Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » MARIN IFRIM: INTERVIU CU NICOLAE CABEL… POEZIA… CE MÎNDRĂ RĂMÎNE ACEASTĂ ASPIRAŢIE!

MARIN IFRIM: INTERVIU CU NICOLAE CABEL… POEZIA… CE MÎNDRĂ RĂMÎNE ACEASTĂ ASPIRAŢIE!

Marin Ifrim:- Stimate domnule Nicolae Cabel, cred că e firesc să începem acest   dialog cu o scurtă evocare din anii copilăriei dumneavoastră. După cîteva decenii de la absolvirea claselor gimnaziale, aţi pus o placă memorială la intrarea în şcoala în care aţi învăţat în acei ani. Ce semnificaţie are acest gest rar întîlnit mai ales în aceste vremuri grăbite?

Nicolae Cabel:- Copilăria… Imagini fragmentate, primele „înregistrate” pe strada Numa Pompiliu din Arad, stradă pavată cu dreptunghiuri gălbui, foarte dure… Dar şi în grădina casei de pe Luminii 9 (Buzău, sic!), în braţele bunicului al cărui nume l-am primit la botez… Apoi revenirea, după 4 ani, în primăvara lui 1950, în oraşul natal… Tatăl meu se întorcea în garnizoana buzoiană… Într-un vagon de marfă însoţeam amîndoi cele cîteva mobile/lucruri ale familiei… Mama se îndrepta tot spre Buzău, cu un tren de persoane, însoţită de fratele meu, Mihai, ce încă nu împlinise 4 ani… Apoi, o grădiniţă pe strada Victoriei, în vecinătatea Şcolii elementare nr.3 (băieţi) la care urma să fiu înscris în toamna aceluiaşi an… (Şcoala devenea mixtă atunci cînd treceam în a şaptea)…

Impresii, vizualizare estompată, într-un joc al evanescenţei… Tocmai de aceea înscriu, sub semnul unei oneste datorii morale, montarea acelei plăci memoriale la 1 iulie 2012. Pe ea, două nume, al învăţătorului întru Abecedar şi al profesoarei care m-a „luminat” în a descifra/iubi „articulaţiile” cele mai intime ale Limbii Române… Mă bucur de a fi trăit şi „iluminarea” rostului unei alte plăci de amintire, astfel că, în numele promoţiei hasdeene din 1961, am montat o alta în curtea interioară a Colegiului Naţional „B.P.Hasdeu”. Era 20 octombrie 2012… Apoi, aşa cum se ştie, în 26 octombrie, acelaşi an, o alta la Hotel Coroana, sediu în anii ’50/ ’60 al Casei de Cultură… Într-una din camere, atunci – Cenaclul „Al. Sahia”… Din respect pentru adolescentul din acel deceniu, modelat spiritual de către cenacliştii de odinioară, am pus amintirile sub legatul altui dreptunghi de marmură… Şi, dintr-un sentiment în care se-ngemănează respectul cu veneraţia, la Bucureşti şi la Sălişte (Mărginimea Sibiului) am încredinţat amintirii, în 11 septembrie 2009 şi 27 septembrie 2010, alte două plăci pentru irepetabilul cineast şi profesor, VICTOR ILIU… După cum, la marcarea Centenarului naşterii acestuia am determinat/contribuit la/şi pentru dezvelirea unui bust şi am asigurat „baterea” unei medalii omagiale, editînd/tipărind un volum cu mărturii ale foştilor studenţi şi camarazi al căror mentor a fost…

Aşadar, alte semnificaţii, atîtea cîte există, rămîn a fi descifrate de fiecare dintre aceia care pot şi vor a cîntări asemenea gesturi… Eu, cum spunea Brâncuşi, eram dator a le „pune cu operă”…

M.I.:- Mai de parte, elev fiind, la Liceul „B.P. Hasdeu”, îmi închipui că, la absolvire, aveaţi limpede în minte ce carieră să urmaţi. În această privinţă, v-a sfătuit cineva din familie sau din şcoală?

N.C.:- …Liceul… Nu chiar ca în Bacovia… Profesori exigenţi, fiecare cu harul său pedagogic. … Memoria mea afectivă este încă vie. Pentru Traian Cristescu, Gheorghe Olaru, Maria Georgescu, Dumitru Păturescu, profesorul de Română ce îndruma colectivul… artistic al Liceului… serbările anuale, cu eleganţă, găzduite în Sala de festivităţi a Liceului „Mihai Eminescu”... Recitam… Eu, cel puţin, în acele lungi minute, singur la rampă, simţeam „înrudirea” cu Labiş, cu Lermontov

Tot în Liceu, concursuri/olimpiade şcolare… Cu relevanţă pentru mine, cele de Literatură Română… Nu treceam neobservat… Participam la faza finală, pe ţară, după un Premiu II (două cărţi, sic!) pe regiunea Ploieşti… Cu una din ele „plonjam” într-o dragoste ce nu s-a stins – „Bătrînul şi Marea”… Hemingway primise Nobelul pentru Literatură şi „pătrundea” în România la începutul deceniului al şaselea, din secolul douăzeci al mileniului părăsit nu cu mult timp în urmă… (A doua zi după terminarea Examenului de maturitate am trecut pe la Liceu să văd listele… Apoi în Centru, la chioşcul din vecinătatea Palatului Comunal… Era o zi de joi, ziua „Gazetei Literare”… Pe o pagină, cîteva rînduri-şrapnel… Pierdusem pe cineva drag… O armă de vînătoare se descărca absurd, sinucigaş, în Cuba, la Finca Vigia… Hemingway plecase de pe acest pămînt…

Şcoală, studii… Sfaturile familiei, chiar ale foştilor profesori n-au contat prea mult… Nu sînt fatalist… Cineva de Sus m-a ajutat să fac slalom printre… nereuşite şi indecizii, printre oameni atenţi cu şi la mine… Unul, fost student la Regie Film, eliminat în octombrie 1956… Acum, în 1964, debuta eclatînd în proză – Sorin Titel… Al doilea, coleg de grupă cu mine la Ştiinţe Juridice şi funcţionar eminent în Difuzarea de film… Istorie, istorie personală, nu?!…

M.I.:- Tot în anii de liceu, aţi descoperit legendarul Cenaclu literar „Al. Sahia”, în formula originală, ca să zic aşa; un fel de „echipă de aur” – cum spune presa sportivă despre echipa naţională de fotbal participantă la Campionatul Mondial. Ştiu ce înseamnă un cenaclu literar. Uneori influenţa sa e mai puternică decît cea a şcolii. Dumneavoastră cum vedeţi această chestiune?

N.C.:- Cenaclul… Descoperit/îndrumat spre… cu şi de către aceea care conducea Staţia de Radioficare a oraşului – Aurelia Eftimie… În clasa a IX-a, cu un alt coleg din clasa a X-a, Nicolae Ticea, am pătruns în acel modest Studio… Citeam diverse ştiri şi alcătuiam minuscule emisiuni de poezie, stimulat de liliputana (ca format) colecţie – „Cele mai frumoase poezii”… Rimbaud, Esenin, Li-Tai-Pe, Lermontov, Gheorghios Seferis, Anna Ahmatova, Pablo NerudaAurelia Eftimie, deci, mi-a deschis uşa Cenaclului „patronat” de către inginerul Gheorghe Ceauşu… Pentru mine, cel de atunci, o lecţie fabuloasă… Descifram noţiuni de estetică, de prozodie, exersam în normele unui mod de gîndire/analiză pe care mi le ofereau mai puţin şcoala… Raportul era unul de complementaritate „hrănitoare”… Învăţam ce înseamnă a discerne, a susţine cu argumente o opinie, mai ales cînd nu concorda cu aceea a colegilor de Cenaclu… În tot acest „travaliu”, asupră-mi, un mentor fabulos a fost şi rămîne revista „Secolul XX” resurecţionată atunci sub bagheta a doi mari cărturari: Mihnea Gheorghiu şi Dan Hăulică… Despre acei ani, despre camarazii/colegi există mărturii ale mele în cele cîteva fragmente publicate în Almanahul „Renaşterea buzoiană”, fragmente dintr-un volum de evocări/confesiuni ce încă se alcătuieşte treptat – „Timp de vrajă, timp de vrajbă”… Evoc aici doar două nume din Cenaclu – Constantin Nancu şi Aurel Jipa… Al treilea – Dem Iliescu a apărut mai tîrziu, cînd destinul „hotărîse” pentru mine alte drumuri… Acestuia din urmă îi mulţumesc, în primul rînd, pentru lecţia de DEMNITATE mie oferită.

M.I.:- Acum aproape patru decenii aveam un prieten, care, mai tîrziu, s-a dovedit un poet înzestrat, dar care, ani în şir, a visat să devină regizor de film. A dat examene după examene. Nu a reuşit. Ştiu că, la facultatea respectivă, uneori nu erau decît foarte puţine locuri şi sute de candidaţi pe un loc. Dumneavoastră sînteţi regizor profesionist, practicaţi o meserie rară şi complexă, de aceea, vă întreb: cît de mult v-aţi dorit să faceţi această muncă pe care eu o consider una dintre cele mai grele din domeniul artei în general?

N.C.:- Şansa intrării mele la I.A.T.C. „I.L. Caragiale” s-a aflat, cred şi acum, sub incidenţa unor întîlniri… providenţiale. Pe prima, Sorin Titel, am evocat-o… A doua… La cursurile de pregătire, atunci normă obligatorie în învăţămîntul superior, timp de o lună înaintea examenului de admitere, şi în august 1964 şi în august 1965 – regretatul regizor Mihai Iacob… Începuse să se facă simţită „deschiderea” în politica internă a P.M.R.; eram la sfîrşitul verii lui 1965… Căzuse „bariera” dosarelor/originea socială… Şi, în felul acesta, au… pătruns în Facultatea de Teatru-Regie film, alături de mine, Petre Bokor, Dan Piţa, Mircea Veroiu… În ce mai priveşte, în „moara” celui de al doilea examen de admitere, cel din 1965, ştacheta personală am ridicat-o cu proba scrisă la Literatura Română… Pot zice că „zeul” tutelar a rămas Tudor Arghezi, din a cărui operă s-a ales subiectul de examen… Teza mi-a fost notată cu cea mai mare notă în context – 9,00… Mă simt şi acum onorat că aceasta purta şi girul Preşedintelui de comisie – cărturarul Al. Piru… Acest „nouă” a condus la o medie finală afişată în 13 septembrie 1965… Astfel că, tot în acea zi, peste cîteva minute după citirea năucă a unei extrem de mici liste, cu ultimii bănuţi am trimis la Buzău o telegramă cu doar două cuvinte: „Locul trei”… Regula era ca fiecărei admiteri la Regie film să-i fie rezervate/repartizate doar 5(cinci) locuri

Dacă privesc înapoi, sine ira et studio, trebuie să recunosc: în tot ce am făcut pînă acum, m-am mişcat sub semnul generos şi tandru al unui atît de particular, augural şi riguros legat – poemul… O stare ce mi-a infuzat-o, prin părinţi, Cosmosul

Profesional, totul a venit apoi de la sine, atît cu primii paşi în Institut, cît şi în deceniile consacrate filmului documentar, dar şi înfruntării cu idei-cuvinte încredinţate apoi hîrtiei… Pot afirma că aliaţii cei mai fideli au fost şi au rămas concizia, „echilibrul” cuvînt/imagine, expresivitatea în rostire… O pendulare armonioasă, socot şi acum, între truda/înfruntare cu silabele chiar, dar şi cu „potrivirea” unei imagini cu o alta, a unei fotograme finale de plan/imagine, cu o alta de început de plan/imagine… Descopeream şi redescopeream, la montaj, de fiecare dată, forţa de penetrare a unei asociaţii de idei, de semnificaţii şi noua dimensiune de gînd obţinută prin alăturarea acestora unor zgomote sau sunete muzicale… Şi, chiar dacă am un anume statut în ipostaza de condeier, cele mai „apropiate” sufletului meu rămîn documentarele în care cuvîntul/comentariu l-am distribuit cu mare zgîrcenie… Mai ales că eram obligaţi – normă de producţie – la o durată de 10 minute… Cu aprobări speciale – 13, 15 sau maximum 20 de minute.

M.I.:- Timp de patru ani am lucrat într-un teatru profesionist, regizor de scenă, un fel de ordonanţă a regizorilor artistici. Am lucrat aproape cu toţi marii noştri actori ai prezentului. Fiecare dintre ei avea personalitatea sa inconfudabilă. Le suportam toate „toanele” şi nici acum, după aproape două decenii de atunci, nu-mi pot explica de unde aveau regizorii profesionişti atîta autoritate asupra acestor vedete?

N.C.:- Nu voi disocia tranşant între ficţiune şi documentar… Şi nici nu impun o pledoarie pro domo… Ficţiunea implică, obligatoriu, o poveste şi interpreţi. Se ştie, chiar o poveste „şchioapă” căpătă „strălucire” cu o distribuţie generoasă… La documentar, mai ales în cele cu durata la care eram constrînşi, prima atît tema cît şi modul în care o tratai. Ulterior, selecţia imagistică se făcea după „norme” care vizau intuiţia, „antenele” artistic/estetice ale autorului, o anume educaţie plastică… Şi cunoaşterea/intuiţia „schemei” generale de percepţie, ca arhetip, dacă vreţi, a celui căruia urma să-i oferi rostirea ta artistică… Nu mă feresc să afirm: profesiunea ta de credinţă…

Filmarea ca atare se revela şi prin sensibilitatea profesională a omului din spatele aparatului, comunicarea cu el, felul în care înţelegea sau nu foarte repede ceea ce trebuia „decupat” din realitate… Abia după aceea urma marele „concert” – montajul/sonorizarea…

Actorii mei erau… neprofesionişti pe care, cel mai adesea, îi cunoşteam chiar înaintea filmării. Performanţa acestora, întru FIRESC, o obţineam cînd, într-un timp foarte, foarte scurt, îi determinam să ignore aparatul de filmat… Cum făceam?… Trebuia să le intuiesc dominanta stării de înhibiţie, între altele şi să am, cu operatorul, nişte semne convenite pentru momentul în care trebuia pornită/oprită camera de filmat… De fapt, în comunicarea cu subiectul/erou conta o anume spontaneitate, dincolo de cuvinte… Biocîmpuri compatibile, nu?!… Ulterior intra în „joc” alt tip de comunicare: cu monteurul, cu sunetistul, cu regizorul muzical, cu profesionistul care asigura mixajul final: imagine, muzică, zgomote

Autoritatea asupra unei echipe se obţine foarte simplu… Dacă ştii să explici ce vrei… Şi dacă toţi colaboratorii înţeleg că ştii ce vrei şi te faci repede înţeles… Procesul, mai ales la documentar, se face în unităţi de timp/producţie foarte mici… Ori asta nu se predă la niciun curs… „Vine” din tine şi se şlefuieşte încontinuu…

Şi mai e ceva… Procesul de filmare este fragmentar, mozaicat, în raport cu produsul final… Trebuie să faci în permanenţă un montaj mental, să ştii că acea „particulă” se va aşeza într-un anume loc, cu anume raporturi ideatice între ele şi că toate vor cere o relaţie distinctă şi cu sunetul, în aşa fel încît să producă un anume impact psihologic… Nu degeaba filmul este considerat (adeseori, sic!) şi ca artă… subversivă!

M.I.:- Literatura dumneavoastră, aşa cred mulţi confraţi în ale scrisului, ţine de un rafinament care nu diferenţiază regizorul de film Nicolae Cabel de scriitorul şi omul Nicolae Cabel. Mai pe scurt, sunteţi un tot omogen şi foarte centrat în jurul unei personalităţi recunoscute. Vă consideraţi un om şi un artist împlinit?

N.C.:- Nu pot cîntări… farmaceutic vina estetică a omului de film, de aceea a condeierului. În zona poemului sau a prozei „recolta” publicării, obiectiv, nu a fost una eclatantă pînă în 1990… Sertarul (şi ştiţi la ce mă refer!) nu a rămas în „suferinţă”… M-am rispit însă (cochetez, desigur!) în articlerie… Şcoala aceasta rămîne de neegalat pentru cine vrea să se „lupte” prin cuvint cu însuşi cuvîntul… Chiar lăudîndu-mă am publicat sute de articole, eseuri-reportaje la Viaţa Buzăului, Milcovul, Contemporanul, Radio ş.a.

Repet, rezultatul era o „ţinere” a gîndului sub… tensiune… Să amintesc scenariile documentarelor mele? Sau tentativele de scenarii/propuneri în aria lungmetrajului de ficţiune? Să amintesc „gimnastica” intelectuală, unică, din anii petrecuţi ca Profesor asociat la Catedra de Regie Film şi TV din fostul I.A.T.C.? Şi asta în paralel cu activitatea normată la Sahia Film…

Iată, mă obligaţi la un „dur” bilanţ… Distincţiile sau distingerea filmelor mele în multe competiţii? Faptul că numele regizorului care sînt figurează în ediţiile din 1984 şi 1995 ale „L’Encyclopedie du Cinéma”, de Roger Boussinot, Ed. Bordas, Paris? Sau în Who’s who în România (2002) şi Who is who în România (2011, 2013)?… Mai trebuie, confesiv, un detaliu care a stîrnit mici „invidii” între camarazii cu multe volume publicate pînă la data consemnării lui… Amintesc, versuri n-am publicat cu osîrdie… Revistele literare ale vremii, ca şi unele Case de Film, aveau şi parohii/bisericuţe. Nu prea aveam timp de… şuete la Madam Candrea (generos nume, generoasă fiinţă!) sau la Bolta Rece/Singapore… Documentarul cerea rigoare şi muncă tenace, zi cu zi…

La Braşov poetul Nicolae Stoe a publicat în ASTRA un poem al meu… Cineva, ulterior, îmi semnalează că, în rubrica Starea poeziei din LUCEAFĂRUL, Eugen Barbu consemnează laudativ apariţia… Peste nu mulţi ani, 1979, la capitolul „Poezia solemnităţii”, exigentul Eugen Barbu include poemul şi notele sale în „O istorie polemică şi antologică a literaturii Române, de la origini, pînă în prezent”, vol. I – Poezia română contemporană.

            A te considera împlinit?!… Un fel de finalitate ultimă… Funciar nu pot decît s-o refuz!… Dragostea mea pentru documentar, pentru felul în care înţelegeam să-l fac a intrat în… „adormire”, după 1997… Asta ca să preiau o expresie la modă în anii ’90… Pînă în decembrie ’89 aveam o normă morală. Prin tot ce fac, să îndrept spre oameni o cît de mică trăire întru frumos, fie că era vorba de un copil, de o floare, de împlinirea unui sentiment generos. Niciodată nu mi-a plăcut să scormonesc în lada cu gunoi. Pentru asta există o profesie, onorabilă – gunoierul… Nici festivismul nu l-am cultivat… Omul se înalţă prin cunoaştere, prin toleranţă, prin muncă generoasă pentru el şi ceilalţi, nu cultivînd ordura… Lumea filmului, recte a documentarului, după ’90, cultiva mult resursele peiorativului. Nu sînt partizanul… struţului… Dar cînd răscoleşti URÎTUL, încearcă măcar să sugerezi cum se poate atenua, cum te poţi ridica deasupra lui… Mi se pare că a face pe plac unor puncte de vedere condamnînd România, numai ca să te faci remarcat/distins, parcă nu-i moral!… O să întrebaţi ce-i moral, în această ipostază? Cred că, în primul rînd, raportul dintre ceea ce laşi în urmă şi respectul pentru cei care vor veni… Lanţul trofic, la propriu, la figurat, nu începe cu tine şi nici nu se termină cu tine… Cît priveşte poemul, „povara” este una sisifică… Îl voi parafraza pe Maxim Gorki zicînd: POEZIA! Ce mîndră rămîne această aspiraţie!

            Pentru mine, ca OM de condei, ca OM de film, împlinirea se va putea cîntări abia în clipa în care o mînă, străină de caligrafie, va aşterne, pe o cruce de lemn, numele celui care am fost…

 

Nicolae Cabel: Curriculum Vitae – Fişă de creaţie

 

 

Data şi locul naşterii – 21 noiembrie 1943, Buzău, jud. Buzău părinţii – Gheorghe, ofiţer-fanfară/ profesor de muzică (1917-1994) şi Violanda (născută Muşat) – casnică (1921-1980).

Studii Şcoala primară/elementară nr 3 (băieţi), Buzău (1950-1957) – profesor de Limba română – Maria Vencov; Liceul „B.P.Hasdeu”, (1957-1961); Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” – Bucureşti, Facultatea de regie teatru-film (1965-1970), clasa profesorilor Victor Iliu /Manole Marcus şi Gheorghe Vitanidis/ Silviu Dimitrovici.

 

Activitate profesională –

1970 – 1992 – regizor de film, Studioul SAHIA FILM;

1974-1980, lector şi membru în Colectivul de catedră al cursului de „Cultură cinematografică”, din Universitatea Cultural – Ştiinţifică, Bucureşti;

1977-1986, profesor asociat la Catedra de „Regie film şi Imagine film şi Tv”, din I.A.T.C. „I.L.Caragiale”, Bucureşti;

aprilie 1990 şi în perioada august 1990 – martie 1991, la invitaţia cineaştilor de la MOLDOVA FILM (Chişinău), susţine un ciclu de prelegeri de regie de film documentar, cursuri post-universitare. Realizează un film despre tineri artişti plastici şi muzicieni din Basarabia;

            1992 – 1994 – regizor de film, Studioul cinematografic al Armatei;

februarie 1994 – aprilie 1997 – redactor, producător delegat, Editura Video – Ministerul Culturii;

            1 mai – 25 decembrie 1997 – consilier artistic, Tv Antena 1;

25 decembrie 1997 – iunie 2005 – director artistic / producţie, Tv Antena 1;

            din iunie 2005 – director artistic / producţie, Tv Antena 3.

*

Realizează peste o sută de filme documentare, de scurt şi mediu metraj, dintre care, pentru marele ecran şi televiziune (35mm, respectiv 16 mm) – aproximativ 30; filme comandă, aproximativ 50; video-cronică şi film documentar pe bandă magnetică.

La SAHIA FILM – Victor Iliu; Cel mai tînăr oţel; Meseria luminii; Lăzarea, ţărmul prieteniei; Dimineţile oţelului; George Bacovia, poemul de mîine; Ion Vlasiuun drum spre oameni; Sentimentul unu (pictorul Sever FRENŢIU) ş.a. ;

Pentru TVR –  Franyó Zoltán, pentru oameni, pentru adevăr, Orele lutului, Arhitectura ţărănească tradiţională ş.a;

La Studioul MOLDOVA FILM (Chişinău) – Iarba pentru caii liberi;

La Studioul cinematografic al Armatei – Intermezzo; Noi, pe crucea istoriei; Am onoarea!;

La Editura VIDEO  –  Colonna Traiana, sentimentul clepsidrei inclus în video-caseta (antologie) – Cultură şi civilizaţie românească (II); Ceasuri europene, prezent în altă video-casetă (antologie) – Muzee şi expoziţii. În 1996, de Crăciun, la Muzeul Satului lansează video-caseta (45 de minute) – Muzeul Satului – o inimă în patru anotimpuri. De asemeni, cîteva sute de subiecte (mii de minute de video-document) – premiere teatrale, vernisaje, simpozioane, conferinţe, expoziţii şi ateliere de creaţie (Georgeta Năpăruş, Gheorghe Iliescu Călineşti, Ion Sălişteanu), mari saloane retrospective (fotografie – Dinu Lipatti; pictură –  Octav Grigorescu; etnografie – Satul românesc).

*

Studiul “Documentarul – operă deschisă”, în Buletinul “Tehnica cinematografică”, nr. 32 (4), 1981.

*

Meleagurile şi oamenii Buzăului natal (după tată are rădăcini la Calvini, după mamă – în Largu, pe Valea Călmăţuiului) sunt revelate într-o serie de documentare al căror autor este: Pledoarie pentru tinereţe (Buzău, 1600 de ani de existenţă atestată în documente,1976); Şcoala de la baraj (Siriu1976); Pămîntul, ca un dar frumos (Buzău, Valea Slănicului, Cărpiniştea – 1979); Siriu ’81 (Siriu1981); De taină, de piatră, de dor (Munţii Buzăului1982); Caii de dimineaţă (Ruşeţu1986); Oraş cu salcîmi, primăvara (Rîmnicu Sărat1986); Curaj pentru fiecare zi (Siriu 1987). La scenariile unora dintre aceste filme a colaborat cu ziariştii Nicolae Nicolae, Corneliu Ştefan şi Ştefan Iovan.

*

Pentru filmele Victor Iliu (1972) şi România ’77 (1977) compozitorul  Tiberiu Olah a scris muzică originală; compozitorul şi pianistul  Marius Popp a debutat în muzica de film la scurt-metrajul Dimineţile oţelului (1976); apoi a semnat muzica şi pentru documentarele din arealul buzoian – Pledoarie pentru tinereţe, Şcoala de la Baraj, Siriu ’81.

 

*

 

Activitate socială – Membru titular în Uniunea Cineaştilor, din 1977.

Între 1993–2013 (reales), membru în Consiliul UCIN; între 19962009, membru în Consiliul,  în Comitetul Director şi secretar al UCIN; în aprilie 2013 numit vice-Preşedinte UCIN; demisionează la 01.10.2013; membru în Consiliul UCIN.

Editează  ciclul de monografii  – Centenarul cinematografului românesc.

La Editura Meridiane, în 1996, împreună cu Viorica Matei, coordonează apariţia monografiilor: Jean Georgescu, Jean Mihail, Ion Popescu – Gopo, Elisabeta Bostan, Liviu Ciulei, Paul Călinescu, Călătorie în lumea animaţiei româneşti, Ion Bostan, Victor Iliu (aceasta din urmă o semnează, ca autor). Ulterior, coordonator şi îngrijitor de ediţie pentru  monografiile: Colea Răutu (1998), Ovidiu Gologan (1998), Mircea Drăgan (2000), Mihnea Gheorghiu   “Fierul şi Aurul”, scenariu de film  (1999);  “Premiile Cineaştilor, 1970 – 2000” (2001), Claymoor (2003); “Premiile Cineaştilor, 2001 – 2005” (2005).

*

Parte din filmele sale intră în selecţia unor competiţii naţionale şi internaţionale consacrate genului – Bucureşti (ACIN, Cupa de Cristal), Sibiu, Târgovişte, Piteşti, Costineşti, precum şi la Montreal, Valladolid, Bilbao, Santarem, Cracovia, Bombay, Leipzig, Tampere, Budapesta, Roma fiind distinse cu aproximativ 50 de premii.

Membru în jurii de film, naţionale şi internaţionale. Călătorii peste hotare pentru studiu, filmare sau jurizare: URSS, Libia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, R.Moldova, Ucraina, Ungaria, R.P. Chineză.

 

Între 1999-2013 – membru în juriul pentru documentar şi scurt metraj de ficţiune (16 mm şi dvd), din Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit, organizat de către Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică  “I.L. Caragiale”, Bucureşti.  Acordă,în nume propriu, Premiul VICTOR ILIU, la ediţiile 2006 –  2013.

 

Naţional SAL FOTO, Buzău, august 2000 (ediţia a doua), membru în juriu; preşedinte de juriu, ediţiile 2002, 2004,2006 şi 2008. Acordă, în nume propriu, Premiul VICTOR ILIU, la ediţiile 2004, 2006, 2008.

Ianuarie 2000, secretar – juriul Uniunii Cineaştilor pentru Premiile UCIN, (producţia anilor 1997 – 1999); ianuarie 2002 şi 2003, membru în acelaşi juriu, pentru anii 2000 – 2001, respectiv 2002; ianuarie 2004 şi 2005 membru în juriul pentru lung metraj (ficţiune); februarie 2006, 2007 preşedinte, juriul pentru scurt metraj documentar.

 

*

 

1996 – 2014 (aprilie, demisie) – membru fondator şi membru-secretar în Consiliul de Administraţie DACIN-SARA (instituţie pentru protecţia drepturilor de autor din cinematografie şi audio-vizual).

 

1997-1999 – membru în primul Consiliu al Oficiului Naţional Cinematografic, la reînfinţarea acestuia. La propunerea Uniunii Cineaştilor, prin decizie ministerială, numit în Comisia pentru contestaţii la Concursul  de proiecte cinematografice,  în august 2005, iar între octombrie 2005 şi octombrie 2009, , membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei.

*

În februarie 2004 Ministerul Culturii şi Cultelor îi acordă  Diploma de Excelenţă; de asemeni, în februarie 2005, Rotary Club Buzău – Distincţie de Merit ; în aprilie 2005, Primăria Municipiului Buzău – Cetăţean de Onoare; în noiembrie 2008, Medalie  aniversară (cu brevet, pentru merite în cinematografia naţională) – Uniunea Cineaştilor.

*

Debut literar –  Cenaclul literar „Alexandru Sahia” – Buzău (1959); Ziarul „Viaţa Buzăului” (mai 1961); în presa centrală – revista „Amfiteatru”, iunie 1968. (Cu girul lui Ion Băieşu, Adrian Păunescu şi Ana Blandiana)

Cenacluri literare frecventate – Cenaclul „Alexandru Sahia” – Buzău.

*

Colaborări

            Între decembrie 1961 şi august 1962 la VIAŢA BUZĂULUI (corector, secretar de redacţie); concomitent publică note pe teme social-culturale, inclusiv prima cronică de film; apoi, până în august 1964, colaborator.

Între 1968 – 1989, dar şi după 1989, colaborează, ca articlier, precum şi cu  versuri şi proză la o serie de publicaţii culturale [ AMFITEATRU, TOMIS (Constanţa), LUCEAFĂRUL]; susţine rubrici de cronică şi estetică de film  [VIAŢA BUZĂULUI, MILCOVUL (Focşani)]; publică versuri şi proză la o parte din ziarele şi revistele amintite, dar şi la Radio.

De asemeni, în revistele ORIZONT (Timişoara), ATENEU (Bacău), ASTRA (Braşov), LITERATURA ŞI ARTA, GLASUL NAŢIUNII (ultimele două, din Chişinău); intervenţii de teorie şi eseu cinematografic în CINEMA, STEAUA (Cluj-Napoca), ROMÂNIA LITERARĂ. În decembrie 1997, versuri în revista LUMINĂ LINĂ (Gracious Light) –  Revistă de spiritualitate şi cultură românească, vol.II / nr. 4, New York. Tot versuri, în: NEGRU pe ALB (Odobeşti) anul I, nr. 6-7, septembrie-octombrie 2007; ACASĂ (Alba Iulia), anul I, nr. 1-2, ianuarie-iunie,  2008; anul II. Nr.3-4, iulie-decembrie 2009; anul V nr.1-2, mai-iunie, 2012; RENAŞTEREA CULTURALĂ (Buzău), nr. 60 (serie nouă) 2008; OGLINDA LITERARĂ (Focşani), anul VII, nr.87 şi nr.95, respectiv martie şi noiembrie 2009; Almanahul RENAŞTEREA BUZOIANĂ (2010-2013); HARABABURA (Bucureşti) anul XI, nr.105, octombrie-decembrie 2009; anul XII, nr.108, septembrie-decembrie 2010; anul XIII, nr.109, ianuarie-aprilie 2011; CRONICA FUNDAŢIILOR, „elegii lusitane”, versuri, anul VII, nr.47, 2012, pg.16; CRONICA FUNDAŢIILOR, interviu – „Ceea ce iubeşti cu adevărat”, anul VII, nr.48, 2012, pag.10-11; CRONICA FUNDAŢIILOR, anul VI, nr.47-51, 2012; AGORA LITERARĂ, anul VI, nr.19, iunie 2013; CRONICA FUNDAŢIILOR, versuri “… et in Bacovia ego…” , anul XI, nr.63, noiembrie 2013, pag.11; din mai 2012, senior editor la revista CRONICA FUNDAŢIILOR.

(Toate acestea reprezintă o cifră de ordinul miilor de apariţii / prezenţe)

*

Debut editorial – în sumarele unor antologii: O zi, un om, un fapt (reportaj, Editura Sport-Turism, 1972, pg.69-71); Caiet de proză (proză, Editura Eminescu, 1974, pag.45-54); Pădurea de steme (versuri, Editura Eminescu, 1974, pag. 30-31), Poezia pădurii (versuri, editura Orion, vol. IV, 1999), şi Cinegetica (versuri, Editura Orion, vol.III, 2003).

Volumele:

  • Somnul pe rîu (nuvele, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1978, 175 pag.);
  • O cometă în cuşcă (poeme, Editura CLUSIUM, Cluj-Napoca,1996, 112 pag.);
  • Victor Iliu (monografie, Editura Meridiane, Bucureşti,1997, 80 pagini);
  • Lăstun, sub strigătul frunzei (poeme, Editura MADLinotype, Buzău, 2010, 172 pag.);
  • Victor Iliu, surîsul rezistenţei (Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2011, 88 pag.)/editor-sponsor;
  • Victor Iliu, surîsul rezistenţei ediţia a II-a (Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2012, 88 pag.)/editor-sponsor;
  • Victor Iliu, a desena timpul  (Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2012, 286 pag.)/editor-sponsor;
  • O cometă în cuşcă (poeme, ediţie definitivă, Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2012, 227 pag.);
  • Sentimentul clepsidrei (confesiuni, opinii, Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2012, 93 pag.); Volum inclus în caseta (acelaşi titlu) cu un DVD ce cuprinde 10 filme documentare al căror autor este;
  • Victor Iliu, fuga temporum (monografie-album, Editura „NOI, Media Print”, Bucureşti, 2013, 226 pag.);
  • Aorta unei portocale (poeme, Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2014, 272 pag.);
  • Cronos, pe balansoar (poeme, Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2014, 248 pag.);
  • Alfasonete şi alte poeme (Editura „Tipografia INTACT”, Bucureşti, 2014, 224 pag.).

*

În pregătire: Memoria, ca o capcanăconfesiuni şi opinii ale şi despre scriitorul şi regizorul Nicolae Cabel; Timp de vrajă, timp de vrajbă – evocări, mărturii, dialoguri epistolare dintr-o existenţă de peste şase decenii.

*

Editor/sponsor (semnează cu heteronimul Alex. Simion), pentru volumul de poeme: Tablouri fără semnătură de Teo Cabel,  Editura LORILAV, Buzău 2010; editor/sponsor pentru volumul de poeme: „încă nu e seară…”, autor Dem. Iliescu, Editura „Tipografia Intact”, Bucureşti 2011.

*

Lansări de carte:

Librăria “Mihail Sadoveanu” – 5 octombrie 2010 – “Lăstun, sub strigătul frunzei” ;

Librăria “Mihail Sadoveanu” – 5 decembrie 2011Centenar Victor Iliu (1912-2012) – în colaborare cu E-media, caseta cu monografia “Victor Iliu – …surîsul rezistenţei”, de Nicolae Cabel şi un DVD cu filmul “La Moara cu noroc” şi documentarul “Victor Iliu”, regia – Nicolae Cabel; Centenar Dem. Iliescu (1911-2011) – volumul de poeme “…încă nu e seară”.

*

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci – OSIM – acordă Certificatele de înregistrare a mărcilor: „Premiul Victor Iliu” (nr. 109758/02.12.2009) şi „Fundaţia Victor Iliu” (nr. 109234/29.12.2009).

Realizează medalia comemorativă: Victor Iliu Centenarul naşterii 1912-2012 (grafică – Adrian Pava, efigie – sculptorul Paul Deheleanu, execuţie – TekArt); sponsorizează parţial bustul Victor Iliu, sculptor Paul Deheleanu; dezvelire în 22 noiembrie 2012Uniunea Cineaştilor.

Montează plăci memoriale:

  • la Bucureşti (11 septembrie 2009) şi la Sălişte (27 septembrie 2010) pentru regizorul şi profesorul Victor Iliu;
  • la Buzău (1 iunie 2012) – Şcoala Gimnazială nr.6 – pentru învăţătorul Constantin Stoica şi profesoara de Limba Română Maria Vencov, modelatorii săi spirituali, între 1950-1957;
  • la Buzău (20 octombrie 2012) – Colegiul Naţional „B.P.Hasdeu”, omagiind profesorii Promoţiei 1961;
  • la Buzău (26 octombrie 2012) – Hotel Coroana, fostul sediu al Cenaclului Literar „Al. Sahia”.

*

 

Centenar  Victor Iliu

 

  • Caseta-DVD “La Moara cu noroc” – Editura E. Media, 2011 ( filmul documentar  “Victor Iliu”; filmul “La Moara cu noroc”; monografia “Victor Iliu, surîsul rezistenţei”);
  •  Victor Iliu, versuri – Centenar ,”Cronica Fundaţiilor” , anul VII, nr.1 (49), august 2012, pag.8;
  • Victor Iliu, Centenarul naşterii (1912-2012), Fuga temporum, „Cronica Fundaţiilor”, anul VII, nr.51, octombrie 2012, pag.10-12;
  • Timuş, Clementina“Salve Magister”, “Cronica Fundaţiilor”, anul VIII, ianuarie 2013, nr.53, pag.11;
  • Stănculescu, Călin, “La Moara cu noroc, un nou început pentru filmul românesc” (1), “Bucureştiul literar şi artistic”, anul III, nr.7 (23), iulie 2013, pag.17.

 

Cronici, însemnări, note la:

SOMNUL PE RÂU

  • Ştefan, Corneliu (fără semnătură) „ Viaţa Buzăului”, Anul XI, nr. 2138, Marţi, 16 mai 1978;
  • Vişan, Constantin – Revista Literară Radio – Cronica ultrascurtă, 28 mai 1978;
  • Ulici, Laurenţiu Prima verba, Starea prozei (III), „România Literară”, Anul XI, nr. 27, joi, 6 iulie 1978, pag. 11;
  • Nistor, Virgil – Steaua, Anul XXIX, nr.7(34), iulie 1978;
  • Berca, Olimpia – Orizont, Anul XXIX, nr.40(551), 5 octombrie 1978;
  • Ciobanu, Nicolae – Cartea de debut, „Luceafărul”, Anul XXI, nr.43(869), 28 octombrie 1978, pag. 2;
  • Colesnic, Iurie – „Literatura şi Arta”, nr.9(2377), 28 februarie 1991, pag. 5;

O COMETĂ ÎN CUŞCĂ

  • Vîjeu, Titus – Adolescent pe viaţă, (Postfaţă, „O cometă în cuşcă”; Editura „CLUSIUM”, Cluj-Napoca, 1996);
  • Mihadaş, Teohar – „O cometă în cuşcă”, (Coperta a IV-a), Editura „CLUSIUM”, Cluj-Napoca, 1996;
  • Poantă, Petru – Lansare volum „O cometă în cuşcă”, Biblioteca Universitară, Cluj-Napoca, 3 aprilie 1997;
  • Păunescu, Adrian – Un poet adevărat: Nicolae Cabel, VREMEA, Anul VI, nr. 1208, marţi, 22 aprilie 1997;
  • Branea, Claudia – „Versurile originale ale unui poet obişnuit cu imaginea”, JURNALUL NAŢIONAL, Anul IV, nr.1311, miercuri, 17 septembrie 1997, pag. 12;
  • Râpeanu, Valeriu – Despre volumul „O cometă în cuşcă”, lansare la Muzeul Literaturii Române, marţi, 16 septembrie 1997, (text transcris de Corneliu Medvedov);
  • Medvedov, Corneliu – „Exilat într-o cometă”, MOMENTUL FESTIV, octombrie 1997, pag.8;
  • Boghian, Nicolae – „Pleoapa de ivoriu”, ARMATA ROMÂNIEI, nr.10, 1997;
  • fără semnătură (Adina Darian) Nicolae Cabel – „O cometă în cuşcă”, Noul CINEMA, Nr. 10/1997,Anul VIII, nr. 92(415);
  • fără semnătură Nicolae Cabel – „O cometă în cuşcă”, CARNET LITERAR (Buzău), Anul 1, nr.2, seria a III-a, decembrie 1997, pag.4;
  • Vasile, Geo – „ Recital în lumina Logosului”, LUCEAFĂRUL, nr.42(385), serie nouă, miercuri, 25 noiembrie 1998, pag. 16;
  • Mihăescu, Dan – Culise vesele – UN POET PRINTRE TELEAŞTI, „Panoramic magazin Radio-TV”, Anul IX, nr.6(422), 2/8 februarie 1998, pag. 25;
  • Constantinescu, Florin (fără semnătură)– SEMNAL, COTIDIANUL, Anul VIII, nr.105(2150), miercuri, 9 septembrie 1998, pag.18;
  • I.D. (Dincă, Dumitru Ion) – Nicolae Cabel – „O cometă în cuşcă”, OPINIA (Buzău), nr, 3891, anul XIV, 21/22 februarie 2004, pag.6;
  • Dincă, Dumitru Ion – „Scriitori buzoieni de azi”, Nicolae Cabel – „O cometă în cuşcă”, OPINIA, nr.5420, sîmbătă – duminică, 28-29 martie 2009.

 

VICTOR ILIU

  • Stănculescu, Călin – „ Trei cărţi noi despre cineaşti români”, ROMÂNIA LIBERĂ, marţi, 10 februarie 1998;
  • Duma, Dana – „Cartea de film – „Un prinţ al minţii cinematografice româneşti”, Noul CINEMA, Anul IX, nr.3/1998, Nr.98;
  • Căliman, Călin – „O carte despre Victor Iliu”, CURENTULcultural, Anul II, serie nouă, nr.73(131), luni, 30 martie 1998, pag.19;
  • Călin, Gheorghe – „Laudatio in integrum”, CURENTUL fapt divers, Anul II, serie nouă, nr.81(139), miercuri, 8 aprilie 1998, pag.25;
  • Mihăilescu, Magda – (fără titlu), ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC, Anul VII, nr.416, 5 mai 1998, pag.16;
  • V. ( Domenico, Viorel)– „ … Numai cei înzestraţi”, VIAŢA ARMATEI, nr.5/1998, pag 30-31;
  • Căliman, Călin – CONTEMPORANUL, Ideea europeană – Film, MONOGRAFII CINEMATOGRAFICE (IV), Anul VIII, nr.22(423), 4 iunie 1998.

 

 

 

LĂSTUN, SUB STRIGĂTUL FRUNZEI

 

  • Tarara, George, prof. – „Elegia, formă de aristrocaţie lirică”, RENAŞTEREA BUZOIANĂ – almanah 2011, pag. 29-30;
  • Şerban, Oana – „Conjuncţii ale fiinţei”, RENAŞTEREA BUZOIANĂ – almanah 2011, pag. 31-32;
  • Istrate, Gheorghe – „Autoportret cu lăstun”, RENAŞTEREA BUZOIANĂ – almanah 2011, pag. 33-36;
  • Istrate, Gheorghe – „Autoportret cu lăstun”, rubrica „Amprente”, ACASĂ, anul IV, nr.1 şi 2 (13-14), ianuarie-iunie 2011, pag. 159-161;
  • Damian, Titi – „Sinceritatea şi prospeţimea poeziei”, BUCUREŞTIUL LITERAR ŞI ARTISTIC, anul II, nr. 3(6), martie 2012, pag.19;
  • Damian, Titi – „O lume reconstruită printr-un cod aparte”, RENAŞTEREA CULTURALĂ, nr.66 (serie nouă), Buzău – 2012, pag.4-6;
  • Dinutz, Mircea – „Adolescenţa, ca vîrstă perpetuă”;
  • Adnotări – Romulus Vulpescu, Lucia Marechalen (Franţa), Adina Vrăsmaş, Valentin Stan.

 

VICTOR ILIU – „SURÎSUL REZISTENŢEI”

 

  • Vîjeu, Titus – „Magia ecranului”, ACASĂ, Alba Iulia, anul IV, nr.3-4, iulie-decembrie, 2011, pag.148-151;
  • Istrate, Gheorghe – „Victor Iliu – Centenar, O posibilă definiţie a artei”, RENAŞTEREA BUZOIANĂ – almanah 2012, pag.33-35;
  • Istrate, Gheorghe – „Victor Iliu – Centenar, O posibilă definiţie a artei”, BUCUREŞTIUL LITERAR ŞI ARTISTIC, anul II, nr.1 (4), ianuarie 2012, pag.2-17.

 

 

 

DEM ILIESCU – … ÎNCĂ NU E SEARĂ

 

  • Istrate, Gheorghe – „Marginalii la o ediţie poetică de excepţie”, RENAŞTEREA BUZOIANĂ – almanah 2012, pag.133-135;
  • Istrate, Gheorghe – „Marginalii la o ediţie poetică de excepţie”, OGLINDA LITERARĂ (Focşani), decembrie 2011, pag.7497;
  • Istrate, Gheorghe – „Marginalii la o ediţie poetică de excepţie”, BUCUREŞTIUL LITERAR ŞI ARTISTIC;
  • Popescu, Florentin – „Portrete în peniţă – Umbra poetului, pe străzile tîrgului de odinioară”, SPAŢII CULTURALE, Rm. Sărat, 2012, anul V, nr. 20, pag. 48-51.

 

SENTIMENTUL CLEPSIDREI

 

  • Stănculescu, Călin – „Fluidul inefabil al documentarului în opera lui Nicolae Cabel”, BUCUREŞTIUL LITERAR ŞI ARTISTIC, anul IV, nr.4 (31), aprilie 2014, pag.18;
  • Căliman, Călin – CRONICA FUNDAŢIILOR, anul XII, nr.69, mai 2014, pag.14;
  • Năstase, Gabriel – „Sentimentul clepsidrei”, TURISM ŞI AFACERI, aprilie 2014, pag.8.

VICTOR ILIU – FUGA TEMPORUM

 

  • Căliman, Călin – CRONICA FUNDAŢIILOR, anul XII, nr.65, ianuarie 2014, pag.7;
  • Vîjeu, Titus – „Omul destin”, FILM, nr.3, 2014, pag.79-80.

 

*

Despre activitatea condeierului şi a regizorului de film există   şi alte referiri critice sau consemnări în ziare şi reviste precum VIAŢA BUZĂULUI , MILCOVUL, CONTEMPORANUL, CINEMA, SCÂNTEIA, ROMÂNIA LIBERĂ, STEAUA, ORIZONT, ROMÂNIA LITERARĂ, TRIBUNA ROMÂNIEI, LITERATURA ŞI ARTA (Chişinău), GLASUL NAŢIUNII (Chişinău), MUNTENIA (Buzău), ARMATA ROMÂNIEI, CONTEMPORANUL – IDEEA EUROPEANĂ, dar şi în următoarele lucrări de sinteză:

CANTACUZINO, Ion –  GHEORGHIU, ManuelaCinematograful românesc contemporan, 1949 – 1975, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, pag. 95-96;

 

BARBU, Eugen – „ O istorie polemică şi antologică a literaturii române, de la origini, pînă în prezent”, vol.I – Poezia română contemporană, Editura Eminescu, Bucureşti, 1979, pag.158;

BOUSSINOT, RogerL’ Encyclopedie du Cinéma, Ed. Bordas, Paris, 1984, pag. 1098;

BOUSSINOT, RogerL’ Encyclopedie du Cinéma, Ed. Bordas, Paris, 1995, vol II, pag 1772;

ULICI, Laurenţiu – Prima verba, volumul III, Editura de Vest, 1991, pag. 167-168;

CĂLIMAN, CălinIstoriile secolului XX- film; Istoria filmului românesc, 1897 – 2000, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, pag 158, 273, 278;

Who’s who în România, Ediţie princeps, Editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002, pag 95;

DAMIAN, LaurenţiuFilmul documentar, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, pag 78, 109, 112, 115,116,119,136,141,240;

 

SAVEL, Stiopul – Itinerar pentru descoperirea unei a 7-a arte, Editura Ararat, Bucureşti, 2005, pag. 345;

ALDENIU, Ion – Galeria Scriitorilor buzoieni şi râmniceni, Editura Rafet, 2008, pag. 26-37;

 

GIOROC, Florin – Estetica sunetului în filmul de scurt-metraj românesc,  U.N.A.T.C. Press, Bucureşti 2008, pag. 137, 138, 139, 142, 145, 148, 151, 182;

 

DINCĂ, Dumitru Ion – Consideraţii asupra literaturii buzoiene contemporane, vol. I, Editura OMEGA, Buzău, 2009, pag. 71-74;

POPESCU, Florentin – Noi portrete în peniţă, Editura RAWEXCOMS,Bucureşti, 2010, pag. 230-235;

 

Who is who in RomaniaEnciclopedia personalităţilor din România, ediţia a VI-a, 2011, Editura Hübners Who is who, pag. 301-302.;

CĂLIMAN, CălinIstoria filmului românesc, Editura Contemporanul, Bucureşti 2011 (pag. 197, 350, 357, 478, 479);

PETCU, MarianIstoria jurnalismului din România în date, Editura Polirom, Bucureşti, 2012, pag. 674;

Who is who in RomaniaEnciclopedia personalităţilor din România, ediţia a VIII-a, 2013, Editura Hübners Who is who, pag. 280 -281.

Bucureşti, 11august  2014