Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Ștefan Radu Mușat: Abundenţă

Ștefan Radu Mușat: Abundenţă

Îsi umple iarna pântecul cu începuturi

până -n miezul adâncit al vieţii,
timpul încolţeşte
răsărituri
blânde şi mai luminoase în geana
de argint a dimineţii;
ceasul a sunat în convoiul alb a primăvară
şi desprinde roditor de abundenţă
din negura pământului ;
verde nesilit
stinge şansa măduvei polare,
o umbră se mai zbate din încremenire,
însă fără rezistenţă …

Îşi umple toamna pântecul din săvârşirea verii
cu începuturi lungi de elegii,
tot mai gălbenite şi mai suferinde,
cămara -şi umple colţul răcoros
cu mere mălăieţe, sângerii,
şi plouă în rădăcini de vânt cu ghinde
la ferestre luminate
cu arome blânde
de gutui …

Distanţele încolţesc seminţele de foc în dor,
reîntoarcerea splendorilor târzii
picură tardiv o lacrimă
pe gustul dulce–arzător ;
în sufletul preaplin al neînţelesului,
renaşte aceeaşi inutilă abundenţă
care năpădeşte inima cu urzeli de nostalgii,
meditaţia în melancolii
( prin excelenţă )
are gustul dulce-amărui
de la frunza de pelin,
uitată de-o fată visătoare în dulceaţa de gutui,
restul e tristeţea
florilor neîmplinite
în strănutul alb de păpădii .

ŞTEFAN RADU MUŞAT