Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » NECROLOG » „DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS!” – de Marin Voican Ghioroiu

„DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS!” – de Marin Voican Ghioroiu

MAMĂ ȚARĂ lui C. Vadim Tudor

Mamă Tară,- îmbracă

Strai regal cernit…

Fiul tău îți pleacă

Spre Raiul sfințit.

Plângă-l munții ‘nalți,

Codrii și izvoare…

Românii lui frați

Și marea cea mare.

Uluitor!… nu pot să cred, această veste a căzut ca un trăsnet peste întreaga țară: marele poet, publicist și om politic, luptător neînfricat pentru propășirea României a plecat spre lumea celestă.

Acum o săptămână și jumătate am fost la sediul PRM, fiind invitat împreună cu soprana de coloratură Rodica Anghelescu, să ne ofere câteva cărți (cu dedicație) din creația domniei sale, și l-am găsit zâmbitor, plin de viață.

Am discutat despre cartea „CÂNTECE DE DRAGOSTE” pe acre mi-a oferit-o acum vreo două luni în urmă, iar eu am ales din ea două poeme pe care le-am pus pe note: „DOAMNE, MI-E AȘA DE BINE” și „DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS”.

I-am dat CD-ul (cu prima variantă, acapella) și cele două partituri (plastifiate), la care ne-a spus că speră să le înregistrăm cu vocea Rodicăi Anghelescu.

Ne-a spus câteva anecdote din viața domniei sale când le dădea replici adversarilor politici. După aceea a felicitat-o pe Rodica Anghelescu „Ai o voce foarte frumoasă, m-a impresionat cum cânți Aria Reginei Nopții din Flautul Fermecat de W. A. Mozart. Toate ariile pe care le-ai imprimate pe Albumul muzical „FARMECUL MUZICII” mi-au plăcut.  O să ajungi o mare artistă!… Voi știți că eu când eram la Viena am mers în orașul lui Mozart, fiindcă îl ascultam cu mare plăcere pe titanul muzicii universale, și am citit foarte multe lucruri despre viața lui, știu ora la care a murit (premoniție) 1,00 noaptea, apoi a adăugat: asta e viața, azi ești, mâine… nu se știe!

S-a fotografiat cu Rodica Anghelescu, poză care a apărut în România Mare. Ne-am dat întâlnire pe miercuri (era într-o vineri) „Să treceți pe la mine să vă dau revistele!…” Doamne, ce rău îmi pare că nu l-am mai văzut, miercuri ma vorbit la telefon cu dumnealui și am stabilit ca  la ora 18,00 să ne vedem. Când am ajuns la sediul PRM (plecase) am primit revistele de la secretarul dânsului.

Nu știu, dar atunci am simțit o durere în suflet, dar în mașină citind din reviste am uitat de acea stare tristețe…

† Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace! Veșnică amintire…†

MARIN VOICAN GHIOROIU