Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIHAI HORGA: VERSURI (Grupaj liric)

MIHAI HORGA: VERSURI (Grupaj liric)

ILUZIA  DIN  STICLĂ (sonet)

Hefaistos avu o idee
O puse-n sticlă pe femeie
Mări și oceane să parcurgă
Timpul pe lângă ea să curgă

Ca după ani s-o regăsească
Tot tânără …s-o pescuiască
Din spuma mării, pe-a sa divă
Luptând cu valul în derivă

Dar, vai ! acum, bătrâne șchiop
Putea -o – vei ști fericită
De orice tânăr zeu, dorită?

Nesocotite  mizantrop
Nu vezi? E-aceeași Afrodită
De ce-ai mai scos al sticlei dop? ..

M U Z E I  M E L E …

Muza mea m-a acuzat
Ba, m-a şi avertizat
Că de ea am abuzat
Prea des! şi m-a amuzat
Deşi sunt contrariat…

Dar, cum să fac poezie
Fără muza mea zglobie?
Aş privi mut la hârtie
Coala albă şi pustie
Fără nicio bucurie!


Să scriu fără tine, muză
Nu aş avea nicio scuză
Deci, te rog, nu fi mofluză
Supărată şi confuză
C-am să te sărut pe buză!

S E C E T A

Geana  zilei,  dimineața,
Tristă își  arată  fața

Un  pospai  de  rouă  pus
S-a  uscat – nu e  deajuns

Umbra  cade  obosită
Sub  un  pom …e toropită

Cerul  vlăguit  de  ploaie
Pământul  nu  îl  înmoaie

Nori-s  storși  ca  un  burete
Pământul  moare  de  sete

Vine  doar  un  negru  nor
De  grauri,  păgubitor

Unde  cade – pustiește
Recoltele  dijmuiește

Paparude,  rugăciuni
Și  icoane  cu  minuni

Aduceți  ploaia  aproape
Pământul  să  se  adape

Câmpia  să  înverzească
Viața  să  se  trezească !

MIHAI HORGA