Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 306(16 – 31 Iulie)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 306(16 – 31 Iulie)

Dragii mei enoriași!

Ticăloșii. În ultimele zile am fost cutremurați toți, aflând de ticăloșiile petrecute în domeniul medical. Nici nu se uitase bine scandalul analizelor falsificate de anul trecut. Acum au fost descoperiți medici specialiști în tratarea cancerului, care primeau sume imense, cât și plata unor concedii în străinătate, excursii etc., pentru a prescrie bolnavilor anumite medicamente, iar acestea erau… apă distilată! ,,Medicamentele” respective erau decontate de Casa de Asigurări, adică din banii publici adunați de la contribuabili. Erau implicate în această megaescrocherie nu numai medici, ci și fabricanți și difuzori de medicamente. Indivizii aceștia nu făceau răul pe care-l făceau de foame, fiindcă erau printre cei mai bogați, ci, pur și simplu, din plăcerea de-a câștiga cât mai mult, indiferent de mijloacele prin care obțineau profitul. Puteau, oare, să doarmă liniștiți, să mănânce liniștiți, să-și privească în ochi copiii, știind cum au câștigat averea?

Cancerul este cea mai cumplită boală a începutului mileniului acesta. Dacă în mileniul trecut au secerat milioane de vieți omenești ciuma, holera, tuberculoza și altele, de data aceasta un nou monstru hămesit înghite fără saț mii și mii de vieți omenești. Aș putea spune, că aproape jumătate dintre înmormântările la care am participat în ultimul sfert de veac au fost ale unor oameni doborâți de cancer, în urma unor suferințe cutremurătoare. Trăim cu speranța că într-o bună zi, – pe care o dorim cu toții să fie cât mai apropiată -, mințile luminate ale lumii vor reuși să dea la lumină medicamentul miraculos, care să pună capăt acestei cumplite maladii. Ne rugăm pentru aceasta lui Dumnezeu, așa cum ne rugăm și pentru alinarea suferințelor celor  atinși de boală. Este revoltător, însă, când afli că tocmai cei care ar trebui să ne pună la dispoziție cele mai bune medicamente, ne înșeală și ultima speranță! Sperăm că instituțiile îndreptățite își vor face datoria și în cazul de față și sistemul va fi curățit de asemenea uscături!

Rare sunt familiile care să nu fi avut un membru, o rudă, un cunoscut, un apropiat, care să nu se fi luptat cu această boală și, până la urmă, să fi căzut învins. Sunt ani de luptă înverșunată, ani în care se cheltuiesc sume imense în disperare, ani de suferință atât pentru cel bolnav, cât și pentru cei din jurul lui. Orice informație este culeasă cu înfiorare, orice brumă de speranță este valorificată la maximum. Dragostea de viață se manifestă în astfel de cazuri mai mult decât oriunde în altă parte. Pe lângă cheltuielile efectuate cu prilejul tratamentelor oficiale, apar altele pe alături. O adevărată fauna de binevoitori și de cunoscători te bombardează zilnic, pe toate canalele, cu tot felul de reclame, care te asigură că vei obține însănătoșirea deplină și cât mai grabnică, dacă vei cumpăra cutare sau cutare preparat. Oamenii loviți de asemenea nenorociri sunt de bună credință și își agață nădejdea și de un fir de pai, dar pentru aceasta dau sume imense unor jnapani, escroci și ticăloși fără conștiință.

Eu însumi am fost victima unor asemenea mârșăvii. Tatăl meu fusese externat din spital cu cancer la ficat. Medicul precizase, că mai are de trăit maximum două-trei săptămâni. Doamne, ce clipe au fost acelea!  Îi spusesem diagnosticul și era conștient că sfârșitul îi este foarte aproape. Asculta ore în șir muzică populară la televizor, plângea în tăcere și se însingura tot mai mult. Îi vorbeam, îl mângâiam, îl încurajam, dar ne dădeam seama că vorbele noastre nu le aude, că e prea absorbit de gândurile lui. La un moment dar, emisiunea s-a întrerupt și pe post s-a făcut reclamă pentru un preparat miraculos, care, așa cum se spunea, vindeca orice fel de cancer. Tatăl meu a tresărit, a ridicat capul și s-a uitat la mine, așa cum niciodată nu se uitase. M-a răscolit privirea lui până în adâncul sufletului. Tatăl meu era pe pat de moarte, se întrevedea o șansă, iar de mine depindea dacă el avea să beneficieze sau nu de ea. Cred că dacă n-aș fi dat curs dorinței lui exprimată prin acea privire, l-aș fi avut pe conștiință toată viața. ,,- Se poate, mă, tată, să existe așa ceva? O mai fi vreo speranță și pentru mine?” M-am uitat la ceas. Era ora 11. I-am spus: ,, – Tăticule, îți promit că mâine dimineață vei începe tratamentul cu acel medicament. În cinci minute mă pregătesc și plec la București. La noapte mă întorc cu el. Ochii tatălui meu au strălucit de o bucurie mare, așa cum nu-i mai văzusem niciodată. Am găsit o mașină de ocazie din Severin și la ora 18 intram pe poarta de la adresa din reclamă. Eram înarmat cu analize, cu biletul de ieșire din spital, crezând că medicamentul mi se va da după o analiză amănunțită a documentelor. Aș! O fetișcană a motivat că ,,- Domnul doctor e plecat, dar m-a lăsat pe mine să dau medicamentul!” Mi-a dat niște sticle, niște borcănele și o carte a ,,domnului doctor”. Totul a costat  patru milioane și jumătate. Am fugit la gară și am luat primul tren spre Severin. Când se vărsau zorii, intram în camera în care zăcea tăticu. Doamne, ce bucurie! A început ,,tratamentul”, dar nu l-a putut suporta decât o zi! Unele preparate puțeau a urină. Într-un borcan era humă(pământ galben). Am început să citesc cartea, în care se prezentau efectele miraculoase ale preparatelor procurate de mine. După primele pagini mi-am dat seama că cel ce scrisese era un semianalfabet. Deznădejdea în care a căzut tatăl meu a fost mai mare decât cea dintâi. Mai văd și azi, după mai bine de zece ani de la pățania de mai sus că ,,doctorul” continuă să facă reclamă miraculosului său preparat. Mă întreb, în ce țară trăim, dacă un individ de genul acesta își face de cap și înșeală buna credință și ultima speranță a atâtor oameni? Chiar nu se pot sesiza autoritățile?

Numai când vezi  atâtea ticăloșii și atâția ticăloși mișunând în jur îți poți da seama ce prăpăstii morale sunt în lume, îți dai seama că pentru mulți omul este tot lup pentru om, în loc să fie frate, așa cum ne-a învățat Mântuitorul.

*

Merge și așa! O expresie des întâlnită în lumea românească. Din păcate, este folosită în mod peiorativ, rău, atunci când vrem să arătăm că o lucrare, o acțiune, un obiect este de proastă calitate.

Cred că expresia este însă o filozofie de viață a românului, o sclipire de geniu. ,,Merge și așa!” definește o cale, o soluție, o poziție neoficială, nefolosită, o noutate în domeniu. Știm care este regula, legea, soluția folosită de toți, dar noi găsim altă variantă. Nu ne obligă nimeni s-o facem, ci o facem fiindcă așa vrem, fiindcă suntem oameni liberi, ființe raționale, capabile să ia o hotărâre și pe cont propriu. Alegem necunoscutul, drumul nebătătorit, fiindcă avem încredere în noi înșine, în capacitatea noastră de a rezolva problema. Ne asumăm riscul, de multe ori foarte mare. Nu contează dacă nu reușim. Și aceasta e posibil, dar noi ne-am făcut datoria de căutători de soluții, de căi noi. Mă întreb dacă nu cumva acest ,,Merge și așa!” a fost chiar deviza noastră de români în istorie. Am fost situați mereu între mari imperii, adevărați coloși. Am fost divizați în stătulețe și nimeni nu ar fi crezut că vom supraviețui prin veacuri. Alții ne-au dat soluții după cum au fost interesele lor, folosul lor, dar noi am găsit și altceva, alte căi cu care am abordat problemele, așa cum au fost interesele și idealurile noastre de popor. Dacă ar fi fost să-i ascultăm doar pe alții, în special pe cei puternici, pe  care ,,pământul nu putea să-i mai încapă”, astăzi am fi doar o amintire ca popor și ca țară într-o carte de istorie a Europei. Noi însă ne-am ghidat după principiul ,,Merge și așa!” și de cele mai multe ori am ieșit învingători, fie că a fost vorba de luptă, de diplomație, de afaceri etc.

Încă de pe vremea romanilor funcționa principiul dilemei categorice: ,,ori-ori”, fiindcă ,,tertium non datur”, adică a treia soluție/cale nu există. Altfel spus, ,,ori alb, ori negru”. Noi am râs în barbă și am găsit că există, totuși, o soluție intermediară: cenușiul. Și a mers și așa! Ne-au pus alții în față alt principiu: ,,cine nu-i cu noi e împotriva noastră!” Noi am găsit altă soluție: am uns roțile de la  soldat la împărat,  și le-am dat și bani, și bucate, și vite, și copii, dar nu le-am dat pământul, sufletul și libertatea noastră. Le-am mai dat și cu barda după cap dacă a fost cazul! Și a mers și așa! Marile puteri europene au permis o unire simbolică între Țara Românească și Moldova, în sensul că fiecare să-și aibă domn propriu, guvern propriu, iar o comisie comună să coordoneze de la Focșani cele două state. Noi ne-am apucat de alegeri și, surpriză, l-am ales pe Cuza și la Iași și la București, cele două guverne s-au contopit într-unul, Milcovul a fost ,,secat dintr-o sorbire”, iar pe hartă a apărut România. Și oficialii europeni, cât și turcii, cât și rușii au rămas cu degetul în gură, fiindcă la așa soluție nu se așteptau. A mers și așa, nu?

Zborul omului în spațiu a fost visul de veacuri al omenirii. Nenumărați savanți s-au chinuit să găsească soluția, dar n-au reușit. A venit și Vlaicu al nostru, a studiat problema, a văzut unde-i hiba, a zâmbit și a zis: ,,Merge și așa!” Și a mers, căci mașinăria lui s-a ridicat mai sus decât Carpații. Nimeni nu a crezut însă că avioanele vor putea să se ridice mai sus și să zboare mai repede. A venit Coandă și a zis: ,,No, că merge și așa!” Și avioanele cu reacție ale lui Coandă cutreieră astăzi lumea în lung și-n lat cu viteze și la înălțimi de neimaginat altădată.

Au zis matematicienii lumii: ,,Nimic nu e mai presus decât matematica!” S-a ivit unul, care nu era matematician, ci pur și simplu oltean, medic militar, Ștefan Odobleja, care a zis: ,,Asta s-o credeți voi!”  S-a apucat pe-ndelete și a pus bazele ciberneticii, care stăpânește astăzi lumea prin calculatoarele, internetul și celelalte aplicații ale sale. A zâmbit Odobleja și a zis: ,,Merge și așa!” Și a mers și va mai merge încă multă vreme!

Așadar, nu vă grăbiți să socotiți această expresie ca semn al  prostiei, nepăsării, neputinței, lenei și altora asemenea, ci mergeți în adâncul lucrurilor și socotiți-o ca pe o sclipire de genialitate a neamului românesc. Numai un popor conștient de capacitatea sa, de rolul său în istorie, a putut să-și ia soarta în mâini și să-și scrie propria cronică, fără să aștepte mila și bunăvoința mai marilor zilei. A avut conștiința că deasupra sa și deasupra tuturor este Dumnezeu, Care veghează și cârmuiește lumea și nimeni și nimic nu-I poate sta împotrivă.

                                                                            *

Sfaturi părintești.  Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim:

         ,,LUPTA DUPĂ LEGE. Cei ce nu urmăresc în viaţa aceasta nimic mai mult decât să fie fericiţi în lume şi tihniţi în trup, aceştia n-au război cu diavolul. Căci, câtă vreme umblă după tihneală şi fericire deşartă, n-au să se trezească din vraja vrăjmaşă, care-i ţine bine încleştaţi în lumea aceasta .sensibilă, prin care-i duce pe nebăgate de seamă la pierzare sigură. De aceea a zis un sfânt părinte, că cea mai primejdioasă temniţă e aceea în care te simţi bine: nu vei ieşi din ea niciodată.

             Războiul începe abia cu cei ce vor să-şi refacă fericirea Raiului pierdut, strădanie pentru care învaţă să se desprindă pe rând din toată tihneala şi slava deşartă a vieţii acesteia. Şi începe aşa: Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte: în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aici vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea, dacă e neînvăţată sau neprevenită despre lucrătura străină, ca un miel neştiutor, vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie. Iar dacă lupul mai e şi viclean, se îmbracă în piele de oaie şi bietul miel, neavând mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce în colţii lupului flămând. Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintarea la unire.

Mintea însă se trezeşte că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva, decât în ceea ce-i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe, sau se va întoarce de la dânsa ? Aici e lupta şi clipele sunt scumpe; şi de cele mai multe ori viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără veste să fim învăluiţi la minte din partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege. Iată cum descrie Sf. Marcu Ascetul iscarea războiului nevăzut: ,,Momeala aruncată de Satana este arătarea unui lucru rău în forma exclusivă a unui gând. Ea foloseşte puţinătatea credinţei noastre ca prilej să se apropie de mintea noastră. Căci dacă am primit porunca să nu ne îngrijim de nimic, ci să păzim cu toată străjuirea inima noastră şi să căutăm împărăţia Cerurilor din lăuntrul nostru, îndată ce se depărtează mintea de inimă şi de căutarea amintită, dă loc momelii diavolului şi se face în stare să primească şoapta lui cea rea. Dar nici atunci nu are diavolul puterea să stârnească gândurile noastre cu forţa, pentru că dacă ar fi aşa nu ne-ar cruţa şi ne-ar aduce cu sila orice gând şi nu ne-ar îngădui să cugetăm la nimic bun. El are numai puterea să ne arate în forma exclusivă a unui gând, la prima lui răsărire, înţelesuri păcătoase, spre a ispiti lăuntrul nostru, dându-i prilej să încline fie spre ceea ce vrea el, fie spre porunca lui Dumnezeu, întrucât acestea se împotrivesc întreolaltă. Astfel, dacă-1 iubim, ne mişcăm îndată gândurile noastre spre lucrul arătat şi cugetarea noastră începe să se ocupe în chip pătimaş cu el: dacă însă îl urâm, nu putem zăbovi, ci urâm şi momeala însăşi. Iar dacă momeala stăruie chiar când e urâtă (căci se întâmplă şi acest lucru) aceasta nu e din pricina unei alipiri proaspete, ci pentru că s-a întărit printr-o veche obişnuinţă. De aceea rămâne neclintită pe loc, ca gând simplu, fiind împiedecată de neplăcerea inimii să progreseze la o cugetare dezvoltată şi la patimă. Căci arătarea aceasta izolată, fund urâtă de cel ce e atent la sine însuşi, nu are putere să târâie cu sila mintea în învălmăşagul pătimaş de gânduri, decât numai prin împătimirea inimii după plăceri. Aşadar, de vom lepăda cu totul împătimirea după plăceri, nu vom mai putea fi vătămaţi nici de apariţia gândului simplu al vechilor obişnuinţe, iar conştiinţa nu va mai avea îndoieli în ce priveşte siguranţa celor viitoare. Căci cunoscând mintea împotrivirea trândavă a acestei obişnuinţe şi mărturisind lui Dumnezeu vechea pricină, îndată e înlăturată şi această ispită”.

                                                                                   *

Folclor din Mehedinți(LXXII). Redăm mai jos câteva cântece culese la 11 iunie 1974 de la Martinescu Grigore(62 ani) din Cracul Muntelui com. Ponoare:

       Mă mână mama la vie

 

,,Mă mână mama la vie

După struguri și lămâie.

Eu lămâie nu găsii,

Dar cu badea mă-ntâlnii,

Dar o hoață de vecină

Ne văzu de la fântână.

Vecina-i femeie rea,

Mă pârî la mămica.

Și mămica-i mânioasă,

Mă luă, mă-nchisă-n casă,

Cu obloane la fereastră.

Dar eu, fată deșteaptă,

Luai oblonul din fereastră,

Mă uitai la badea-n casă.

Badea secera la grâu,

Cu batista mea la brâu.

– Dă-mi, neicuță, batista,

Că mă bate mămica!

Eu batista nu ți-o dau,

Ți-am promis c-o să te iau

Și-atunci guriță îți dau!”

    De mic mă dusei cioban

 

,,Mă dusei cioban la munte,

Să pasc oile cornute,

Să păzesc mioarele

Nu le mânce fiarele.

Munte, munte, frățioare,

Fă-mi și mie de-o cărare,

Să mă mai cobor la vale,

În mijlocul satului,

Să văd pe măicuța mea,

Măturând bătătura!

Vai, săracul de cioban,

Vede mândra la un an!

Când o prinde sub cojoc,

O țucă, nu-și bate joc!”

Dă-mi, Doamne, zile mai multe

 

,,Dă-mi, Doamne, zile mai

                                 multe,

Să mă sui vara la munte,

S-aud oile zbierând,

Băcița-n frunză pocnind.

Nu știu, frunza-ngălbenit,

Nu mai sună la pocnit,

Ori neicuța-mbătrânit.

La fântânioara din plai

Pusei masa și mâncai

Și pe mândra n-o rugai.

Parcă-mi fu gura legată,

Ca să nu mi-o rog o dată!”

*

          Doină de înstrăinare. O doină transilvană excepțională am ascultat zilele trecute. Regret că nu am reținut numele interpretului. Iat-o:

,,Am plecat în țări străine,

C-am crezut că mi-o fi bine.

Doamne, cât m-am săturat,

În străini să fiu plecat!

Casă, casă, dulce casă,

Vai de cel care te lasă,

Vai de viața omului,

Care-și lasă casa lui!

Pentr-o mână de arginți,

Trag din greu și strâng din

                                   dinți

Și-s străin de ani și ani,

Arde-i-ar focul de bani!

Ieri – tânăr și fain ca omul,

Astăzi trag în jug ca boul!

Eram floare în grădini,

Azi îs slugă la străini!

Zboară puiul cucului

Deasupra pământului

Și-mi aduce dor și jele,

Lacrimile mamei mele!

Plâng și eu și-abia aștept,

Să-mi strâng părinții la piept,

Să mai stau cu ei la masă,

Casă, casă, dulce casă!

Să trec granița-napoi,

Să calc pe pământ la noi,

Să mă știu la noi acasă,

Casă, casă și iar casă!

Vai de viața omului,

Care-și lasă casa lui!

Mă rog, măicuță, la tine,

Ține posturi pentru mine,

Ține post și ține-ajun,

Că mai mult nu pot să-ți

                              spun!”


*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Părintele Protopop Dr. Ioan Dură din Bruxelles(Belgia): 217 lei; Doamna Dr. Monica Petruțiu din Orăștie(HD): 210 lei; Doamna Barbu Ioana din Buftea(IF), Doamna Ing. Melania Caragioiu din Laval(Canada) și Doamna Pera Măriuca din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: câte 100 lei; Părintele Protopop Toc Vasile din Roznov(NT): 80 lei; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG) și Doamna Fusu Irina din Tr. Severin: câte 50 lei;

Doamna Ing. Melania Caragioiu a donat cei 100 lei ca să cumpărăm un exemplar de lux din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, pentru biblioteca parohiei, ceea ce și facem.

Doamna Căprioru Maria din Malovăț a mai achitat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 104 lei; Doamna Popescu Valeria din Bârda a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 330 lei; Doamna Cola Emilia din Bârda a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 100 lei;

Domnul Pera Dumitru din Malovăț a donat 10 saci de ciment, în valoare de 200 lei. Cu cimentul respectiv s-au construit plăcile de susținere a malului de la biserica din Malovăț.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În cursul lunii iulie am donat pâine credincioșilor participant la slujbe astfel: 5 Iul.(Malovăț): 210 pâini; 12 Iul.(Bârda): 110 pâini; 19 Iulie(Malovăț): 190 pâini; 20 Iul.(Malovăț): 80 pâini; 26 Iul.(Bârda): 100 pâini. Așadar, în luna iulie s-au donat 690 pâini. Copiilor li s-au donat și ciocolate.

*

Plăți. În această perioadă am făcut câteva plăți mai mari, astfel: 79 lei toner pentru imprimantă; 55 lei plicuri; 1.500 lei  tipografiei pentru vol. Oameni, fapte, întâmplări; 2.500 lei excursia la Prislop; 250 lei excursia la Godeanu; 300 lei tipografiei pentru Talisman; 300 lei tipografiei pentru Tatăl nostru(în zece limbi); 166 lei curentul electric; 580 lei  pentru colete; 577 lei impozit, cât și altele mai mici.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale astfel: Sfântul de la Ipotești, în ,,Omniscop”, Craiova, an. 2015, 16 iul., ediție on-line (http://www.omniscop.ro); Sărbătoarea fânului, în ,,Națiunea”, București, 2015, 16 iul., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Obiceiuri: rânduiala nunții, în ,,Națiunea”, București, 2015, 21 iul., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Căpitanul Nicolae Zoican, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6442(22 iul.), p. 3, 5; Tăcerea satului, în ,,Datina”, Tr. Severin an. XXV(2015), nr. 6443(23 iul., p. 1, 4; Statui dărâmate, în ,,Datina, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6444(24 iul.), p. 5; Prima  beție, în ,,Datina, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6445(25-26 iul.), p. 5; Dărâmătorii de biserici, în ,,Omniscop”, Craiova, an. 2015, 29 iul., ediție on-line (http://www.omniscop.ro); ,,Scrisoare pastorală”- 305, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2015, 30 iul., ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  în ,,Observatorul”, Toronto-Canada, 2015, 1 aug., ediție și on-line(http://www.observatorul.com).

Parohia noastră a republicat cartea regretatului Pr. D. Bălașa, Marele atentat papal împotriva poporului român(190 pag.).

           Părintele Dumitru Bălașa se dovedește a fi, -și în cazul de față-, ca preot și istoric, un adevărat bătrân al nației sale. Repune în discuție fapte și evenimente istorice, documentează fiecare afirmație, ne prezintă lucruri, pe care le credeam arhicunoscute, ori altele mai puțin cunoscute și ne face să cădem pe gânduri. Ne dă sfaturi cu discreție, dar mai degrabă ne ajută să ajungem la concluzii. Nu îndeamnă la ură, la șovinism, ci doar la cumpătare, prudență și obiectivitate. Papalitatea pentru el este elementul cheie, care a condus din umbră multe dintre evenimentele ce au adus atâta suferință strămoșilor și moșilor noștri, care au provocat ură și războaie între popoare. Neamurile au fost adevărați pioni de șah, pe care papa i-a folosit ca să-și atingă scopurile, să-și întindă stăpânirea. Dacă astăzi atâția consideră legăturile ce se țes vizibil între lumea ortodoxă și cea catolică drept o binecuvântare, un dar al papalității, părintele Bălașa ne îndeamnă la prudență și la multă, multă atenție. Calul troian prezintă multe surprize și de aceea e bine să fim suficient de maturi în abordarea evenimentelor. Istoria stă mărturie în acest sens. Cine are urechi de auzit să audă! Aceștia ar trebui să fie cititorii de toate categoriile, diplomații, dar mai ales cei ce-și iubesc cu adevărat țara. Cartea părintelui Bălașa este un act de autentic patriotism într-o vreme în care globalizarea și înstrăinarea devine crezul unor întregi generații. După ce o citești, nu poți decât să exclami: într-adevăr, cine n-are bătrâni să-și cumpere!”

*

File de jurnal – 12 oct. 1981. ,,Decretul publicat zilele trecute privind stocarea unor produse alimentare a creat vii reacții în sate. N-am auzit atâtea înjurături și blesteme de pe vremea colectivizării. Oamenii și satele fierb mocnit, gata să izbucnească. Cantitățile de ulei și zahăr repartizate pe cartelă sunt sub orice limită. ,,- Aș vrea să-l văd pe cel mai al dracului economist trăind cu 11 grame de ulei pe zi(350 grame de ulei pe lună de persoană- n.n.) și trăgând cu coasa, ori dând cu sapa zi-lumină!” zic unii. Decretul a creat numeroase confuzii și interpretări generatoare la rândul lor de zvonuri dintre cele mai nefavorabile. Astfel, mențiunea ,,și alte produse alimentare, care ar afecta aprovizionarea ritmică a populației” din decret, a dus pe mulți la concluzia că ar fi vorba de confiscarea băuturii, a cărnii de Crăciun, a brumei de recoltă strânsă din grădini și loturile ajutătoare. Decretul prevede doar că intră sub prevederile legii cantitățile de alimente care depășesc necesitățile familiei pe o lună, deci cantitățile reglementate legal. De aici diferite concluzii și diferite cifre au început să circule, care de care mai stranii. Mai mult ca niciodată, oamenii au început să vorbească despre ascunzători. Numai în răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu(1891-1893), oamenii își aminteau cu groază de ascunzătorile pentru alimente și haine de pe vremea migrațiilor. Acum bârdenii au început să care băutura pe ogașe, prin râpe, prin gropi săpate peste noapte. Toată noaptea latră și urlă câinii în sat, mereu se simte mișcare. Pe poteci dosite, în pădure,  găsești dimigene sparte, urme de făină, semne că pe acolo au trecut fugarii peste noapte.”

*

Zâmbete.  ,,- De ce împerechează oltenii cioara cu peștele?”  ,,- Ca să aibă icre negre!”
,,- Ce face olteanul când nu are ce face ?”  ,,- Se dezbracă și își păzește hainele.”
,, – De ce au oltenii capul mic?” ,,- Pentru că gândesc concentrat.”
– La un accident rutier, şoferul salvării: ,,- Păcat că nu a murit, că morga e la doi paşi, pe când spitalul e la 5 kilometri!”

       ,,- Dom’ doctor, nimeni nu crede că eu sunt câine!” ,,- Zău? Marş de-aici!”

       ,,- Domnule doctor, cred că eu vorbesc în somn!” ,,- Ce vă face să credeţi asta?” ,,- Păi în fiecare dimineaţă mă scol răguşit!”

*

Lucrări la biserică. În această perioadă am reușit să construim cele șase plăci de beton armat, care se deterioraseră la zidul de susținere și fixare al malului de la gardul bisericii din Malovăț.

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 19 iulie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Gogoașe Albert-Mario, fiul Domnului Gogoașe Marian și al Doamnei Gogoașe Steluța din Tr. Severin; în ziua de 25 iulie pentru Filip Anastasia-Elena, fiica Domnului Filip Silviu-Constantin și a Doamnei Filip Mihaela din Malovăț, iar în ziua de 26 iulie pentru Stănciulescu Alessia-Cristiana, fiica Domnului Stănciulescu Florin – Cristian și a Doamnei Stănciulescu Simona din Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua de 15 iulie am oficiat slujba înmormântării pentru Mănescu Grigorița(81 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În cursul lunii august avem următorul program de slujbe: 1 Aug.(Malovăț-Bârda); 2 Aug. (Malovăț); 6 Aug.(Bârda); 8 Aug.(Malovăț-Bârda); 9 Aug.(Bârda); 12 Aug.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 13 Aug. (spovedit și împărtășit adulții în Malovăț, la biserică și în sat); 14 Aug.(spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 15 Aug.(pomeniri dimineața, la ora 7, la Bârda; slujbă la Malovăț); 16 Aug.(Malovăț); 22 Aug.(Malovăț-Bârda); 23 Aug. (Bârda); 29 Aug.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 30 Aug.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. dr. Al. Stănciulescu-Bârda