Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Burde Victor: SECETĂ

Burde Victor: SECETĂ

Nelinistită, vara arde în livezi
Trec turmele la râu să se adape,
E secetă şi soarele-i aproape
Să înece munţii, fără de zăpezi.

Câmpia a obosit şi vitele-s flamânde,
Sinistru şuieră fuior de vânt pe sat,
Cu ce-am greşit de totu-i blestemat
Că holdele şi toate, sunt plăpânde?

Se uscă încet şi dragul meu mălin,
Sădit de tata, când eram de-o şchioapă,
Iar puţul de sub culme, de ieri, e fără apă
Şi parcă toate mor – puţin, câte puţin.

Loveşte limba-n clopot a chemare,
Se strâng creştini la poarta mânăstirii,
Ca să mai dea preotul, o dată, glăsuirii
Din Biblie, iar toaca va bate pe hotare.

Răsună psalmul trist de închinare
Şi ochi se şterg cu colţul de năframă,
Ne cere Cerul, ce-am greşit – ca vamă,
Iar calea-i grea şi lungă, spre iertare…

VICTOR BURDE


Un comentariu

  1. admin

    SECETĂ

    Poetului Victor Burde

    Și-aici la noi
    e secetă, nu-i apă,
    nici roua de pe câmpuri
    nu se adapă
    și peste dealuri arse,
    în razele de soare,
    simți cum pământul-ntreg
    se-aprinde, moare.

    Și-aici de prin grădini
    se stinge jarul,
    de parcă Dumnezeu
    și-aruncă iarăși zarul,
    pe toți ne joacă
    la roata-I de noroc
    și pune oameni, vite
    și plante-n al Său foc.

    Și-aici de peste miriști
    se-aude tânguire,
    nici pasărea nu zboară,
    nici vântul nu adie,
    nici luna nu mai poate
    să urce tot mai sus,
    e vaiet și mult plâns,
    iubitule Iisus!

    Și-aici în casa noastră,
    fântânile-au secat,
    în bălți, pești încă vii
    pe maluri se mai zbat,
    papura arde torță
    pe-ntinsuri de nisip,
    aerul frige,
    să te ferești… nu-i chip.

    Și-aici la noi
    e secetă cumplită,
    pământul arde-ncet,
    o clipă… după clipă,
    ardem și noi,
    iar sufletul ne doare
    bătrânii noștri plâng,
    cu lacrimi seci, amare.

    Îndură-te, Tu, Doamne
    de toată omenirea,
    adună norii, ploaia,
    să proslăvească firea
    și răcorește-ndată
    suflarea însetată,
    ca Domn Adevărat
    și ca Cerescul Tată!

    Gheorghe A. Stroia

Comments are closed.