Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 310(15 – 16 Septembrie)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 310(15 – 16 Septembrie)

Dragii mei enoriași!

         Educația sexuală. Abia trecuse tărăboiul cu scoaterea icoanelor și a Religiei din școală  și a apărut altul: introducerea educației sexuale în școală, începând de la grădință. Pe mai multe posturi de televiziune s-au înghesuit tot felul de indivizi, alături de persoane cu funcții politice și administrative și au ,,dezbătut” această problemă. Ascultându-i, aveai impresia că învățământul românesc a ajuns o stână fără câini și fără stăpâni și fiecare umblă prin el, ca Vodă prin lobodă!

         De un sfert de veac încoace se fac tot felul de experiențe în învățământ, iar bieții copii sunt adevărați cobai. S-au schimbat nenumărați miniștri ai învățământului și fiecare a vrut să rămână în istorie. Pentru aceasta, fiecare a modificat ceva în învățământ. Fiecare s-a socotit mai interesant, dacă a apelat la exemplu unui sistem de învățământ străin: francez, belgian, german. Aproape în fiecare an s-a pus problema schimbării programei, manualelor, introducerii sau scoaterii unor materii, unor examene. Din păcate, nu am auzit pe unul singur spunând că vrea să revină la învățământul tradițional românesc, așa cum l-a ctitorit Spiru Haret, la acel învățământ care a scos o elită de intelectuali români de talie internațională. Din 1960 sunt în învățământ: ca elev, ca student, iar de douăzeci și cinci de ani ca profesor. Cred că sunt în măsură să fac o comparație: învățământul de dinainte de 1989, cu toate păcatele lui privind îndoctrinarea, se caracteriza prin seriozitate și disciplină. Altfel spus, se învăța carte. După 1989, am avut senzația, de la un an la altul, că învățământul merge în picaj, că nivelul de învățământ scade treptat, de la un an la altul. Parcă cineva a avut tot interesul să se deterioreze și această instituție sfântă a neamului: Școala. Parcă cineva a avut tot interesul să se ajungă la ceea ce numea Domnul Acad. Răzvan Theodorescu: mitocanizarea României.

        Mai rămânea o redută: sufletul curat al copiilor. Și acesta trebuia distrus. Am învățat, când eram elev, discipline clare, bine definite, precum  Igiena, Anatomia și fiziologia omului. Aici ni se prezenta corpul omenesc cu toate organele și funcțiile lor, eram învățați cum să ne îngrijim corpul și să-l ferim de boli și microbi de tot felul. Nu se insista asupra unui anumit organ sau asupra unei anumite funcții. În cazul de față, e cu totul altceva. Copilului, începând de la grădiniță, i se atrage atenția, este ajutat să conștientizeze difereța dintre sexe, funcțiile și modalitatea de folosire a unor organe. Aceasta nu-l determină pe copil să se protejeze, să se ferească de  ceea ce ar putea să-i aducă boli, urmări nefaste pentru toată viața, ci el este învățat cum să folosească anumite organe și funcții. Lucrul acesta îi trezește curiozitatea și dacă nu în ziua în care i se predă o asemenea lecție, cu siguranță că în următoarele va încerca să experimenteze ceea ce a învățat. În această situație nu e de mirare că într-o zi, la o școală unde predam, o învățătoare a găsit un băiețeș și o fetiță de clasa I-a sau a II – a, goi pușcă, tăvălindu-se îmbrățișați pe sub bănci. Au motivat că așa au văzut pe părinți făcând și așa au văzut și la televizor. Dacă li s-ar mai fi predat o lecție de educație sexuală, tacâmul era complet. Mai trebuie să ne mai mirăm în această situație că pruncii noștri își încep viața sexuală de la zece-doisprezece ani, că fetițe de aceeași vârstă devin gravide, că eleve trăiesc în concubinaj cu colegi sau cu adulți din afara școlii?

           Eram la un liceu, când, în cancelarie a intrat o profesoară iradiind de fericire. A izbucnit, abia stăpânindu-și bucuria: ,, – Vin de la clasa a…. Le făcui prima lecție de educație sexuală. Fură numai ochi și urechi. Se auzea musca-n tavan. La sfârșit îi întrebai: – Înțeleserăți, copii?” Izbucniră-n cor: ,,- Daaaa!” ,, – Atunci, la treabăăă!!”

           Începerea vieții sexuale la vârste fragede, relațiile sexuale de dinainte de căsătorie, subminează instituția familiei, dragostea nu mai este adevărata legătură dintre soți, iar familia se destramă cu ușurință. În tradiția românească familia a fost o instituție  la mare cinste și ea a fost guvernată de reguli foarte clare și stricte privind comportamentul soților, al  copiilor și tinerilor. Până în ultimii ani nu s-a pus problema educației sexuale și familia românească a avut numeroși copii, uneori chiar mai mult de zece. În ciuda mortalității infantile mari, datorată în primul rând lipsei asistenței medicale, familia a supraviețuit și la fel a supraviețuit și neamul românesc în istorie.

           Biserica a făcut întotdeauna educație sexuală crdincioșilor ei, indiferent de vârstă. Le-a vorbit de feciorie, de abstinență, de pericolul păcatului desfrânării, de posibilitatea reabilitării celui căzut în păcat. A dat-o pe Sfânta Fecioară Maria ca model de sfințenie, puritate și feciorie, pe multe alte sfinte. A dat ca exemple pe cele căzute în păcat, de genul Sfintei Maria Magdalena sau a Sfintei Maria Egipteanca, care, prin abstinență, prin post și rugăciune, prin cărință și Spovedanie, nu numai că s-au ridicat din mocirla păcatului, dar au ajuns sfinte în împărăția lui Dumnezeu. Biserica a dat omului perspectiva eternității, educația sexuală îi dă perspectiva clipei, a plăcerii de moment.

           Desigur, problema implică multe aspecte, care se pot dezvolta pe larg. Mă întreb, totuși, pe lângă aceste ,,moașe” ale învățământului românesc, de ce nu apar și cei care să propună, spre exemplu, o educație patriotică. Poate n-am mai auzi pe atâția spunând, că vor să-și părăsească țara, sau că le este rușine că sunt români!

*

             Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim un fragment:

            ,,UNII-ŞI TAIE MINTEA ÎN SCRIPTURI. Cu trecere de vreme, Satana s-a mai iscusit în rele. Pe cine poate să-1 întoarcă împotriva lui Dumnezeu, o face, rânjind bucuros; pe cine iubeşte pe Dumnezeu, dar călătoreşte fără sfat şi întrebare, îl învaţă şi el să iubească pe Dumnezeu, şi-1 laudă, că bine face, – fără să priceapă unul ca acesta, că a căzut la laudă străină şi că în credinţa lui s-a încâlcit un fir subţire de putere vrăjmaşă.

            Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu şi face şi el la fel. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite şi el; trimite Dumnezeu vedenii, se arată şi el. Propovăduieşte Dumnezeu iubirea de oameni fără deosebiri şi margini, propovăduieşte şi el. Cu un cuvânt: contraface tot ce face Dumnezeu şi dă de râpă pe oameni cu mulţimea înşelăciunilor. S-a făcut de-o îndrăzneală nemaipomenită, încât şi lumina dumnezeiască o contraface, nu în înţelesul că s-ar putea apropia să strâmbe adevărata lumină, căci l-ar face scrum şi nu poate sta într-însa, ci năluceşte şi el o lumină, cu care amăgeşte pe cine poate şi pe cine vede că umblă cu îndrăzneală după daruri dumnezeieşti, înainte de dobândirea smereniei statornice. Aşa se preface în chip mincinos şi în înger al luminii şi în hristos mincinos şi înşeală pe mulţi, zicând: ,,Eu sunt hristos ! Şi te trimit să propovăduieşti şi să faci cutare şi cutare…!”

            E vremea, mai ales în zilele noastre, de care ne-a prevenit Mântuitorul, zicând: ,,Băgaţi de seamă, să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, spunând: ,,Eu sunt Mesia şi ceasul e aproape!” Nu vă luaţi după ei!” De aceea, e bine să lămurim, după putere, şi acest ucigaş vicleşug al nălucirilor, fiindcă de la o vreme încoace mulţi înşelaţi se ivesc şi multă tulburare fac printre oameni. Iată cum vine cursa aceasta: Vicleanul are două feluri de momeli, după iubirea omului, care înclină, fie spre pierzare, fie spre mântuire. Este şi o ,,ispită a mântuirii”, în care au căzut mulţi înşelaţi, zicând că-s mântuiţi, când de fapt ei n-au săvârşit nici alergarea şi nici după lege n-au luptat. Este şi ispita sfinţeniei, este şi ispita misiunii sau a trimiterii de la ,,Dumnezeu”, precum este şi ispita muceniciei. În toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, minţile înguste, care spun că nu mai au nimic de făcut, decât să creadă şi să se socotească a fi şi ajuns sfinţenia, misiunea, mucenicia şi celelalte năluci ale minţii înşelate.

Au şi ei o osteneală: aceea de-a ajunge la darurile mai presus de fire, înainte de vreme şi ispitind pe Dumnezeu.

   Deci, nu-i de mirare, că-i dă în robia înşelătorului de minte, ca să-i chinuiască. Câte unii mai aprinşi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavând cercarea dreptei socoteli, scâncesc în inima lor după daruri mai presus de fire, îmbulziţi nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Având aceştia iubire fără minte, pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu îngăduie duhului rău să-i amăgească desăvârşit ca pe unii ce îndrăznesc să se apropie de Dumnezeu, necuraţi la inimă. De aceea, pentru îndrăzneală, îi dă pe seama vicleanului să-i pedepsească. Astfel, când atârnă de la Dumnezeu o atare pedeapsă pentru oarecare, îl cercetează Satana, luând chipul mincinos al lui Hristos, şi, grăindu-i cu mare blândeţe, îi trânteşte o laudă, cu care-1 câştigă fulgerător şi poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strâmtă şi cu chinuri ce duce la împărăţie, umblă după ,,plăceri duhovniceşti”. Iată-1 cu momeala pe gât. De-acu, după oarecare şcoală a rătăcirii, când încrederea îi va fi câştigată desăvârşit şi-i va fi întărită, prin potriviri de semne prevestite ajunge încrezut în sine şi în hristosul lui, încât şi moarte de om e în stare să facă, întemeindu-se pe Scriptură. Iată cum ,,puiul de drac” al iubirii de sine, făcându-se bărbat şi ajutat prin vedenii mincinoase de tatăl său, tatăl minciunii, strâmbă mintea bietului om, încât i se va părea păcatul virtute dumnezeiască. Ba încă, omorând pe cei ce nu cred ca el, i se va părea că face slujbă lui ,,Dumnezeu” (dumnezeul care 1-a înşelat pe el). Când stai de vorbă cu câte unul din aceştia, te uimeşte convingerea şi siguranţa lui, uneori şi legătura cu judecată a cuvintelor lui, şi nu poţi prinde repede că stai de vorbă cu un înşelat şi un sărit din minte. Asta, până nu-i afli prima spărtură a minţii, de la care apoi toate meşteşugirile vicleanului trebuie să-şi dea arama pe faţă. Trebuie să-i prinzi momeala pe care a înghiţit-o şi care, de cele mai adesea, e căderea la laude, cu care tatăl minciunii şi-a mângâiat pruncul iubirii de sine, pe care 1-a clocit cu atâta osârdie cel amăgit de minte. Şi nu e mare mirarea, căci zice un filosof: e destul să primeşti în minte o singură prejudecată, ca apoi să nu fie prăpăstenie, la care să nu ajungi în chipul cel mai logic cu putinţă. De aceea Biserica înşiră printre păcatele minţii şi prejudecăţile.”

*

Folclor din Mehedinți(LXXVI). Continuăm să prezentăm bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți:

         Grupul de bocitoare intră în casă și continuă(Inform. Bărbuț P. Elena din Bârâiac(n. 1922):


,,Iar, firule, iar,

Fir de trandafir,

Ce te-ai înlemnit,

De n-ai înflorit

Și azidimineață,

Ca ieri dimineață?

Răjile(petalele) le-am prăvit

                               (sfârșit),

Pân’ m-am despărțit

De ai mei din casă.

C-am stat cu ei la masă;

Și de strini, și de vecini.

Iar, firule, iar,

Fir de trandafir,

De ce n-ai înflorit

Și azidimineață,

Ca ieri dimineață?

Răjile le-am privit,

Pân’m-am despărțit

De luna cu soarele,

De cerul cu stelele,

De păduri cu micșunele

Și de munți cu viorele.

Iar pân’ m-am despărțit

De toți prietenii mei

De-am trăit bine cu ei.

Iar, firule, iară,

Fir de trandafir,

Ce n-ai înflorit

Și de dimineață,

Ca ieri dimineață?

Răjile le-am prăvit,

Pân’ m-am despărțit

 

De ape mergătoare,

Păsări călătoare,

De grădini cu floricele,

De toate rudele mele,

Ce-am trăit bine cu ele.

Iar (N), iar,

Ieși afară-n pragul mare,

Uită-te la răsărit,

Vezi ce s-o ivit:

Un pom mare, înflorit.

Iar mai jos la rădăcină

Este o lină fântână.

Pe-acolo, dragă, să treci

Și-acolo să te umbrești.

Este un scaun de odihnă,

Acolo să te-odihnești,

Apă rece să poftești.

Să ieie apă să te speli!

Speli mâinile până la coate,

Să te cureți de păcate

Și de sudoarea de moarte.

Și-nainte să mai mergi,

Până la un colț de rai

Și-acolo seamă să iai,

Că-nainte-ți vor ieși

Trei feciori de crai.

Și ei întâi îți vor cere

Fețișoara dumitale.

Fața lor să nu le-o dai,

Ca să mergi cu ea în rai.

Și lor să le dai

Nouă gulerele

Cu nouă parale.

Iar ei dacă-ți vor cere

Ochișorii dumneatale,

Ochișorii să nu-i dai,

Ca să mergi cu ei în rai.

Lor tu să le dai

Nouă basmale,

Cu nouă bănuți în ele,

Vama s-o plătești,

Ca să te-odihnești.

 

Plângeți voi, patru pereți,

Că de mine rămâneți!

Plângeți voi, patru ferești,

Eu pe voi nu mai privesc!

Plângeți voi, rudele mele

Și plângeți cu multă jele

După binețile mele!

Plângeți voi, copiii mei,

Că rămas-ați singurei

Și eu nu mai vin la voi.

Și de v-am mai supărat,

Eu vă rog să mă iertați,

Că omu-n lume cât trăiește,

El multe le mai greșește,

La moarte puțin gândește.

Dar moartea când a sosit,

L-a luat cum l-o găsit,

Mântuit, nemântuit!

L-a pus moartea la pământ

Din foișorul lui cel-nalt,

L-a culcat moartea la pat,

Fiindcă moartea-i

                           răpitoare,

Culcă omul din picioare!”


         Această parte a ,,Zorilor” se cântă în fiecare din cele trei dimineți premergătoare înmormântării.

*

         File de jurnal – 21 oct. 1981. ,,Tensiunea continuă în localități, fiecare făcându-și socotelile, clătinând capul temător și zicând: ,,Să dea Dumnezu să fie bine…!” Aseară a venit unchiu-meu Ion Pârvănescu pe la noi și a spus că la Motru minerii au dat foc la primăria orașului și au bătut pe primar, încât nu se știe dacă mai scapă cu viață. La Severin s-ar fi pus problema cartelării pâinii pe 410 g/zi/persoană. Primarul orașului ar fi obiectat în ședință că ,,Nici eu nu pot să trăiesc cu 410 grame, dar un muncitor!” și a părăsit sala.

         Tăticu a fost ieri la ședință la Severin. S-a făcut analiza muncii la nivel de Stațiune Pomicolă. În tot timpul ședinței, Domnul Inginer Crețoiu Traian, șeful fermei Bârda, a jucat țânțar cu contabilul aceleiași ferme. Când i-a venit rândul să vorbească, a vorbit cel mai frumos și mai documentat dintre toți. Nu minte zicala, că recolta este strânsă anul acesta ,,spici cu spici”.

         Am făcut instructajul cățelei și pisicii cu privire la consumul de pâine și paste făinoase. Florica, bătrâna noastră cățea, n-a mai mâncat nimic de trei zile; s-ar putea chiar să moară. Nu știu dacă a făcut asta de bătrână, de bolnavă sau s-a simțit jignită(…). Goneta, pisica, a adoptat aceeași poziție fermă. A refuzat să mai mănânce, pur și simplu. La treabă nu s-a dus. Șoarecii îi mănâncă numai dacă îi prindem noi și-i oferim, altfel n-are timp să-i urmărească, se ocupă cu lucruri mult mai serioase!(…)

          Se zice că la un liceu se făceau cursuri fără frecvență. Și acolo, ca peste tot de altfel unde sunt asemenea forme de învățământ, nu se învăța nimic. La sfârșitul anului, când s-au dat diplome absolvenților, unul dintre fericiții acelei promoții i-a spus directorului: ,, – Dom’director, după câtă carte știm noi, ar trebui să dați diplomă și la caii lui tata!” Directorul, om de treabă și generos nevoie mare, i-a dat replica pe măsură: ,, – Dragul meu, nu se poate! Anul acesta dăm diplome numai la boi, anul viitor vom da însă și la cai!”

*

In memoriam: Preot Gheorghe Iorgovan. Biserica de la Malovăț datează de la 1900. Înaintea ei a existat o alta, construită din piatră, situată în partea de sud a actualei biserici. Pe peretele de apus al pronaosului bisericii, de-o parte și de alta a intrării, sunt pictate chipurile preotului Gheorghe Iorgovan și al preotesei Stanca Iorgovan. Împreună cu locuitorii satului, ei au ctitorit actuala biserică. De pe o cruce din cimitirul satului am putut distinge două date importante din viața preotului Iorgovan: s-a născut în 1839 și a murit în 1899. Așadar, a trăit 60 de ani. Nu știm dacă era localnic, sau venise în Malovăț din altă parte. Având, însă, în vedere că și azi sunt mai multe familii cu numele Iorgovan, e posibil ca Părintele Gheorghe să fi fost născut și crescut în Malovăț. Oricum, după felul cum ni-l arată pictura din biserică, arăta mult mai bătrân la cei șaizeci ai săi.

Biserica n-a fost făcută ușor. Malovicenii au vrut să facă lucru cât mai trainic. Asta mai ales că în zonă erau alunecări de teren, care afectau repede orice clădire. La sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-a construit biserica, nu era cunoscută tehnica betonului armat. Tocmai de aceea, zidul bisericii a fost construit, până deasupra pământului, din bulgări de piatră. Temelia a fost săpată la 2,40 m adâncime, ca să fie cât mai sigură. De la suprafața pământului, zidăria a fost continuată cu cărămidă. După o însemnare făcută cu creionul pe spatele vechiului jeț arhieresc, biserica a fost construită de meșteri bănățeni, zidari și dulgheri. Pictura a fost executată de pictorul Dumitru Ionescu din București. Cheltuielile au fost imense pentru comunitatea destul de mică a satului Malovăț de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Preotul Gheorghe Iorgovan a făcut eforturi mari ca să termine lucrarea. În tradiția satului se mai vorbește și azi, că peoteasa Stanca și-a vândut salba de aur, pe care o primise ca dotă de la părinți, iar banii i-a donat pentru a termina biserica. În pictura de la bisericii, preoteasa este încălțată în cizme roșii. Regretatul Hurduc Antonie din Malovăț își amintea că în copilărie a purtat acele cizme rămase de la preoteasa Stanca.

Preotul Ghorghe Iorgovan a murit în 1899, așa cum menționează inscripția de pe crucea sa. Biserica a fost sfințită în 1900, deci la un an după moartea celui ce inițiase și condusese lucrările. N-a avut parte să-și vadă lucrarea definitivată!

Au trecut cu mult peste o sută de ani de la moartea Preotului Gherghe Iorgovan, dar și azi sunt familii din sat, care-l trec în pomelnic pe el și pe preoteasa Stanca. Nu sunt neapărat din neamul Iorgovan. Au mai fost și alți preoți în Malovăț din 1900 până azi, dar pe nici unul nu-l găsesc în pomelnicele satului! Mai rar așa ceva! Actualele  generații nu mai știu amănunte din viața acestui preot, dar el a rămas ca cel care și-a făcut un crez în viață din construcția unei biserici în satul Malovăț, cu prețul oricăror sacrificii. Efortul nu i-a fost ușor, dar a reușit. Poporul l-a răsplătit cu recunoștința lui, care, iată, trece dintr-un veac în altul.

Dumnezeu să-i răsplătească dragostea față de Casa lui Dumnezeu preotului Gheorghe Iorgovan și  malovicenilor, care nu și-au uitat păstorul, așezându-i numele alături de părinți, moși, strămoși.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Ing. Melania Caragioiu din Laval(Canada), Doamna Șutoi Mariana din Tr. Severin și Doamna Popescu Elena din Meri-Bumbești(GJ):câte  100 lei; Domnul Negrescu Petrică din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 50 lei; 

Pentru lucrările efectuate la biserică, Domnul Dima Vasile din Malovăț a donat încă 100 lei;

*

În cursul lunii septembrie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 6 Sept(Bârda): 90 pâini; 8 Sept.(Malovăț): 90 pâini; 13 Sept.(Malovăț): 210 pâini; 20 Sept.(Bârda): 100 pâini; 27 Sept.(Malovăț): 170 pâini. Așadar, în luna septembrie s-au donat 660 pâini.

*

Contribuția de cult. La sfârșitul primelor trei  trimestre din acest an, situația contribuției de cult se prezintă astfel: în Bârda au achitat 93,96% dintre familii; în Malovăț au achitat 96,05% dintre familii. La nivel de parohie au achitat 95,39% dintre familii. E un procent foarte bun, care se mai poate îmbunătăți până la 30 noiembrie, când încheiem anul financiar. Reamintim că în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, iar contribuția de cult este la aprecierea fiecăruia, după principiul: fiecare dacă vrea și cât poate. Preotul este la dispoziția tuturor, indiferent dacă a achitat cineva ceva pentru contribuția de cult.

*

Plăți. În această perioadă am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 50 lei curentul electric; 50 lei comisioane la bancă; 111 lei poștei pentru colete; 282 lei cartușe pentru imprimantă; 400 lei tipografiei pentru cartea Părintelui Bălașa, Țara Soarelui; 58 lei pentru internet; 1.000 lei ajutor Doamnei Mocioiu; 1.000 lei sculptorului pentru analogul de la biserica din Malovăț; 245 lei protoieriei pentru cărți; 55 lei ciocolate pentru copiii de la Bârda; 808 lei brutăriei pentru pâinea donată în august; 64 lei un toner pentru imprimantă; 1.174 impozit, plus altele mai mici.

*

        Precizare. În numărul 308 al ,,Scrisorii pastorale”, la pag. 5, s-a strecurat o eroare. Plasa de Buzău pentru bordura bisericii de la Malovăț nu a costat 7.168 lei, cum am scris acolo. Au fost cumpărate 10 plase de Buzău cu valoarea de 81 lei/buc., deci 810 lei în total. La această sumă s-a mai adăugat  358 lei pentru 20 saci ciment cumpărați de la ,,Dedeman” pe aceeași factură, în valoare totală de 1.168 lei. Așa a fost operat și în gestiune. Din Malovăț am mai cumpărat 20 saci ciment cu 400 lei. În ședința cu Consiliul Parohial din 11 oct. se vor prezenta actele cuvenite pentru clarificarea situației. Le punem, de asemenea, la dispoziție tuturor celor ce vor să se documenteze. Așadar, greșeala a fost a preotului, când a scris în ,,scrisoare” cifra ,,7”, în loc de ,,1”.  Ne cerem scuze și mulțumim celor ce ne-au semnalat.

*

Lucrări la biserică. Am reușit ca să realizăm un analog din lemn sculptat pentru biserica din Malovăț. Este executat de același sculptor, Domnul Foșalău Constantin, din Nemțișor(NT), care ne-a executat ușile împărătești, stranele și jețul arhieresc. Fiul său, Domnul Foșalău Ion, ne-a executat catapeteasma și scaunele. A ieșit o lucrare frumoasă, o adevărată operă de artă. Analogul a costat 1.000 lei.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale astfel: Între rugă și-mplinire, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6460(18 aug.), p. 4; Casa părintească, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6460(18 aug.), p. 4; Împărtășirea câinilor, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6478(11 sept.), p. 2; Inaugurarea gării, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6482(17 sept.), p. 3; Alpinistul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6483(18 sept.), p. 5; ,,Scrisoare pastorală” – 309, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2015, 19 sept., ediție și on-line (http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2015, sept. 20, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Bunul simț pe cale de dispariție, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6484(19-20 sept.), p. 5;  Iadul din capitală, îm ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6485(22 sept.), p. 4; Basarabi și voi, Mușatini, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6486(23 sept.), p. 4; Glasul din pustie, în ,,Datina”, an. XXV(2015), nr. 6488(25 sept.), p. 4; Îngerul toreador, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6489(26-27 sept.), p. 4; Un zâmbet, în ,,Apollon”, Urziceni, an. IX(2015), nr. 10(oct.), p. 29, ediție și on-line(www.revista apollon.ro.);

*

Doamna Petruța Freund din Germania ne-a trimis un emoționant mesaj, din care dăm un fragment: ,,În după-amiaza aceasta i-am citit mamei mele din povestile Dvs. traite în paradis(e vorba de volumul Amintiri din paradis – n.n.). A ascultat cu foarte mare atenție și a emoționat-o foarte tare ce a auzit. A plâns. Parcă nu asculta, parcă vedea aievea scenele și întâmplările relatate de Dvs, așa arăta chipul ei. S-a născut în 1925, au fost și ei copii mulți, 11, din care doar 7 au supraviețuit, iar acum mai trăiește doar ea și sora ei. A avut și ea frați, care au fost în război până la Don și Sevastopol. … Ați descris și viața ei, a satului ei, a rudelor ei. …I-ați făcut o bucurie, toate amintirile au năvălit și s-a pus și ea pe povestit, stimulată de ceea ce auzea. Dar a fost o bucurie cu multe lacrimi și nostalgie. Regrete și temeri se citeau în ochii ei, care nu mai văd bine decât la lumina trecutului. Multumim, Părinte Stănciulescu! Nu știați, poate, atunci când ați scris, că veți mângâia sufletul unei bunicuțe de aproape 90 de ani, rătăcită departe, așa de departe de tot ceea ce a însemnat viața ei.”

*

         Invitație. Domnul Prof. Univ. Dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea din Vermont(SUA) a trimis invitație preotului Dvs.  de a participa la festivitatea din 26 noiembrie, când Universitatea din București îi va decerna titlul de ,,doctor honoris causa”.

         Domnul Wolfgang Mieder este cel mai mare paremiolog(cercetător ale proverbelor) din lume. Este autor a zeci de tratate de paremiologie. Scoate de câteva decenii cea mai bună revistă de acest gen, ,,Proverbium”, în care publică specialiști din toată lumea. Este în corespondență cu preotul Dvs. de cca. 35 ani. I-a publicat mai multe articole în revista citată mai sus de-a lungul anilor, i-a trimis nenumărate cărți de paremiologie, inclusiv o bună parte din colecția revistei ,,Proverbium”. Au devenit prieteni, fără să se întâlnească vreodată. Este posibil ca la festivitatea citată, preotul Dvs. să fie invitat să ia cuvântul. Nu s-ar simți bine, dacă n-ar vorbi la un așa eveniment!

*

Simpozioane. Liceul ,,Dimitrie Cantemir” din Iași organizează un Simpozion Național cu participare Internațională, sub înaltul patronaj al Principelui Radu al României, în zilele de 29-30 oct. A fost invitat și preotul Dvs. să participe cu o lucrare. S-a înscris cu comunicarea Dimitrie Cantemir – campion al inteligenței românești medievale. Chiar dacă nu va putea merge la Iași, va trimite comunicarea, pentru a fi tipărită în volumul de comunicări al simpozionului.

*

Zâmbete. ,,- Domnule doctor, ce să iau eu pentru picioare, că mă dor?” ,, – Autobuzul!”

Un ghid explică turiştilor: ,,- În această cetate a fost arsă de vie ultima vrăjitoare…!” ,,- Nu-i adevărat!” oftează un turist, uitându-se la nevastă-sa.

*

Licitatii. Duminică,  18 octombrie, ora 11,00, în incinta bisericii de la Bârda, va avea loc licitația următoarelor terenuri pentru 2016: Govăra, Bucium și Dealul Corbului, iar duminică, 25 octombrie, ora 11,00, în incinta bisericii de la Malovăț, va avea loc licitația pentru 2016 a următoarelor terenuri: Ogașul Barbului, Țigăreni și Ogășanu. Sunt așteptați cei interesați.

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 26 sept. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Negrescu Patrik-Raul, fiul Domnului Negrescu Petre și al Doamnei Negrescu Claudia din Tr. Severin, iar în ziua de 27  sept. pentru Dragomir Alessandra-Mihaela, fiica Domnului Dragomir Mihai-Sorin și a Doamnei Dragomir Emilia din Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua de 18 septembrie am oficiat slujba înmormântării pentru Cojocaru Maria(91 ani), iar în ziua de 27 sept. pentru Ghilerdea Elisabeta(81 ani), amândouă din Malovăț. Dumnezeu să le ierte!

*

Program. În luna Octombrie avem următorul program de slujbe: 3 Oct.(Malovăț – Bârda); 4 Oct. (Bârda); 10 Oct. (Bârda-Malovăț); 11 Oct.(Malovăț); 14 Oct.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 17 Oct. (Malovăț – Bârda); 18 Oct. (Bârda); 24 Oct. (Malovăț-Bârda); 25 Oct.(Malovăț); 26 Oct.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 31 Oct.(Malovăț-Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

                                      Pr. Al. Stănciulescu-Bârda