Apă lină-i viaţa mea

Apă lină-i viaţa mea

Râu de slavă spre înalt.

Duh de viaţă pe deasupră-i

Se odihneşte necurmat.

Templu e al meu destin,

Şi tot templu-i inima-mi

Odihnită-n Duhul Sânt

Stă mereu în pacea Sa.

M-a înfăşurat în haina

Cea curată, Duhul Sfânt

Şi ca un soldat  destoinic

Stau de strajă orişicând.

Apăr dragostea cea sfântă.

Şi doresc ca toţi să afle

Că Isus Mântuitorul s-a jertfit

Să ne scape de păcate.

Doamne, n-am nimic să-Ţi dau

Doar fiinţa mea precară,

Fă din ea, spre slava Ta

Rău de har din cer să cadă.

Să curg lin şi preasmerit

Şi prin versuri şi cântare

Ţie să-Ţi dau închinare.

Viaţa mea e har şi cânt,

Are a soarelui candoare

Este voia cea divină

Şi a cerului chemare

Sunt un simplu muritor

Ce înveşmântat în Duhul,

Mă ascund în Dumnezeu.

Sunt nimic! Doar El e totul!

Cluj Napoca, 15 iulie 2015

Lanţ de viaţă

Viaţa mea cu Viaţa Ta,

S-au îmbrăţişat în taină,

Şi ca un buchet de crini,

În lumină de dezmeardă.

Mâna mea în Mâna Ta,

E coloana infinită,

Ce sculptată e de dalta

Veşniciei în cunună.

Viaţa mea cu Viaţa Ta,

Au în ele veşnicia,

Şi-mpletit-au lanţ de viaţă,

Ce cuprinde omenirea.

Voia mea cu Voia Ta,

Contopitu-s-au de-o viaţă,

Jertfa mea prin jertfa Ta,

E izbânda cea măreaţă.

Moartea mea cu moartea Ta,

S-au legat pe totdeauna

Şi prin îndurarea Ta

Cunoscut-am Învierea…

Şi-a destinului unire,

Ce ne leagă pe vecie

Pe deplin şi-n mod sublim…

Ca mireasa de-al ei mire.

Cluj Napoca, 16 iulie 2015.

Cercetare cerească

Bate pleoapa-nlăcrimată

Pe obrazul trist al zării…

Şi aşteaptă să deschidă

Uşa încuiată a lumii.

Cald, sfios, lacrima scrie,

Cântec dulce de iubire

Sacadat se mai aude

O chemare … şi un nume.

Şi de-aodată se-mpreună

Cerul cu pământul tot

Şi îmbrăţişaţi suspină,

Un salvat şi-un Salvator.

Bate cald la uşa vieţii

Fiecărui pământean

Prinţul cerului! Mesia!

Să le dea cerescul har.

Şoapta vieţii  de se-aude

În sufletul tău ce-i trist..

Lasă lacrima să cadă

Şi deschide-i azi lui Crist.

Şi atunci Lumina vie

Lacrima ţi-o va usca

Zâmbetul salvării tale

Veşnicia ţi-l va da.

Lasă azi deşertăciunea

Şi ridică-ţi fruntea sus!

Lumea uşa nu-şi deschide,

Dar tu, vino la Isus!

Cluj Napoca, 17 iulie 2015

Flori de crini

Cu flori în albul veşmânt

Şi cu florile Vieţii în mână,

Vin şi le aduc pe pământ

Îngerii în albă cunună.

Sus în albastrul stelar

Se-ascunde misterul Luminii

Acolo e scrisul acelor

Ce-n viaţă au calea Iubirii

Cu florile în suflet

Aduc legământ.

Cu cerul şi-ntregul lui sunet

Curg în cascade cântări pe pământ

Şi-al harului vuiet.

Ascult viaţa din cer

Ca o ploaie de har se arată

Fiţi crinii ce-şi păstrează mereu

Haina cea nouă curată.

Cluj Napoca, 17 iulie 2015

Am în iubire

Am în iubire chemarea divină.

Şi îmi las pleoapele plânse în jos…

Chiar de lacrima cade-n surdină

Eu tot mai mult îl aştept pe Hristos.

Oamenii nu ne cunoaşte

Aşa cum nu l-au cunoscut pe Isus

Cu pietre ei dau în speranţele toate

Şi revărsarea de har o resping.

Au noaptea-n privire, mint şi urăsc

Chemarea divină nu vor s-o audă

Cu toate acestea eu tot îi iubesc

Împreună cu Domnul ce veşnic se-ndură.

Nu vor să audă de iubirea cea sfântă

Şi de mântuirea oferită în dar…

Atât timp cât îngăduie să Îl slujesc,

Eu tot am să spun de cerescul Lui har.

Cluj Napoca, 18 iulie 2015

Îndrumare

Am calea brăzdată de urmele Lui

Nimic în cale nu m-ar opri

Curg ca şi râul şi ploaia din cer

Şi nu renunţ nicicând a iubi.

M-apasă greul respingerii iar,

Şi simt că mai obosesc

Dar înainte merg tot mai cu drag

Că oştiri de îngeri din cer mă păzesc.

Simt bucuria florilor ce înfloresc

Aud şoapta razei de soare

Şi întind mâna spre toţi ce-i iubesc

Iar respingerea parcă mă doare.

Vorbesc şi în stihuri şi în cântări

Inima mi-e întreagă o rugă,

Am ochii îndreptaţi înspre zări

Şi Domnul Iisus mă îndrumă.

Cluj Napoca, 18 iulie 2015

În rugă

Florile în rugă şi-au păstrat mireasma

Şi în nopţi de veghe cald se mângâiau.

Sub o lună clară ce-şi lăsa marama

Pe umărul vieţii ce se odihnea.

Ochiul Tău din ceruri veşnic ne veghează

Şi din tot înaltul sublim ne cercetezi

Vezi în ascunzisuri de inimi şi în lacrimi

Şi vrei cu dragoste eternă să ne luminezi.

Pământenii uită că Tu eşti izvorul

De la Tine, Doamne, viaţă am primit.

Şi gândul veşniciei şi chiar dorul

Toate de la Tine, Doamne, au venit.

Gingaş se înfioară natura şi cu versul

O simfonie de viaţă am în piept.

Îmbrăţişând avid tot universul…

Mereu în rugă, Doamne, Te aştept!

Cluj Napoca, 18 iulie 2015

Un tren

Un tren a oprit astă seară

Şi din el coborâtu-s-a lent,

Oftatul cu lacrima-n gene,

Pe-a cuvintelor tandru peron.

S-aude suspin de plecare,

Şi lacrima cade şuvoi…

Trenul acesta e glasul

Iubirii ce ne cheamă pe noi.

Mi-am luat ca bagaj doar speranţa

Condusă-n dorinţi şi în vis

De dulcea şi draga povară

De-a ne urma ce ni-e scris.

Vreau să fiu destinaţia visată

A unei împliniri pe pământ…

Nu o haltă pustie, uitată

A unui om de iubire străin.

     Cluj Napoca 20 iulie 2015

Plutesc

Plutesc în  zări albastre…

Zbor la înălţimea

Dragostei tale nespuse…

Care îmi unduie aripile obosite.

Cluj Napoca 20 iulie 2015

În valea de crini

Simt azi mireasma crinilor albi,

Ochii-mi sunt două petale.

Cu mâna ating orizontul suav

Şi simt că sub cer sunt o floare.

Pleoapele grele de lacrimi le simt

Şi oamenii tot mai departe,

Dar cânt alături de cerul senin

Şi soarele simt că mi-e frate.

Cerul îmi spune cuvinte ce nasc

Versuri din nobila Carte,

Char dacă ard, din cenuşă renasc

Şi simt că de Viaţă am parte.

Strâns-am surâsuri de îngeri în piept

Şi-n pălmi mângâieri de petale,

Chiar dacă oamenii nu înţeleg

Eu sunt în a crinilor vale.

Cluj Napoca, 20 iulie 2015

MARINA ANGELA GLODICI

Referinţă Bibliografică

MARINA GLODICI: NETĂCEREA VIEȚII (POEME 2)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 iulie 2015