Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mónika Tóth: POEZII

Mónika Tóth: POEZII

Numai

E dezordine în cer.
Nori albi se luptă cu gri.
Pământul suferă de boli incurabile.
Dragostea, speranța și bunătatea
sunt călători invizibili.
Oamenii poartă mască din fier
Numai tristețea catifelată
a rămas în apropiere
ca să mângăie fruntea bătrănă
timpul nebun
după un ani de absenţă
nebunul Amor
mă sărută
nu îl bat
râd de el
timpul nebun
mă ţine în braţe
sunt supărată
nu-l scuip
îi rup piciorul ?
ai crescut
Vlad
ai apărut
când orhideele se nasc
din iubirea naturii
ai crescut în casele cunoştinţelor
noastre
cu miros de câmp şi vânt
într-o zi
ai lăsat totul
ca să fii aproape de
grădina poeziilor mele
iubite, cu ochii ca
două boabe de cafea
poate
nu poate fi decât o neînțelegere
speranța nu și-a luat rămas bun
de la mine
nu are obiceiul
să plece pentru totdeauna
scânteia ei trebuie să fie undeva
poate s-a oprit la marginea orașului
poate odihnește în patul inimii
zboară în aer
poate într-o zi bate la fereastra mea
de aceea nu am somn
tu nu ai…
ai cules fructele şi legumele
am făcut câte un capuccino
apoi am dansat
am vrut să rămâi
măcar până în amurg
dar tu nu ai dorit
după plecarea ta
eram furioasă
precum Van Gogh pe Gauguin
și totuși
nu mi-am tăiat urechea
zi de zi
am fost o vreme la adăpost
era mizerie şi gălăgie
zi de zi certuri şi bătaie
şi eu prea mofturoasă
am hotârăt să mă întorc
acasă, în colţul meu
la temerile mele
buzei tale
în această toamnă
frumoasă ca muntele în țara mea
mi-e teamă să rămân
un cuvânt fără sens
în ușa buzei tale iubite
sunt
sunt t0ţi şi nimeni
de neînţeleasă şi imperceptibilă
nu se mai alege nimic de mine
devin zdrenţe
sincer
mi-ai îndrăgit nu te condamn, aşa
trebuie să fie, nu-ţi cer socoteală pentru nimic,
sincer, în secret, grijuliu, iubindu-te mult
te port în căldura sânului
Cocluzie
Viaţa-mi e ca un balon plesnit.
Viaţa ta e un petec gălbui-mov -verzuri pe globul pâmăntesc.
viaţa noastră e un nor gri pe buricul ceruluzi
Am dat
Ți-am dat
Lui Gheorghe
Te-am iubit cum un copil iubește
laptele cald cu Brumi.
Ți-am umplut paharul cu rachiu
farfuria cu mâncare delicioasă.
Am scris prima poezie pentru tine
pe coaja portocalei.
Am dat lunii numele tău.
Și-am așteptat în zadar
să mă mângâie cu razele ei.
Poezia
Ce este poezia?
O frumoasă floare de lotus?
Un cer cu mii de pete?
Umbra casei?
O toamnă cu miros de frunze ruginite?
Sau al cincilea element?
tu
 
tu o să trăiești mai mult
eu voi muri întâi
dar mă vor reîncarna
voi fi pisica
pe care o ții în brațe
mai mult ca pe mine