De n-ai fi fost născută, zadarnic universul
A apărut în haos, căci nu-şi avea vreun rost,
Zadarnic galaxiile din cosmos ar fi fost,
Căci lumea fără tine îşi pierde înţelesul!
Dar tu exişti! Şi toate primesc un sens, un cost.
Prezenţa ta îmi smulge din curcubeie versul
Care-ţi sfinţeşte viaţa, misterul şi eresul,
Iar inima mea toată-ţi devine adăpost…
De n-ai fi fost născută, nici eu n-aş fi fost încă,
Sau poate-eram o umbră pe-a lumii-ntinsă faţă,
Trăind desperecherea cu o durere-adâncă
Şi, beat de idealuri, visându-mi mândra soaţă,
Precum Pygmalion, te-aş fi sculptat în stâncă,
Exact cum eşti acuma şi-apoi… ţi-aş fi dat viaţă!