P O P U L A R Ă
“Hai, Marie,-n deal la vie
Să culegem razahie ! »
Nu pot, bade, îmi e teamă
Că toţi demonii mă cheamă
Ca să intru în păcat
Cu-aşa chipeş de bărbat !
Hai, Marie, că la vie
Nici nu ştii cât o să fie
Clipa noastră de-mpăcată
Amândoi făcând-o lată !
Nu pot, bade, frică-mi este
Că m-oi face de poveste !
Lasă-ţi spaimele în pace
Vino, nu te mai preface
Că mă-mbolnăvesc de tine !
No, bădiţă, fata vine
Şi-amândoi ne-om face bine !
Că Maria chiar nu ştie
Mâine cum o să mai fie !
***
APOCALIPTICĂ
Nu se mai ştie cine, ce, şi cum
Un Turnu Babel lumea e acum
Un balamuc cum nu s-a pomenit
În propria derivă troienit
Oriîncotro ai încerca s-o iei
Cu ticăloşi dai piept şi cu mişei
Oricum ai da-o, dus în sus, în jos
E-acelaşi cerc închis şi vicios
Din care-i imposibil să mai scapi
De-atâtea hahalere şi casapi
Chiar invizibil dac-ar fi să fii
N-ai loc s-o-ntorci de-atâţia morţi şi vii
Ce populează vastul bestiar
Şi se confruntă într-un mod barbar (…veşnic şi-n zadar)
E un haloimis abracadabrant
Între un pur miracol şi neant
Şi nimeni n-are cum de cap să-i dea
Oricâtă energie ar avea
Doar Cel de Sus, ce-n taină l-a creat
Atât de improbabil agreat,
Uimit El Însuşi de isprava Sa
Ar şti şi ar putea schimba ceva
Dar, neglijaţi de Marele-Anonim
Trăim Apocaliptic şi murim.
***
NEDUMERIT SUNT,DOAMNE
Cum vine asta, dragul meu creştin ?
După ce semenul, înfuriat
Din te miri ce nimic, te-a înecat
În zoaiele şi murdăria lui
Cu-o furie de neimaginat,
Să te prefaci că n-ai fost afectat,
Că nu s-a întâmplat nimic, nimic,
Şi, ca un bun samaritean, să dai
Dovadă că eşti om de înţeles,
Să ierţi, să uiţi şi să îmbrăţişezi
Nevrednicul nebun ce te-a spurcat
Cu toate scârboşeniile lui ?
O, Doamne, dacă-acesta vrei să fiu,
Neisprăvit cum sunt, eu n-am să pot
Nicicum să pup în bot un…caşalot (idiot)
Doar să-Ţi arăt că sunt un vrednic fiu.
E greu de suportat şi-i prea de tot !
***
CÂTEVA REFLECŢII SERENE
Numai un individ rău alcătuit, căruia îi place spectacolul grosier, zgomotul şi furia,
nu rezistă până nu se afişează în spaţiul public precum păduchele care iese pe gulerul cămăşii. *
Omul cultivat care-şi respectă statutul respectă şi nobleţea limbii şi nu-şi îngăduie să facă pe bufonul, folosindu-se de toate ingredientele lui hilare.
*
Intri belicos în albia porcilor, porcii te mănâncă.
*
Întotdeauna canalia va reuşi să-i aburească pe oamenii naivi şi creduli.
*
De regulă, forţele binelui sunt disparate şi acţionează în special pe cont propriu, pe când forţele răului întotdeauna sunt solidare şi agresive.
*
Pentru a-şi îndeplini scopul, impostorul n-are mamă, n-are tată şi întotdeauna va călca peste cadavre.
*
Hoţul înrăit, obişnuit din naştere cu furtul, nu va ezita, în neghiobia lui, să-şi fure până şi propria căciulă.
*
Spune-mi câţi semeni ai împroşcat cu noroi, pe câţi i-ai porcăit în fel şi chip şi vei arăta cine eşti.
*
Nicio idee nobilă semănată de un patibular nu poate prinde rădăcini.
*
A face dintr-o moarte obişnuită un eveniment major, de importanţă publică, e tot una cu a prezenta o balegă drept plăcintă.
***
CONSTATARE ŞI ÎNDEMN
În lipsa celor zece porunci
Fii sigur că te arunci
De bună voie-n abis
Ca orbul ce şi-a deschis
Ochii fără să vadă
Dacă şi unde-o să cadă.
În lipsa celor zece porunci
Nu vei mai şti ce arunci
Şi ce păstrezi valoros
Nici dacă, om sănătos,
E bine sau rău ce-o să faci
Pentru că ochii, opaci,
Nu vor distinge nicicum
Care-i prielnicul drum
De aceea s-a şi ajuns
În impasul fără răspuns
Şi orbecăim disperaţi
Nefiind de nimeni salvaţi
Ia încercaţi să urmaţi
Cele zece porunci cu dichis
Să vedeţi cum vi s-a deschis
Calea Regală-n Carpaţi !
Nimeni nu va avea
De pierdut, doar de câştigat
Iar eu voi fi împăcat
Toată lumea fiind a mea.
***