Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 311(1 – 15 Octombrie)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 311(1 – 15 Octombrie)

Dragii mei enoriași!

            Islamizarea Europei. Citesc prin ziare, ascult diverse interviuri luate unor oameni cu viziune politică și intuiesc un mare pericol în viitorul nu prea îndepărtat pentru bătrânul nostru continent. Europa este cel mai înaintat continent al lumii, leagănul culturii și civilizației umane. A fost de-a lungul mileniilor un adevărat diriguitor al politicii lumii întregi, farul călăuzitor al popoarelor și țărilor de pe întreg globul pământesc. În Europa au fost imperii imense, care au schimbat fața lumii, când în bine, când în rău. Aș aminti aici de Imperiul Roman, Imperiul Țarist, Imperiul Habsburgic, imperiile coloniale britanic, spaniol, italian, german, francez etc. Continentul nostru a avut o istorie foarte zbuciumată, marcată de nenumărate războaie interne și externe. A fost râvnită de multe puteri externe și nenumărați au fost cei care au încercat s-o cucerească. Europa a reușit să supraviețuiască și astăzi asistăm la o etapă a istoriei sale, pe care nici nu au visat-o înaintașii: unitatea europeană. Aceasta a făcut din Europa cea mai mare putere militară și politică.

            Un pericol imens o paște pe Europa noastră în ultima vreme și dacă factorii cu putere de decizie nu vor lua măsurile necesare, în câteva decenii va fi prea târziu.

            Libertățile de care se bucură europenii, gradul înalt de cultură și civilizație, belșugul și bunăstarea au atras ca un magnet populații din toată lumea spre Europa. A ajuns continentul nostru ca un adevărat Turn Babel, unde sunt nenumărate limbi, religii, mentalități. Pentru a asigura climatul civilizat al noilor veniți, Europa a abandonat multe dintre valorile sale morale și religioase milenare, dând frâu liber tuturor exceselor și libertinajului. A îngrădit tot mai mult spațiul de manifestare al religiei creștine, cea care i-a dat specificitate Europei, cea care a constituit motorul cultural european prin vreme. Cineva spunea: ,,Scoateți Biblia din cultura europeană și vedeți dacă vă mai rămâne ceva demn de luat în serios!”

           Cei mai numeroși dintre imigranții Europei sunt proveniți din țările musulmane. Sunt oameni de religie musulmană, cu cultura lor, cu mentalitățile lor. De-a lungul timpului, Europa s-a confruntat în repetate rânduri cu popoare musulmane. Aș aminti aici, în primul rând, pe turci. Știm că aceștia au avut întotdeauna o politică expansionistă, care a folosit religia drept paravan. Sub deviza că musulmanii au misiunea de a schimba fața lumii prin convertirea ,,ghiaurilor” (necredincioșilor) la islamism, au trecut prin foc și sabie țări și teritorii europene, stabilindu-se chiar pe teritoriul european. Cu tot efortul lor, n-au putut, totuși, cuceri Europa cu sabia în trecut. Politica lor continuă și azi, însă cu alte mijloace: cu copiii în primul rând. Populația Europei este o populație îmbătrânită, al cărui număr scade mereu. Milioanele de avorturi, contracepționalele, planificările familiale și altele asemenea, au făcut ca azi, din patru bunici să rezulte unul sau maximum doi nepoți. La musulmani nu este așa. Ei nu stăvilesc nașterile de prunci. Ei primesc fiecare copil ca pe un dar pe care Alah(Dumnezeu) îl face unei familii. Ne minunăm, când vedem familii musulmane cu câte 8-10 copii sau chiar mai mulți. Este exact ceea ce aveam noi, românii, în urmă cu mai multe decenii. În prezent sunt peste șaizeci de milioane de musulmani în Europa. Calculele statistice spun că dacă se continuă aceeași politică în viitor, în anul 2050 populația Europei va fi jumătate de musulmani, iar în următoarele decenii populația creștină, europenii autohtoni, localnici, vor deveni o minoritate. Deja, în multe orașe mari, precum Londra, Bruxelles și altele, musulmanii au ,,sechestrat” pur și simplu cartiere întregi. Acolo funcționează legile lor  și instituțiile lor, nu au voie să intre în ele nici poliția, nici salvarea. Localnicii creștini din acele cartiere sunt nevoiți să-și ia bocceaua și să plece. Noi vorbim de integrarea imigranților, adică într-un viitor acești oameni își vor însuși religia și modul nostru de viață. Nimic mai fals! Ei se socotesc trimiși ai lui Alah, care au menirea să schimbe fața lumii, să oprească dezmățul și imoralitatea noastră.

             Să dea Dumnezeu să nu am dreptate, dar eu văd lucrurile altfel! Cu mult înainte, când asupra strămoșilor noștri veneau popoarele migratoare, ei le socoteau o pedeapsă, pe care Dumnezeu le-o dădea pentru păcatele lor. Însuși sângerosul rege Atila a fost numit ,,biciul lui Dumnezeu”. Această concepție a strămoșilor se baza pe Sfânta Scriptură. Amintiți-vă că, datorită păcatelor poporului, Dumnezeu a pedepsit lumea prin potopul lui Noe. Dintre toți a scăpat doar Noe cu familia lui. Din cauza păcatelor, în special desfrâul și perversiunile sexuale, au fost pierdute prin foc cetățile Sodoma și Gomora. Zece oameni drepți și credincioși să fi fost în acele cetăți și ele ar fi fost salvate. A fost doar unul, Lot, care a fost avertizat să fugă de acolo cu familia lui.

              Prin prisma aceasta de-a vedea lucrurile, nu cred că Dumnezeu este prea încântat de creștinii lui europeni! Dimpotrivă! Poate tocmai acesta este noul ,,bici” al lui Dumnezeu din vremea noastră! S-o luăm la rând, raportându-ne la câteva dintre poruncile dumnezeiești.

             Câți mai credem cu adevărat în Dumnezeu? Câți dintre noi ne-am făcut dumnezei străini din avere, putere, plăcere sau alte realități pământești? Pe continentul în care a apărut raționalismul și marxismul, în care ateismul a fost ,,religie” de stat mai bine de-o jumătate de veac, în care o mare parte din locuitori se declară ca aparținând altor religii sau, pur și simplu, n-au nici un dumnezeu, mai putem vorbi de un continent creștin? Câți dintre noi n-am făcut din mașini, din vile sau alte bunuri materiale adevărați dumnezei, la care ne –nchinăm de dimineața până seara și de seara până dimineața! Câți dintre noi, europenii, nu luăm în batjocură numele lui Dumnezeu? La fiecare pas auzi înjurături la adresa lui Dumnezeu sau cu cele sfinte! Sunt oameni, care se rușinează să spună că sunt creștini! Câți dintre noi, europenii, respectăm cum se cuvine Duminica și sărbătorile creștine. În duminici și sărbători socotim că avem sporul cel mai mare la munca noastră, în duminici și sărbători punem târgurile, petrecerile și tot felul de distracții, numai la biserică să nu mergem! A fost o vreme, când și în ziua de Paști mergeau confrații noștri la lucru, ca să realizeze planul! Câți dintre noi, europenii, ne cinstim cu adevărat părinții și bătrânii? Sunt atâția abandonați, părăsiți, bătuți, certați și persecutați de copiii lor, pe care i-au crescut și le-au dat și sufletul o viață  întreagă! Câți dintre noi, europenii, avem mâinile nepătate de sânge? Numai în țara noastră, de la Revoluție încoace, s-au înregistrat peste douăzeci de milioane de avorturi! Dar la nivel de continent! Nu cumva, Europa este un adevărat abator de copii? Câți reușim să ne ținem departe de alcool, de droguri și de tot ceea ce distruge ființa umană din mâncare și băuturi? Câți dintre noi reușim să ne luptăm cu patima vremii noastre: desfrâul? Parcă niciodată nu a fost atâta dezmăț în lume, ca-n Europa de azi. Pe toate canalele de informații suntem bombardați cu tot felul de materiale care ne îndeamnă la desfrâu, la pornografie! Acum vrem să introducem educația sexuală începând de la grădiniță! Toată știința lumii o știu copiii noștri, numai cunoștințele sexuale nu le au! Nu vi se pare că desfrânata apocaliptică a coborât în Europa și-și face de cap, sub perdeaua permisivă a ,,drepturilor și libertăților omului”? Câți dintre noi reușim să ne mai păstrăm sufletul curat și să nu furăm de la semenul nostru, de la stat? De la amărâtul trăitor prin canale, până la guvernantul cu guler alb, se fură tot într-o veselie, indiferent cum se numește fapta. Câți nu jurăm pe strâmb în tribunale, în fața superiorilor și instituțiilor? Vorba lui Vlahuță: ,,Minciuna stă cu regele la masă!” Câți nu râvnim bunurile altora? Că e vorba de mașină, de vilă, de funcție, de bani, de relații! Într-un reportaj, bărbații râvneau să devină femei, iar femeile să devină bărbați. Asta fie că li se părea că celălalt sex este mai favorizat, fie că li se promitea o sumă de bani pentru o operație de acest gen!

          Comentariile pe această temă pot continua. Problema însă este foarte serioasă și numai cine nu vrea sau are interesul s-o facă n-o vede. Cei care au alungat pe Dumnezeu din sufletul lor și din istorie vor lua în râs aceste poziții. Cei care au contribuit sau continuă să se opintească pentru a transforma Europa într-un continent fără Dumnezeu vor fi deranjați. Soluții încă mai există, chiar și în acest al unsprezecelea ceas. Dacă nu facem ceva acum, poate mâine va fi prea târziu.

          Dumnezeu să ocrotească Europa și creștinismul ei bimilenar!

*

              Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim un fragment:

                  ,,Cu îngăduirea lui Dumnezeu, satana îi cerne şi-i culege pe toţi cei ce mai umblă în lumea aceasta după plăceri, chiar duhovniceşti, numai să-i prindă, că încă nu s-au lepădat desăvârşit de iubirea de sine şi de orice spurcăciune a vieţii, după atâta şi atâta propovăduire a Bisericii. Căci patima aceasta face pe om să cadă, lovit de săgeţile laudei, şi să se trezească cu mintea înşelată şi sărită din socoteala smereniei. Că, iată, pe cei ce n-aveau curăţia vieţii, lingăii de la curtea regelui Ahav, i-a dat înşelăciunii desăvârşite a duhului minciunii şi sfatul lor era ispită regelui iubitor de slavă deşartă, ispită în care trebuia să cadă şi regele, ascultătorul lor, pentru păcatele sale. Ca şi înşelaţii aceia care l-au pălmuit pe adevăratul prooroc al lui Dumnezeu, aşa şi proorocii mincinoşi din zilele noastre sunt de o îndrăzneală nemaipomenită şi pălmuiesc smerenia, dându-se pe ei de ceva mare: ,,Ilie”, ,,Ioan”, ,,Hristos”, ,,Fiul Omului”, ,,Dreptul Judecător” şi aşa mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru că ,,Dumnezeu” i-a trimis, să spună la lume lucruri de care îţi ţiuie urechile şi-ţi îngheaţă inima auzindu-i.

               Pe semnele următoare se pot cunoaşte că nu mai sunt întregi la minte:

              1.Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat de altfel toţi ereticii (rătăciţii) vremurilor, pe care însă i-a afurisit Biserica, prin sfintele soboare;   2. Cad la laudă, având o smerenie mincinoasă; 3. Se ţin pe sine mai presus de Scriptură, mai presus de Biserică şi sfinţi;  4. Mor după a fi ascultaţi şi crezuţi de oameni;  5. Fierb de mânie, când nu sunt luaţi în serios;  6. Adesea au ,,grăire în duh”, cu ,,duhul” care-i poartă şi-i învaţă;   7. Nu vor nici în ruptul capului să-şi controleze prin preoţi cele auzite de la ,,duhul” lor;  8. Câte unii cu toate acestea arată o evlavie neobişnuită:  mărturisind pe  Hristos,  pe  Maica Domnului, făcându-şi şi Sfânta Cruce, bătând metanii, sărutând icoanele, ba şi Sfânta Împărtăşanie luând-o (!) şi jurându-se că-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt înşelaţi; 9. Fac pe proorocii şi împrăştie spaimă între oameni. Multe proorocii li se împlinesc, dar multe nu. Asta atârnă de puterea de străvedere a ,,duhului” care le spune ce le spune, ca unul ce n-are învelitoarea trupului şi de aceea prinde cu oarecare vreme înainte, cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocie; 10. În numele ,,dumnezeului” lor, sunt în stare să omoare om, întemeindu-se pe Scriptură că şi Avraam a fost în stare de o atare ascultare, iar Finees a şi făcut aceasta şi i s-a socotit acestuia râvnă pentru Dumnezeul său1. (Cu amăgirea ascultării până la ucidere de om, a cercat vrăjmaşul pe mulţi, în toate vremurile, chiar şi pe pustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin urmare, fiind aşa de săritori cu ascultarea şi credinţa la poveţele ,,duhului” lor, pe care-1 cred că e Hristos, sunt o adevărată primejdie printre  oameni;  terorişti  ai sufletelor simple; 11. Sar de la un lucru la altul şi leagă lucruri fără nici o legătură. Tălmăcesc greşit, strâmbă adevărul şi se propovăduiesc din Scripturi, mai mult pe ei înşişi decât pe Dumnezeu, mergând grăbit spre cea mai de pe urmă sfărâmare şi sărire a minţii;  12. În preajma lor simţi tulburare şi primejdie, căci mulţi dintre ei au fost pe la casa de nebuni, sau vor trebui să se ducă. Nu-i blândeţe pe chipul lor. Nu-i ocărâm, ci ne păzim şi-i învăţăm şi pe alţii să se păzească şi ne înfricoşăm cât de groaznic şi-au tăiat mintea în Scripturi.

         Totuşi, pe cât se poate, să încercăm a-i înţelege, lămurind adevărul lucrurilor şi meşteşugirile vicleanului. E ştiut că, făcând omul gândurile şi voile celui rău, intră acela în el. Sau, altfel zicând: iubind cele rele, pe firul acestei iubiri, intră vrăjmaşul în cetate; adică prin cele de-a stânga, relele. Când însă vede că nu poate amăgi pe om cu cele de-a stânga, sare în cealaltă margine, de-a dreapta de tot, căutând acolo să-l amăgească, ca să-i dea omul crezare. Îi trânteşte o laudă pentru mulţimea credinţei în Dumnezeu şi a iubirii virtuţii, şi-1 îndeamnă ca fără măsură şi fără întrebare să se silească în acestea. Pe unul îl trezea la rugăciune, silindu-se să-i strecoare în minte şi-n inimă părere mare despre sine, precum că pe ,,el” îl trezesc ,,îngerii” la pravilă. Sau dacă cel ochit spre înşelare nu-i chiar aşa de virtuos, îi mai îngăduie să fumeze, să bea, zicându-i gândurile că-i trebuie putere, şi nu-i păcat. Pe unul 1-a săgetat, arătându-i-se în chipul lui ,,Hristos” şi spunându-i ,,- Pentru dumneata mai răsare soarele!” Douăzeci şi cinci de ani pe urmă 1-a mai dăscălit, ca să ajungă să se creadă pe sine că el e fiul omului din Scriptură şi dreptul judecător, care va despărţi oile de capre şi va întemeia împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, şi că în zilele lui va fi sfârşitul şi judecata, care se va face prin el. (De fapt era sfârşitul judecăţii sale, pe care o vedea, nu la sine. ci în afară, la toată lumea.) De fiecare dată când îl zorea credinţa aceasta, trecea, după câte o ispravă, şi pe la casa de nebuni. Firul acestei iubiri, fie că înclină spre păcate, fie că înclină spre Dumnezeu, vrăjmaşul caută să-l prindă de capete, nesfiindu-se ucigaşul să se dea drept ,,Dumnezeu”, numai să prindă pe cine poate. De aceea au zis Părinţii, că întotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adică şi prea mare iubire de Dumnezeu – înainte de vreme – poate fi pricină de cădere: o iubire oarecum pământească, pătimaşă, neliniştită, nesenină, necurată şi pironită.

            Grijă la minte! Căci războiul nevăzut cearcă pe toată lumea şi n-a cruţat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor! Deci, ca să pricepem mai bine lucrul acesta subţire şi rostul pentru toţi al celor scrise, ne folosim de icoana celor trei iubiri, a celor trei ucenici ai Domnului: Petru, Iuda şi Ioan.

*

              File de jurnal – 23 oct. 1981. ,,De la Secția de sistematizări a județului și de la Coop. ,,Constructorul”, în cârdășie cu inspectorul de la Culte și protopopul de Mehedinți, s-a început o campanie intensă pentru sistematizarea cimitirelor din județ. Ce se întâmplă? Cooperativa ,,Constructorul”, una dintre cele mai neserioase întreprinderi de stat din județul nostru, este foarte deficitară cu planul de realizări pe anul acesta. Fiindcă la acea întreprindere este contabilă șefă soția șefului Secției de Sistematizări(…), soțul s-a oferit să-i dea o mână de ajutor soției. Și astfel au început campania. Se trasează, pe hârtie, alei de ciment, parcele și cavouri etc., astfel că devizul, pentru fiecare sat, depășește de 70.000 lei(prețul unui autoturism ,,Dacia”). ,,Constructorul” pretinde că ar fi singura instituție autorizată să realizeze aceste sistematizări. Pentru deviz proiectările iau 10% din valoare. Având în vedere că la sate cimitirele, în majoritate, nu au nici garduri împrejmuitoare, din lipsă de fonduri, că umblă vitele peste morminte, că sunt doar câteva bolți(cavouri) în fiecare cimitir, iar posibilitățile materiale ale oamenilor  sunt infime la ora actuală, măsura este de-a dreptul absurdă. Ea are și un alt aspect. Cimitirele sunt vechi. A le sistematiza, ar însemna să recurgi la mii de deshumări, de mutări de cruci, garduri de metal și de ciment, adică o acțiune, care, în contextul actual, ar aduce numai necazuri. Dacă zilele trecute Părintele Ionică Sfetcu spunea: ,,- De voi cei tineri va fi greu! De noi cei bătrâni e mai bine, pentru că dintr-o zi în alta așteptăm să luăm drumul cimitirului!” acum s-ar auzi  replica, pe care oricine din sat i-ar da-o: ,, – Dar nu vedeți, că nici pe cei de acolo nu-i lasă în pace?!”

             Ieri a fost un proiectant de la ,,Constructorul” la Malovăț, ca să-mi facă documentația pentru sistematizarea cimitirului. Mi-a dat telefon de la protoierie că vine. Pur și simplu m-am certat cu el, după ce i-am explicat care sunt greutățile și prioritățile parohiei privind reparația bisericii și restaurarea picturii. Nu a vrut să înțeleagă situația. M-a raportat imediat inspectorului de la Culte, Dl. Gh. Hâncu. Acesta, înfuriat, m-a luat în primire, mi-a vorbit urât, dar, până la urmă, n-au rezolvat nimic și m-au lăsat în pace. Deocamdată!”

*

Folclor din Mehedinți(LXXVII). Continuăm să prezentăm bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți:

            În ziua înmormântării, dacă este cazul, se face desfrățirea. Aceasta se referă la acei frați ai mortului, care s-au născut în aceeași zi din săptămână sau din lună, ori la cei gemeni. Desfrățirea are un ritual simplu: fratele geamăn, ,,zilatec” sau ,,lunatic”, desface de la picioarele celui mort sfoara  cu care acestea fuseseră legate imediat după deces și spune: ,,- N-am desfăcut legătura de la picioarele tale, ci am desfăcut legătura dintre noi! Tu să fii cu cei morți, eu cu cei vii!” Acest ,,frate”  nu mănâncă nimic din pomana mortului(Inform. Bărbuț P. Elena, n. 1922). La Mărășești întâlnim un alt ritual al desfrățirii. Se face din lemn de măceș o cruce mică și pe aceasta o apucă fratele mortului dintr-o parte, iar un altul, care nu face parte din acea familie, de cealaltă parte, astfel că crucea vine deasupra celui mort. Cei doi rostesc cuvintele de ritual: ,, – Te faci frate cu mine până la moarte?” ,,- Mă fac frate cu tine până la moarte!” Repetă aceste cuvinte de trei ori, după care rup crucea în două părți și o pun în coșciug, lângă mort(Inform. Bârcea I. Ana, n. 1908).

          Tot în această zi se fac și pregătirile preventive, pentru ca mortul să nu devină moroi sau strigoi. Pentru aceasta, fie acasă, fie la mormânt, înainte de a se pune capacul la coșciug, se taie o bucățică din hainele celui mort și se arde, iar cenușa se aruncă pe o apă curgătoare. De asemenea, se taie o bucată de piele de oaie din partea de la frunte și se pune mortului pe abdomen, sub haine, cu lâna spre trupul acestuia. Se dau apoi de pomană pe fereastră o turtiță de pâine anume pregătită cu zeama luată din oalele în care se fierbe mâncarea pentru pomană și un ou copt.

          Mortului i se pregătesc două perne, care i se pun sub cap. În perna de deasupra se pun nouă muguri de copaci(trei de plop, trei de salcie și trei de fag), nouă pietricele de pe albia unei ape curgătoare, un pieptene, o oglindă și puțină lână. Sub perna a doua se pune iarbă verde. În buzunarele mortului se pun bani de metal, pentru ca ,,să aibă cu ce plăti vămile” (Inform. Băbuț P. Elena). 

*

Unghiile pe post de gheare. Multe lucruri nu le-am înțeles! Nu știu dacă am trăit chiar degeaba, dar uite că nu  le-am înțeles pe toate! Așa, bunăoară, nu am reușit să înțeleg de ce atâtea femei consideră că sunt mai frumoase, mai atrăgătoare, mai inteligente, mai interesante, mai… , dacă au unghiile netăiate și vopsite! Când eram în școala primară, Doamna Învățătoare Elena Sfetcu ne controla în fiecare dimineață dacă avem mâinile spălate și unghiile tăiate. La școala generală, Domnul Profesor Marius Buzatu nu scăpa nici un moment să ne îndemne să ne tăiem unghiile ,,cât mai din carne, fiindcă sub unghiile netăiate se ascund milioane de microbi!” Mama mea, când avea un pic de răgaz, își controla unghiile și, cu foarfeca sau cu lama, tăia orice dunguliță, orice colțișor. Făcea pâine și nu putea băga mâinile în coca de pâine cu unghiile netăiate. S-ar fi spurcat pâinea!

 Văd astăzi femei cu unghiile de câte patru centimetri și mai bine, vopsite în toate culorile, la unele cu pietricele multicolore lipite. Ca la orice om, și mâinile dumnealor umblă prin multe locuri. Să nu-mi spună că toată ziua stau și se scobesc sub unghii. Cu aceleași mâini gătesc, dau mâncare la copii, la familie. Nu e destul, oare, că ne otrăvim zilnic cu tot felul de substanțe chimice, care se găsesc în mâncăruri, în băuturi? Mai trebuie să adăugăm și milioanele de microbi de sub unghiile noastre? De multe ori, uitându-mă la unele unghii ieșite din obișnuit, am avut impresia că ele seamănă mai mult a gheare de pasăre răpitoare.

Mă aflam într-o zi la o familie. Oficiasem slujba pentru un parastas. Era prezent acolo și un fost coleg al meu, pe care nu-l mai întâlnisem de câteva decenii. După slujbă, familia m-a poftit să rămân la masă. Contrar obiceiului meu, am acceptat, nutrind bucuria unei discuții plină de amintiri comune cu fostul meu coleg. Printre altele, gazda a adus la masă, pe un platou, o pasăre(găină) friptă. Femeia a încercat s-o taie, ținând într-o mână un cuțit și în alta o furculiță. N-a reușit. S-a ridicat de la masă o rudă de oraș, o femeie vânjoasă, cu niște unghii mari, vopsite în negru. Era la parastas, ce naiba, și trebuia să-și arate jalea și prin unghii! ,, – Lasă, dadă, c-o judec eu!” Și-a judecat-o. A prins trupul bietei orătănii în gheare și a început să smulgă, cu vădit elan patriotic, bucățică cu bucățică, carnea de pe oase. Untura îi curgea printre degete și se prelingea pe mâncărurile de pe masă, pe veselă, pe unde apuca. Un resort nevăzut m-a împins puternic de pe scaun și am ieșit val-vârtej pe ușă, gata să explodez. Abia atunci am realizat, că unghiile – gheare ar putea să fie o soluție la vreme de criză. Mie, spre exemplu, în împrejurarea aceea, mi-a pierit foamea pentru câteva zile!

*

         Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Daniela Oprea din Pijnacker(Olanda): 97 lei; Domnul Rolea Gheorghe din Craiova(DJ), fiu al satului Bârda, Doamna Crăciunescu Valeria și Domnișoara Nisioi Mihaela, amândouă din Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul Sârbu Marian-Valentin din Tr. Severin: câte 50 lei;

          Domnul Iorgovan Anton-Gheorghe din Malovăț a achitat prima sa contribuție de cult, în valoare de 100 lei; Domnul Bazavan Claudiu din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 150 lei.

          Pentru lucrările efectuate la biserici, Domnul Stănciulescu Petre din Bârda a donat  150 lei;  Doamna Popescu Elena, Domnul Oproiu Petre, Domnul Pera Dumitru și Doamna Filip Elisabeta din Malovăț: câte  50 lei.

          Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

         Publicații.    În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 308, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2015, 9 sept., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Tragedia siriană, în ,,Omniscop”, Craiova, 2015, 23 sept., ediție on-line (http://www.omniscop.ro); Puterea rugăciunii, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6490(29 sept.), p. 4; Patriarhul mason?!! În ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6491(30 sept.), p. 5; Bătrânii, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.  XXV(2015), nr. 6493(2 oct.), p. 5; ,,Scrisoare pastorală” – 310, în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2015, 6 oct., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2015, 7 oct., ediție și on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia-Mare, 2015, 7 oct., ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);   Moscheie ne trebuia!… în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6495(6 oct.), p. 4; Cenzura, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6496(7 oct.), p. 4; ,,Igiena, anatomia și fiziologia omului?” Nu! Educația sexuală…., în ,,Națiunea”, București, 2015, 7 oct., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); In memoriam: Preotul Gheorghe Iorgovan, în ,,Națiunea”, București, 2015, 8 oct., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Bocetul și ritualul înmormântării…, în ,,Națiunea”, București, 2015, 10 oct., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Educația sexuală, în ,,Omniscop”, Craiova, 2015, 10 oct., ediție on-line(http://www.omniscop.ro);

*

          Emisiuni. În seara zilei  de 3 oct., între orele 19 și 20, la postul de televiziune Antena 3 din București a avut loc o emisiune realizată de Doamna Cristina Țopescu pe tema educației sexuale în școală. Au fost doua echipe, pro și contra. A fost solicitat, telefonic, și preotul Dvs. să-și spună părerea față de această problemă.

          În seara zilei de 9 oct., între orele 19 și 20, la postul de televiziune Antena 1 din București a avut loc o emisiune realizată de Domnișoara Andreea Topan, în cadrul rubricii ,,Observator”, unde  au fost prezentate momente filmate la biserica din Bârda și un fragment din interviul luat preotului Dvs. despre misiunea preoțească.

*

           Zâmbete. ,, – De ce se spală oltenii pe dinți?” ,, – Pentru ca să nu le miroase gura, în cazul în care vor vorbi la telefon!”

           ,,- De ce au oltenii soba în mijlocul camerei?” ,,- Ca să spună că au și ei încălzire centrală!”

           ,, – Cum vopsesc oltenii gardul?” ,, – Repede-repede, ca să nu li se termine vopseaua!”

            ,, – Ce înțelege un bărbat prin a te ajuta la curățenie?” ,,- Să-și ridice picioarele, ca  să poți da cu aspiratorul…!”

           ,,- Bulă, ce face tatăl tău?” ,, – E activist de partid!” ,, – Și mama?” ,, – Nici ea nu muncește!”

          Anunț: ,,Angajăm vânzătoare înghețată”.

*

           Botezuri. În ziua de 11 oct. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Iorgovan Aian-Gabriel, fiul Domnului Iorgovan Anton-Gheorghe  și al Doamnei Iorgovan Ramona-Maria din Malovăț. Să le trăiască!

*

   Program. În cursul lunii Noiembrie avem următorul program de slujbe: 1 Nov.(Bârda); 7 Nov. (Malovăț-Bârda); 8 Nov.(Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 14 Nov.(Malovăț – Bârda); 15 Nov.(Bârda); 19 Nov.(spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat); 20 Nov.(spovediri și împărtășiri în Malovăț, la biserică și în sat); 21 Nov.(Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 22 Nov.(Malovăț); 28 Nov.(Malovăț-Bârda); 30 Nov.(Slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

                                      Pr. Al. Stănciulescu-Bârda