Îndemn

*******

să-mi citiţi în tihnă versurile rândurile

ca şi cum mi-aţi pipăi cu vederea simţurile gândurile

astfel vom ridica poate viaţa noastră bună ori ne-bună

la pătrat sau la cub trăind-o împreună

prin versul meu molcom sau iute de foc

cred că ne-am putea trăi retrăi reciproc

vieţile într-o spirituală comuniune

ce ziceţi de două minuni într-o una minune?

Timpul

********

timpul vine înfulecă digeră totul

şi pleacă

lasă în urma lui elementele –

cumplită lighioană e timpul mereu nevăzut

nepipăit măiastră pasăre

ascunsă e timpul ne facem culcuş

sub aripile sale sub care adormim

ne-om mai trezi la capătul

timpului să urmărim cu atenţie

ce spun Calendele

Fuga

****

mi-aduc aminte de-o fugă nebună

băteam în goană cercul meu care

cândva strânsese butucul unei roţi de car

fuga aceea cu cercul trece şi astăzi

prin sufletul meu în sensul curgerii

timpului cu copilăria cu tinereţile

mele cu tot iar cerul acela parcă

astăzi m-aleargă mai tare

şi nu mă mai pot ţine după

el-afurisitele astea de picioare

au pus vremea în paranteza lor

calcificată

Acuarelă

*******

în viaţa mea toate culorile aproape

toate au fugit către gri s-au ascuns în gri-ul acela care poate

îngurgita toate culorile sau pur

şi simplu au devenit incolore

un pictor mi-a spus cândva că albul

şi negrul nu sunt culori dar viaţa

dar moartea or fi

pictorii însă nu mai

pictează cu ele aleargă mereu zi de zi

spre roşu spre-albastru spre galben

spre verde spre gri

Tristeţile-bucuriile

****************

tristeţile se lipesc mai greu de sufletul meu

dar când o fac rămân neşterse peceţi

bucuriile vin însă şi pleacă iar urmele

lor dispar ca urmele paşilor de pe

nisipul vânturat de Simun

între bucurii şi tristeţi

se-ntinde un fel de pustiu –

cactuşi vipere vipie

fata-morgana-viaţa-i foarte zgârcită

cu toţi-moartea se-ntinde

galbenă cât ţine pustiul

Alternanţă

*********

iubirea ah iubirea

– nu i-ar pieri răsadul –

pe unde vede raiul îşi năpusteşte iadul

şi iadu-i de folos că arde putregaiul

să alterneze iadul de-a pururea cu raiul

mereu eu între ele mi-am dus o viaţă traiul

a fost şi pentru mine probabil un noroc

că n-am căzut alături ci între – la mijloc –

şi n-am avut ca alţii de nici-o parte-a lor

vreo pilă-cum se zice-sau vreun mijlocitor

Invalidul

********

aşa e timpul pare că bălteşte

sau se repede ca o vijelie

în urmă cu decenii nebuneşte

m-a smuls ca bruta din copilărie

mi-a scrijelit pe frunte pe faţă câte-un rid

iar ţâncul de atunci şi azi e invalid

Poezii culese de Năstase Marin – Galați, 04.08.2015

Referinţă Bibliografică

FLORIAN SAIOC – Poezii selectate din volumul „La capătul Timpului” (Edit. MĂIASTRA Târgu-Jiu-2014)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 august 2015