Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DAN TIPURIȚĂ: Doamne, câte vorbe-s în drumul Tău când treci

DAN TIPURIȚĂ: Doamne, câte vorbe-s în drumul Tău când treci

Doamne, câte vorbe-s în drumul Tău când treci

 

nu găsesc cuvântul cel dinăuntrul vorbei
cugetul cel nou s-a închis în coaja țestei
îl sugrumă osul cu lacătul vertebrei
nici auzul tâmplei nu-i o vedere

lesne

am sângele-n schimbare
fierbe în rîu de munte
păstrăvii vorbirii au amuțit de vii
curge gându-n vene ca peștii
se ascunde
după prundișuri roșii
trombuși
hematii

mi-e dor de vocea umbrei ca de ecoul frunzei
în peștera vocalei sunt țurțuri de lilieci
îmi țipă în timpane cu bâlbâiala muzei
și Doamne câte vorbe-s în drumul Tău
când treci !

 

Nici sângele nu-mi mai e de ajuns

din întuneric Doamne să plămădești lumină
în mintea ce mi-ai dat-o sub cerul parietal
de nici un crez mi-e firea în lumea anonimă
mă bântuie un demon stupid

atemporal

naște-mă din nou din gena învierii
în arborele vieții creangă de început
să-mi bată în fereastră frunzele vederii
duhul respirării să-mi facă aer

lut
întrupat oferă-mă secundei anonime
lovească-mă în tâmple clopotul din puls
iubească-mă cu dorul celulele vecine
de parcă nici un sânge nu mi-ar fi de ajuns