De mai bine de-un mileniu
doamne mi-am pierdut lumina
flori de lotus seculare
îmi tot cresc peste retine
reci şopârle îmi inundă
ca-ntr-un vis absurd grădina
şi nu-i nimeni să-mi arate
care-i calea către tine
putrezit-au fără veste
chiar şi merele din mărul
pe care robit de vise
mi l-ai hărăzit doar mie
şi de-atâtea adevăruri
am uitat ce-i Adevărul
şi de-atâtea clipe sterpe
am uitat de Veşnicie
de mai bine de-un mileniu
doamne mi-am pierdut şi graiul
frunze veştede-mi sugrumă
aprig coardele vocale
şi de-atâta iad în mine
nu mai ştiu unde e Raiul
şi nu-i nimeni să-mi dezlege
semnele Iubirii tale…