Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » Melania CUC: SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR”

Melania CUC: SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR”

Eu am tăcut şi din noaptea mea tăcută s-a ridicat un om” spune Silvia Bitere în deschiderea unuia dintre poemele sale, în cartea „Via Del Mar”, volum ce a apărut la Editura Grinta în 2015. Citeşti şi nu poţi trece mai departe pe  vers fără să te opreşti, că cauţi şi să înţelegi fie şi măcar un strop din filosofia care a stat la baza gândului născător  al unui astfel de poem.  Silvia Bitere scrie apăsat, sigură pe ce spune, o face ca şi cum un om responsabil şi-ar pune semnătura pe un act de prezenţă în lumea asta mare şi ( aproape) experimentală.

Nu este o distracţie să citeşti versurile Silviei Bitere, este cunoaştere în sensul cel mai bun al cuvântului, pentru că în fiecare sintagmă, poeta se caută şi se regăseşte pe sine. Desigur, conflicul interior dublat de introspecţia ( adesea) pusă în oglindă, îi dă acel curaj nebun de frumos prin care cuvintele prind viaţă, se alătură unele altora în forme literare care se bazează pe talent liric dar şi pe experienţa autorului în relaţie cu lumea înconjurătoare.

Silvia Bitere nu este defel romantică, este tipul de poetesă care se implică, oficiază din convingere şi neputinţa de-a trece indiferentă pe lângă evenimentele cotidiane. Frust, aplicat cu siguranţă de sine, enunţul poemelor din acest volum  este modernist  şi te atrage în continuarea lecturii, odată ce ai citit prima pagină. Uneori, tristeţile,  ca şi cum ar fi  strict personale, lasă ceracăne de sare imaginară pe pagina de hârtie, dar nu este vorba, în context ,de lamentare în sine ci de un exerciţiu aproape de catharsis, pe care,autorea îl face pentru a-şi integra opera personală în opera generală. Zic operă şi mă refer aici nu doar la partea de literatură, ci, respectând proporţiile, mai ales la facerea unei lumi filozofice proprii, lume defel simplă dar în care Silvia Bitere plonjează, experimentează pe cont propriu.

O poetă interesantă prin nunaţă lirică, dar mai ales prin convertirea verbului de fiecare zi în sintagmă literară. A deprins meşteşugul alăturării cuvintelor şi poeziile sale te incită să le citeşti, să le descifrezi, să le găseşti cheia care se potriveşte şi sufletului tău. De aici încolo, declicul este sigur, şi lumea Silviei Bitere devine un spaţiu prin care trecând, te poţi recunoaşte pe sine, un om cu defectele şi nemuririle sale.   Aparent, arboroase, complexe, poeziile din „Via Del Mar”, sunt ( în parte) definiţii, enunţuri, eşantioane ale căutării poetice dincolo de ţesătura lirică propriuzisă. Confesiunea este la ea acasă, citind cartea ai impresia că ai cunoscut şi persoana care a compus textul. Eşti uşor derutat şi cauţi adevărul printre metaforele cu linii ferme, cauţi omul de dincolo de noţiunea de frumos şi de urât a destinului cărţii.

Ludicul este aproape subversiv în text, apare doar ideea de joc, din loc în loc, şi siguranţa cu care  se oficiază în pagină,  ne asigură că avem de a face cu o poetă ce caută, şi va căuta mereu  să se desăvârşească. Din lumea reală, din spaţiul vital, adesea confuz, porneşte Silvia Bitere, poeta ştie să-şi aleagă filonul şi  scunu tură de pe pagini tot sterilul. Nu obţine o poezie ca un haiku, ci o construcţie lirică de-a o consistenţă verbală numai bună pentru a  o citi şi a o răsciti, pentru a nu uita sensul, mesajul.

De meserie Poet, aşa cum ne lasă să înţelegem din textele sale, Silvia Bitere este acea frumoasă  sămânţă din care rodeşte poezia fără artificii, fără prea multe intervenţii de dinafară. Şi totuşi,  fără dedublarea artistică, pe care o execută impecabil, poeta nu ar putea spune : ,, … apoi să strigi: Poetul ! Şi umbra lui să se desfacă în două,,. O da, ştiu, este un exerciţiu periculos, dar pe care Silvia Bitere îl execută sub cupola  unui cer care este destinat celor care cred, visează şi trudesc în numele talentului lor.

Felicitări!

——————–

Melania CUC

Archiud, Bistriţa

15 iulie 2015