Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » Prof. Cleopatra Luca: Recenzie la ”Surâsul dintr-o lacrimă” de Mihaela Aionesei

Prof. Cleopatra Luca: Recenzie la ”Surâsul dintr-o lacrimă” de Mihaela Aionesei

,,Cerșetori de stele” (2011, Bacău) – debut, ,,Anotimp (i)legal” (2013, Bacău) , ,,Insomniile bufniței” ( 2014, Timișoara ) și ,,Surâsul dintr-o lacrimă” (2015 , Timișoara) sunt volumele de poezii de până acum ale Mihaelei Aionesei, mignona cu părul de poveste din Târgu Secuiesc. N-am mai notat și contribuțiile prin poemele introduse în diferite antologii ori în reviste online și paper.

Se știe că arta cea mai bună a țâșnit din suferință. Cum altfel să-și fi conceput versurile tânăra Mihaela Aionesei, dacă nu din lacrimi, pentru că sunt excepționale, precum acelea din recenta carte intitulată ,,Surâsul dintr-o lacrimă”. Harul divin de a versifica ,, a venit într-o zi la mine / s-a așezat covrig / țurțurii de la picioare / s-au topit fără să strige / căldură mi-a convins răzvrătirile de până atunci / să nu-și iasă din matcă / amintirile m-au cotropit / și n-am mai putut să-ntorc să mint / dorul răsturnat  / pe ulițele satului…” Aceasta este o ,,ars poetica”, pe care creatoarea, modestă, o așează în cel de al patrulea volum al său, la pagina 107. ,,Lacătul înțepenit aștepta răbdător / să cadă lacrima să-și deschidă / neliniștile închise în nechezatul de iepe / acolo unde începe și se termină / fără să știi când și cine a mușcat prima dată.”( idem )

Nota esențială a volumului despre care încercăm să sriem câteva idei este dată de mai multe elemente- motive: durerea, lacrima, plânsul, așteptarea, singurătatea, uitarea, urâtul, întunericul, pustiul, neliniștea, spaima… Este un volum al tristeții, al lacrimilor ascunse în surâsul amar, când ,,O lacrimă uriașă se sparge de tâmplă” ( p. 84 ), pentru că ,,mă doare nepăsarea asta care umblă dezbrăcată prin lume / până la cicatrici hoituri și bube” și tot arghezian, ca într-un psalm al acestui mare poet al secolului anterior ce a dat tonul ,,florilor de mucigai” în literatura română, Mihaela Aionesei constată că ,,în zadar se frâng rugăciuni / peste tot miroase a neputință / Dumnezeu îngenuncheat nu se mai miră / suspină / îngerii negri au câștigat / o sută de ani lumină îmbătrânesc așteptând / să vină Cineva la Cina cea de Taină.”( idem )Poeta surprinde magistral trecerea noastră prin timp, când ,,stingherit ceasul învârte de zor / ore nemiloase / ore pustii (…) și dimineața ca o pisică neagră se strecoară / prin fereastra uitată deschisă / mă încearcă somnul cel de veci (…) liniștea ca un intrus străpunge / cum arma unui criminal într-o crimă perfectă / inutil strigătul când nu ai de ales / îl las să bată la ușă… / cu insistența lui nu mă împac / spațiul e prea strâmt pentru doi / prinși în pânza unui singur păianjen.”(Oase vii, p. 85 ) Excepțională personificare amplă a timpului, combinată cu o comparație, când ,,dimineața ca o pisică neagră se strecoară prin fereastra uitată deschisă (…) deretică meticuloasă (… ) umbrele se tăvălesc pe covor speriate…( idem )

Un laitmotiv al cărții acesteia se dovedește a fi păianjenul, o insignifiantă ființă, dizgrațioasă, dar insistentă, acaparatoare, simbol al simplității ce te subjugă și tu ,,uiți drumul până la zâmbet / schițezi grimase / țesute în colțul ochilor / de un păianjen obosit / imposibil de mulțumit / fără spațiu  fără timp / condamnat la neputință / devii sclavul propriei slăbiciuni / roase până la os / în cavernele ei va răspunde / ecoul unui singur lătrat prins în lanț /  s i n g u r ă t a t e .”( Despre singurătate, p.25 ) Noțiunea aceasta apare și în poemele ,,desăvârșirea în tainele întunericului se înfăptuiește”( p. 23-24 ) ori în ,,moartea în doi” ( p.70-72 ): ,,astăzi mă îngrozește singurătatea / dar nu a mea / singurătatea de care te-ai îndrăgostit / când eram plecată să-mi caut pașii / nu știam că ei alergau prin tine / cu toate temerile mele desculțe.”și în câte alte poezii.

Volumul ,,Surâsul dintr-o lacrimă” este o adevărată grădină cu flori a metaforelor, a epitetelor simple sau metaforizante, a personificărilor, a comparațiilor. Căutați poezia ,,E(u)L”pe care poeta l-a descoperit că ,,stătea într-o cruce / sprijinea cerul cu privirea” sau ,,uite zilele mele au intrat în toamnă / ca un stol de corbi într-un sac cu grăunțe / cineva i-a legat tristețea la gură”- personificare și comparație ( hărăzită numai mie, p. 43-44 )ori cascade de personificări în ,,înviere”( p.49 ): ,,iată primăvara și-a descheiat mugurii / prin care sufletul mieilor neprihăniți suflă solfegii / munții coboară să se adape la izvoare / pădurile se întrec în ciocârlii / grădinile-s pe cale să petreacă / pomii își acoperă frunțile cu năframe, / sălciile înnoadă lacrimi în barba timpului / păsările tac în umbra lor / de teamă să nu tulbure sfințirea / luna adună binecuvântări din ape / stele se aprind – candele pentru noaptea albă a arderii de tot / când îngerii aruncă giulgiu celor orbi / iar celor rătăciți le împrumută cârje de lumină / să-și ducă crucea mai departe / până când materia desprinsă de lut / va înălța duh de porumbel albastru.”

Iar Dumnezeu, Dumnezeu este peste tot, chiar dacă de multe ori îi lasă pe oameni să orbecăie prin necredința lor: ,, Dumnezeu dă și nu întreabă / câte în cârcă poți să duci”( ascuns, p.10 ); ,,la capătul așteptărilor / va apărea Dumnezeu călare / pe ultima lacrimă rămasă în viață // și nu vei ști…” ( curcubeul de la capătul ploii , p. 18-19 ); ,,smerit Dumnezeu umblă cu sacul / în hohotul morților împarte speranța / noastră și a tuturor.”( cine plătește pentru această moarte?, p. 20-21 ) Modalitatea de scriere este cea a versului alb.

Poeta sesizează tot ce se întâmplă în societatea românească și o expune atât de special, încât speri ca literatura noastră bună să înflorească din nou! Ne-am dori să existe și cititori pe măsură…Parcurgeți poemele Mihaelei Aionesei și veți înțelege ce înseamnă talentul, înțelegerea literaturii moderne, perseverența și aprecierea celorlalți față de versul ei. De aici, numeroasele premii naționale și internaționale începând din anul 2012 încoace.

Poezia ei este un adevărat regal al literaturii lirice contemporane românești.

Prof. Cleopatra Luca (București)