P O P U L A R Ă

“Hai, Marie,-n deal la vie

Să culegem razahie ! »

Nu pot, bade, îmi e teamă

Că toţi demonii mă cheamă

Ca să intru în păcat

Cu-aşa chipeş de bărbat !

Hai, Marie, că la vie

Nici nu ştii cât o să fie

Clipa noastră de-mpăcată

Amândoi făcând-o lată !

Nu pot, bade, frică-mi este

Că m-oi face de poveste !

Lasă-ţi spaimele în pace

Vino, nu te mai preface

Că mă-mbolnăvesc de tine !

No, bădiţă, fata vine

Şi-amândoi ne-om face bine !

Că Maria chiar nu ştie

Mâine cum o să mai fie !

***

APOCALIPTICĂ

Nu se mai ştie cine, ce, şi cum

Un Turnu Babel lumea e acum

Un balamuc cum nu s-a pomenit

În propria derivă troienit

Oriîncotro ai încerca s-o iei

Cu ticăloşi dai piept şi cu mişei

Oricum ai da-o, dus în sus, în jos

E-acelaşi cerc închis şi vicios

Din care-i imposibil să mai scapi

De-atâtea hahalere şi casapi

Chiar invizibil dac-ar fi să fii

N-ai loc s-o-ntorci de-atâţia morţi şi vii

Ce populează vastul bestiar

Şi se confruntă într-un mod barbar (…veşnic şi-n zadar)

E un haloimis abracadabrant

Între un pur miracol şi neant

Şi nimeni n-are cum de cap să-i dea

Oricâtă energie ar avea

Doar Cel de Sus, ce-n taină l-a creat

Atât de improbabil agreat,

Uimit El Însuşi de isprava Sa

Ar şti şi ar putea schimba ceva

Dar, neglijaţi de Marele-Anonim

Trăim Apocaliptic şi murim.

***

NEDUMERIT SUNT,DOAMNE

Cum vine asta, dragul meu creştin ?

După ce semenul, înfuriat

Din te miri ce nimic, te-a înecat

În zoaiele şi murdăria lui

Cu-o furie de neimaginat,

Să te prefaci că n-ai fost afectat,

Că nu s-a întâmplat nimic, nimic,

Şi, ca un bun samaritean, să dai

Dovadă că eşti om de înţeles,

Să ierţi, să uiţi şi să îmbrăţişezi

Nevrednicul nebun ce te-a spurcat

Cu toate scârboşeniile lui ?

O, Doamne, dacă-acesta vrei să fiu,

Neisprăvit cum sunt, eu n-am să pot

Nicicum să pup în bot un…caşalot (idiot)

Doar să-Ţi arăt că sunt un vrednic fiu.

E greu de suportat şi-i prea de tot !

***

CÂTEVA REFLECŢII SERENE

Numai un individ rău alcătuit, căruia îi place spectacolul grosier, zgomotul şi furia,

nu rezistă până nu se afişează în spaţiul public precum păduchele care iese pe gulerul  cămăşii.                                            *

Omul cultivat care-şi respectă statutul  respectă şi nobleţea limbii şi nu-şi îngăduie să facă pe bufonul, folosindu-se de toate ingredientele lui hilare.

*

Intri belicos în albia porcilor, porcii te mănâncă.

*

Întotdeauna canalia va reuşi să-i aburească pe oamenii naivi şi  creduli.

*

De regulă, forţele binelui sunt disparate şi acţionează în special pe cont propriu, pe când forţele răului întotdeauna sunt solidare şi agresive.

*

Pentru a-şi îndeplini scopul, impostorul  n-are mamă, n-are tată şi întotdeauna va călca peste cadavre.

*

Hoţul înrăit, obişnuit  din naştere cu furtul, nu va ezita, în neghiobia lui, să-şi fure până şi propria căciulă.

*

Spune-mi câţi semeni ai împroşcat cu noroi, pe câţi i-ai porcăit în fel şi chip şi vei arăta cine eşti.

*

Nicio idee nobilă semănată de un patibular nu poate prinde rădăcini.

*

A  face dintr-o moarte obişnuită un eveniment major, de importanţă publică, e tot una cu a prezenta o balegă drept plăcintă.

***

CONSTATARE ŞI ÎNDEMN

În lipsa celor zece porunci

Fii sigur că te arunci

De bună voie-n abis

Ca orbul ce şi-a deschis

Ochii fără să vadă

Dacă şi unde-o să cadă.

În lipsa celor zece porunci

Nu vei mai şti ce arunci

Şi ce păstrezi valoros

Nici dacă, om sănătos,

E bine sau rău ce-o să faci

Pentru că ochii, opaci,

Nu vor distinge nicicum

Care-i prielnicul drum

De aceea s-a şi ajuns

În impasul fără răspuns

Şi orbecăim disperaţi

Nefiind de nimeni salvaţi

Ia încercaţi să urmaţi

Cele zece porunci cu dichis

Să vedeţi cum vi s-a deschis

Calea Regală-n Carpaţi !

Nimeni nu va avea

De pierdut, doar de câştigat

Iar eu voi fi împăcat

Toată lumea fiind a mea.

***

Referinţă Bibliografică

DOMINIC DIAMANT: AUTUMNALE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 septembrie 2015