Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » MEDITAȚIE » SILVIA CINCA: TOAMNA RECE (meditație)

SILVIA CINCA: TOAMNA RECE (meditație)

TOAMNA RECE – Frigul a venit. Plouă mult. Plouă cu pasiune. Ninge la munte. Amintiri de iarna.  În curtea mea cineva strigă frumosul. Sunt crizantemele de toamnă. Copacul nu și-a dezbrăcat frunzele. E frumos și puternic.

Cele mai multe flori au lăsat doar frunzele. Iar florile mele, ale celor trei buchete de crizanteme de toamnă, își ridică semețe bobocii, aducând culorile cunoscute ale florilor într-o paletă unitară, strigătoare, luminată contrast cu norii cenușii și încăpățânați.

Fascinant! Aud din mijlocul florilor strigăte înăbușite de emoții, chemări ale unor iubiri continuate de cu vară sau… Aceeași forță a inimilor încătușate de pasiuni. Ele nu cedează. Se agață de orice. Și prin orice, de viață.

Disting voci cunoscute. Altele noi. Se amestecă unele cu celelalte în melodii cunoscute și necunoscute aducând mângâierea apropierilor sau disperarea despărțirilor.  Am distins flăcări ale ochilor, trimise în fulgere de dor, strigăte înăbușite în învelișul aruncat în neputință. Apoi iubiri pasionale lăsate libere în drepturile anilor și iubiri pasionale venite poate prea târziu, dar cu aceeași forță. Se strigă. Se întâlnesc, se unesc, se depărtează, încrengătură de sentimente și gânduri, logica forțelor care ne leagă oriunde și oricând am fi. Pentru a se transforma în iubire, ele cer doar clipa. Acea clipa în care se pot desfășura în voie. Clipa cunoașterii sau întâmplării de a fi la un moment dat în același loc, în același flux emoțional.

E toamnă rece și viața merge înainte spre împliniri, iubiri și părăsiri.

În doar câteva zile bobocii crizantemelor din curtea mea vor da în floare. Atunci, iubirile și mângâierile lor vor atinge culmea. Atunci, glasul strigătului va aduce împlinirea și dorurile vor pieri, în cântecul vocilor care înțeleg ce e dreptul inimii aflată în toată splendoare culorilor oricând și oriunde, în această călătorie a noastră pe pământ.

SILVIA CINCA