Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » VASILICA ILIE (București) – COPACUL

VASILICA ILIE (București) – COPACUL

Astăzi voi scrie la timpul prezent
despre un copac viguros,
fiul celor patru anotimpuri:
făt-frumosul verde-al primăverii,
umbra verii pe timp de caniculă,
culoarea toamnei, plîngându-şi desfrunzirea,
solitarul iernii, pe-alei, între nămeţi.
Scriu aşa cum l-am văzut crescând:
îndrăzneţ an de an, semeţ şi tot mai demn,
cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,
dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.
Astăzi, trunchiul nu-şi mai poate primi îmbrăţişarea,
în schimb, tăinuieşte pe lună plină atâtea întâlniri!
Când în frunzişul umbros se cântă de dragoste şi patos,
parcă şi timpul stă în loc s-asculte poveştile de dor!
Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului,
şi-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziş;
în miez de noapte, când toată lumea doarme liniştită,
ielele joacă destine vechi şi noi în jurul copacului.
Când zilele-mi vor fi pe sfârşite, îmi doresc,
la rădăcina lui să-mi aflu somnul veşnic
să-i aud creşterea şi cântecul de dor…
Şi, într-o zi, când o să moară el
să renasc în locul lui.
VASILICA ILIE
București