Îndemn
*******
să-mi citiţi în tihnă versurile rândurile
ca şi cum mi-aţi pipăi cu vederea simţurile gândurile
astfel vom ridica poate viaţa noastră bună ori ne-bună
la pătrat sau la cub trăind-o împreună
prin versul meu molcom sau iute de foc
cred că ne-am putea trăi retrăi reciproc
vieţile într-o spirituală comuniune
ce ziceţi de două minuni într-o una minune?
Timpul
********
timpul vine înfulecă digeră totul
şi pleacă
lasă în urma lui elementele –
cumplită lighioană e timpul mereu nevăzut
nepipăit măiastră pasăre
ascunsă e timpul ne facem culcuş
sub aripile sale sub care adormim
ne-om mai trezi la capătul
timpului să urmărim cu atenţie
ce spun Calendele
Fuga
****
mi-aduc aminte de-o fugă nebună
băteam în goană cercul meu care
cândva strânsese butucul unei roţi de car
fuga aceea cu cercul trece şi astăzi
prin sufletul meu în sensul curgerii
timpului cu copilăria cu tinereţile
mele cu tot iar cerul acela parcă
astăzi m-aleargă mai tare
şi nu mă mai pot ţine după
el-afurisitele astea de picioare
au pus vremea în paranteza lor
calcificată
Acuarelă
*******
în viaţa mea toate culorile aproape
toate au fugit către gri s-au ascuns în gri-ul acela care poate
îngurgita toate culorile sau pur
şi simplu au devenit incolore
un pictor mi-a spus cândva că albul
şi negrul nu sunt culori dar viaţa
dar moartea or fi
pictorii însă nu mai
pictează cu ele aleargă mereu zi de zi
spre roşu spre-albastru spre galben
spre verde spre gri
Tristeţile-bucuriile
****************
tristeţile se lipesc mai greu de sufletul meu
dar când o fac rămân neşterse peceţi
bucuriile vin însă şi pleacă iar urmele
lor dispar ca urmele paşilor de pe
nisipul vânturat de Simun
între bucurii şi tristeţi
se-ntinde un fel de pustiu –
cactuşi vipere vipie
fata-morgana-viaţa-i foarte zgârcită
cu toţi-moartea se-ntinde
galbenă cât ţine pustiul
Alternanţă
*********
iubirea ah iubirea
– nu i-ar pieri răsadul –
pe unde vede raiul îşi năpusteşte iadul
şi iadu-i de folos că arde putregaiul
să alterneze iadul de-a pururea cu raiul
mereu eu între ele mi-am dus o viaţă traiul
a fost şi pentru mine probabil un noroc
că n-am căzut alături ci între – la mijloc –
şi n-am avut ca alţii de nici-o parte-a lor
vreo pilă-cum se zice-sau vreun mijlocitor
Invalidul
********
aşa e timpul pare că bălteşte
sau se repede ca o vijelie
în urmă cu decenii nebuneşte
m-a smuls ca bruta din copilărie
mi-a scrijelit pe frunte pe faţă câte-un rid
iar ţâncul de atunci şi azi e invalid
Poezii culese de Năstase Marin – Galați, 04.08.2015