avut destul timp să se amuze de felul unic în care maestrul le povestea ce i se întâmplase cu o seară în urmă, în calitate de ”atașat cultural” la o onorabilă nuntă buzoiană!

                                                                                                                   Marin Ifrim