Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » NĂSTASE MARIN: A educa… Educaţie (În loc de prefaţă la volumul DOMNIŞOARA IULIA)

NĂSTASE MARIN: A educa… Educaţie (În loc de prefaţă la volumul DOMNIŞOARA IULIA)

Educaţia este necesară. Cât? Cum? Sunt întrebări care o transformă dintr-o ştiinţă seacă, plină de savantlâcuri, într-o artă plină de mistere. Mistere în care nu poţi să pătrunzi, dacă nu ai o cheiţă de aur. Atât părinţii, cât şi educatorii pretind că o deţin. Să-i credem pe cuvânt şi să avem încredere în ei.

Dar cum deschid uşile cu ea? Târziu…mult mai târziu aflăm despre uşile sufletelor de copii, ce au fost sau nu au fost deschise. Pentru că apar unele nedumeriri. Dacă avem atâţia copii cu rezultate strălucite la învăţătură, de unde atâţia adulţi cu rezultate mediocre în viaţă?  Oare asta este problema Educaţiei, sau a Vieţii cea de toate zilele, cu problemele şi misterele ei?

Din dragoste de Educaţie şi de Ştiinţa ei, pe care nu o cunosc,  dar o respect, am „alergat în copilăria mea”, să văd acum, cu ochii bătrânului matur, eu… cum am fost educat? Împrejurări nefericite din acele vremuri de război au făcut ca în prima clasă de şcoală să am cinci învăţători. Dar, ştiţi, tot răul cu binele lui. Acele împrejurări mi-au oferit prilejul să vă descriu cinci modalităţi de educare, din care voi, dragi copii, învăţători, profesori, educatori şi părinţi, mai mult sau mai puţin tineri, să înţelegeţi misterioasa Educaţie. Ce am înţeles eu?  Că în toate vremurile şi în toate locurile, dascălii au fost, sunt şi vor fi apostoli / mucenici ai Vieţii. Deşi, sunt şi ei tot oameni, care au învăţat tot în şcoli ştiinţa Pedagogiei, au şi ei aceleaşi calităţi şi defecte omeneşti, aceleaşi nevoi omeneşti. Ca toţi oamenii, au primit şi ei „talanţi” de la Dumnezeu, mai mulţi sau mai puţini. Că rezultatele educării copiilor se răsplătesc la sfârşit de an, dar se „văd” odată cu trecerea anilor. Abia atunci foştii copii îşi dau seama cât şi cum au fost educaţi.

Aprecierile pot da adevărata măsură a valorii educatorilor. Dar valoarea educaţiei o simt copiii în procesul de învăţământ. Este proporţională cu fâşiile din sufletul dascălului, care „înfăşoară” fragedele suflete de copii. Acestea nu se evaluează de inspectorii şcolari. Uneori, nici respectivul dascăl nu-şi dă seama de valoarea educaţiei dată copiilor, pentru că rezultatele în educaţie depind în mare măsură de calităţile omeneşti şi, mai ales, sufleteşti, atât ale celor care educă, cât şi ale celor care sunt educaţi. Simbioză care face din Educaţie arta modelării sufletelor.

Vreau să mai ştiţi că acum îi iubesc pe toţi învăţătorii mei, despre care am scris în această carte. Bineînţeles, mai mult pe cea care a dat titlul acestui volum de povestiri. Pentru că a fost primul meu dascăl şi… fiecare floare de liliac mi-aduce aminte de sufletul celei care a fost DOMNIŞOARA IULIA…

Acum, când atâţia ani au trecut şi au depus atâta pulbere de Uitare pe vechile imagini, acum, când sufletele celor care m-au educat sunt „acolo, sus”, le cer iertare dacă… mi-au scăpat unele „clişee voalate”, care nu respectă cu rigurozitate realitatea acelor ani, dar aşa   s-au sedimentat ele în amintire, filtrate de sufletul meu. Iar domniilor voastre, stimaţi cititori, vã cer iertare dacã v-am supãrat cu unele expresii oarecum licenţioase, sau, hai sã le spun  „mai puţin ortodoxe”. Am încercat şi eu sã vã conving cum am fost „educat” în vremea aceea, nu cum se face astãzi educaţia în şcoli.

Năstase MARIN