Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ArtCronica » MARIN IFRIM: Din istoria Teatrului ”George Ciprian”: Garderobierul doamnei ”Prof. Isoscel” Tamara Buciuceanu !

MARIN IFRIM: Din istoria Teatrului ”George Ciprian”: Garderobierul doamnei ”Prof. Isoscel” Tamara Buciuceanu !

      Una dintre marile actrițe de care îmi amintesc cu mult drag este doamna Tamara Buciuceanu.  Cu toate că era o legendă a teatrului și a filmului românesc, pentru mine ea a însemnat o Regină unică a teatrului  buzoian, jucând aici în foarte multe spectacole. Punea atât de mult suflet și seriozitate în ceea ce făcea, inclusiv la repetiții, încât aveam convingerea că era predestinată teatrului,  și că, practic, își găsise vocația vieții sale. Se purta firesc cu colegii, inclusiv când, câte unul dintre ei o irita cu câte ceva, cum făcea, de regulă, cu o plăcere drăcească, Radu Panamarenco. Cu personalul tehnic, ce să spun, era numai vorbe dulci, afective. Uneori mă uitam uimit la felul manierat în care își arăta respectul față de garderobieră, colega noastră Rodica Belu (astăzi, Dragoman, secretară a Teatrului ”George Ciprian”). În anul 1999, când doamna Tamara împlinea o vârstă rotundă, Paul Ioachim a avut ideea strălucită a organizării unui turneu prin câteva orașe din țară, numai cu cea supranumită ”Doamna comediei românești”, interpretând scene din marile roluri jucate de-a lungul carierei sale, începută imediat după terminarea facultății, în 1952. Un fel de ”antologie” teatrală proprie, o ”trecere în revistă”, dacă vreți. Îmi amintesc cum, pentru spectacolul de la Bușteni, directorul Paul Ioachim hotărâse, pragmatic, cum era, să facă deplasarea numai regizorul tehnic (subsemnatul), sonorizatorul, maestrul de lumini și, firește, șoferul teatrului. Nu era nevoie de decor, ci doar de o recuzită simplă, câteva accesorii vestimentare ale doamnei Tamara, care urma să vină cu trenul, direct de la București. Când marea actriță a aflat că nu va merge la Bușteni și cabiniera, s-a supărat foc și a început să-i reproșeze lui Paul Ioachim acest lucru, ajungând până acolo încât ne-a declarat că refuză această deplasare. Cum nici directorul nu ceda sub nicio formă, i-am cerut permisiunea să vorbesc și eu cu doamna Tamara, care, pentru mine, reprezenta un fel de ”monstru sacru”, având în vedere că-i văzusem mare parte din cele 25 de filme în care a jucat de-a lungul întregii sale cariere și, oricât de mult ne-ar fi apropiat atmosfera familiară a muncii noastre, nu uitam niciodată în preajma cui mă aflam. M-am îndreptat spre cabina ei ca spre catedra învățătorilor din primii mei ani de școală, tocmai atunci venindu-mi în minte rolul doamnei Tamara, din seria ”Liceenii”, sobra doamnă ”prof. Isoscel”! Trăind atâta timp numai printre actori de top, cred că împrumutasem ceva tonic din felul lor de a fi, mai ales în timpul supravoltat al lungilor și obositoarelor repetiții. Cum m-a văzut, mi s-a și adresat: ”Știu de ce ai venit, nici să nu-ți treacă prin gând, fără Rodica nu merg în niciun turneu. Spunei-i și lui Paul că nu mă răzgândesc sub nicio formă” . Profitând de faptul că Rodica nu era prin preajmă, mi-am intrat în rol, spunându-i: ”Dar eu ce am doamnă,chiar n-o să fiu în stare să vă dau la mână obiectele acelea, ce e așa de complicat? Era vorba despre vreo 4-5 bluzițe colorate, un șal, un șirag de mărgele, o umbrelă și alte asemenea mărunțișuri, care, ce e drept, trebuiau date într-o ordine anume și în câteva fracțiuni de secundă, la intrările și la ieșirile repetate ale actriței, încât publicul putea avea impresia că asistă și la un mic moment de magie. Văzând că doamna Tamara nu e dispusă la niciun compromis, am dat-o pe singura clovnerie de care eram în stare: ”Doamnă, mă jigniți, chiar nu sunt în stare să fac ceea ce face cabiniera dumneavoastră, nu eu mă ocup de toate detaliile astea? Ce dacă sunt bărbat, doar nu vă dezbrăcați în fața mea, schimbați doar aceste veșminte de suprafață, în fugă…voi fi și un fel de bodiguard al dumneavoastră…Și să vă mai spun ceva, am dezbrăcat destule femei, pe dumneavoastră doar vă voi îmbrăca…„ Mă așteptam să aibă o reacție dură și să mă dea afară din cabină. A început să râdă, gustase gluma, era luată cumva din arsenalul breaslei. Mi-a spus clar,  dând din mâini și râzând: ”Du-te și spunei lui Paul că s-a rezolvat, accept, sunt de acord însă tot sunt supărată pe el”. M-am dus la director, i-am spus că s-a rezolvat ”problema”, și nici nu am așteptat să-i treacă uimirea de pe față, căci, îngrijorat de misiunea mea de garderobier voluntar, m-am prezentat la Rodica să-mi facă un instructaj mai amănunțit a ceea ce trebuia să fac în culise. Mi-am notat totul pe hârtie, ca atunci când te trimite nevasta la piață după morcovi și alte cele și tu te întorci cu câteva sticle de bere. La Bușteni, spectacolul a ieșit perfect, ocazie cu care doamna Tamara s-a ”împăcat” cu Paul Ioachim, nu înainte de a-i spune că m-am descurcat peste așteptări și că sunt ”băiat bun”. Nu știu ce-o mai fi făcând acum marea actriță, nu prea am mai văzut-o nici pe micul ecran. Știu doar că, în noiembrie 2014, cu prilejul celei de-a 93 aniversări a Regelui Mihai I Tamara Buciuceanu a primit, la Castelul Peleș, din partea Casei Regale a României, Ordinul Coroana  României în grad de Ofițer. Tot anul trecut, după o carieră de 62 de ani, la vârsta de 85 de ani, marea actriță a decis să pună capăt fabuloasei sale cariere, prilej cu care a primit o stea pe Walk of Fame. Ave!

Marin Ifrim