Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » BIOGRAFII » CRISTIAN PETRU BĂLAN: JUSTIN CAPRĂ, UNUL DIN MARII INVENTATORI AI SECOLULUI NOSTRU (5)

CRISTIAN PETRU BĂLAN: JUSTIN CAPRĂ, UNUL DIN MARII INVENTATORI AI SECOLULUI NOSTRU (5)

Dacă în regimul trecut inginerul Justin Capră a fost rareori apreciat, după căderea comunismului valoarea inventatorului a fost, în sfârşit, „redescoperită”, dar nu dintr-o dată, ci treptat, treptat, poate revoltător de târziu. La popularizarea invenţiilor sale a contribuit, desigur, o parte din mass-media română şi internaţională, unii reporteri de televiziune cu cele câteva articole şi interviuri luate, unii colegi, prieteni, ziarişti. Cea mai mare recompensă a totalităţii muncii titanice şi a eforturilor continui depuse de el de-a lungul vieţii a fost ziua de 20 mai 2008. Atunci marele inventator a primit o binemeritată şi frumoasă răsplată pecuniară: „Premiul Dan Voiculescu”, în valoare de 300.000 RONI. Atunci, în Capitală a fost organizată o ceremonie specială, organizată de Fundaţia Dan Voiculescu şi de Academia Română, care au distribuit opt premii speciale, dintre care primul a fost acordat lui Justin Capră.
La ceremonie, în afară de Prof. Univ. Dan Voiculescu, un grijuliu şi distins Mecena de pe meleagurile noastre, au mai participat, actualul preşedinte, Traian Băsescu, foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, M.S. Regele Mihai I, preşedintele Academiei Române, Academician Prof. Dr. Ionel Haiduc, alături de numeroase alte personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice din ţara noastră. Majoritatea au rostit frumoase cuvinte de laudă la adresa celui premiat, la care Justin a mulţumit cu modestie în cuvinte sincere şi simple. Desigur, inventatorul român, elogiat înainte de marea revistă americană National Geographic, mai primise şi alte numeroase premii, distincţii şi medalii în anii precedenţi, dar neînsoţite de necesare recompense băneşti. Iată care sunt acestea: Premiul Arca 2007 pentru întreaga activitate; Premiul Ifia Eco (Geneva, 2008) pentru cea mai bună invenţie ecologică-Triciclu electric sau hibrid, împreuna cu Marian Velcea; Diploma „Eureca Gold Medal” pentru „Electric of hibrid tricicle”, împreună cu Marian Velcea; Diploma Salonului Internaţional de invenţii de la Geneva; Ordinul Naţional Pentru Merit în gradul de Cavaler, 2008-Bucureşti; Medalia de Aur la Salonul Internaţional de Inventică Pro Invent 2009-Cluj-Napoca. Cred că mai sunt şi altele. Ele i-au mărit serios popularitatea şi prestigiul, alături de interesante apariţii la radio, televiziune ori pe internet, cu videoclipuri pe Youtube, Facebook etc. Sunt ecouri venite prea târziu? Poate, dar… mai bine mai târziu decât niciodată – deşi, cu siguranţă, dacă aceşti bani i-ar fi avut mai demult, atunci numărul realizărilor tehnice – şi aşa destul de impresionante – categoric că ar fi fost mai mare.
Personal, am fost totdeauna alături de Iustin şi el alături de mine, colaborând cu dânsul încă de pe vremea anilor 1970, când înfiinţasem  „Univers Clubul” de pe lângă Casa Sindicatelor din Ploieşti, unde m-a ajutat substanţial. Acolo analizam cu toţi membrii clubului probleme insolite de ufologie, parapsihologie, metafizică, astronomie, inventică, aviaţie, cercetări pe teren etc., şi unde Iustin venea totdeauna cu noutăţi dintre cele mai interesante. În diferitele noastre şedinţe săptămânale sau în simpozioane pe care le organizam periodic (cooperând şi cu cluburile similare de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov ori Sibiu) se dezbăteau cele mai diverse şi mai noi probleme ştiinţifice. De fiecare dată aveam colaboratori de seamă: Acad. Prof. Dr. Eugen Macovschi, Prof. Univ. Dr. Ion Mânzatu, savant atomist, Prof. Univ. Dr. Ionel Purica, specialist în fizica nucleară, Prof. Univ. Dr. Florin Zăgănescu, specialist în mecanica aparatelor de zbor, Prof. Univ. Dr. Cantemir Rişcuţia, specialist în antropologie, Prof. Dr. ing. Ioan Florin Dumitrescu, inventatorul electronografului, Prof. Dr. Maria Cristescu, astronom, scriitorul de SF Ion Hobana, secretarul Uniunii Scriitorilor, cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu, actualul general de aviaţie, scriitorul ing. Florin Gheorghiţă, ufologul cercetător pe teren Călin Turcu, autor de numeroase cărţi de cercetare a fenomenului OZN în România, inginerul german Horst Siell, actorul Silviu Lambrino, scriitorul SF Mihai Ionescu, ing. Petre Panait, ing. Cristian Georgescu, cercetătorul Ion Moflic, profesoara Mioara Tache, studenţii Gabriel Enescu şi Augustin Moraru şi mulţi alţii care, atunci când ne vedeam, ne simţeam ca într-o familie, unde Iustin era de toţi apreciat. Învăţaserăm să ne ferim de ochii securităţii, continuând discuţiile noastre la restaurante ori pe stradă, căci abordam multe subiecte total interzise în acele vremuri de restrişte. Nu putem omite ajutorul şi facilităţile puse nouă la dispoziţie cu multă amabilitate de directorul de atunci şi de astăzi al Casei Sindicatelor, dl. Ion Bălcinoiu. Câţiva dintre membrii şi colaboratorii noştri au plecat în veşnicie, şi îi vom regreta totdeauna, dar avem amintiri comune foarte frumoase despre acele adevărate colocvii de ştiinţe ezoterice pe parcursul unor seri tainice care ne fascinau, fiind o inedită şcoală de iniţiaţi pentru noi toţi.
Cunosc unele din bucuriile şi necazurile lui Iustin, căci am păstrat legătura cu el şi după fuga mea în America, de unde revin anual la casa pe care o deţin în oraşul Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova, unde îl am ca oaspete de onoare în fiecare an. Cu câţiva ani în urmă, l-am întâlnit în Piaţa Presei Libere, fosta Casa Scânteii, din Bucureşti… Când m-a văzut, a oprit maşinuţa minune în care se afla şi l-am întrebat de ce este supărat. Era într-adevăr trist şi tare supărat, dar mai de grabă indignat, deoarece, cu câteva ore în urmă, trecând printr-un cartier de ţigani, aceştia au tăbărât pe el, l-au agresat fizic şi i-au smuls o gentuţă unde se aflau toţi banii, voind să-i distrugă şi maşina. De abia a putut scăpa nevătămat şi mergea la o editură de unde voia să-şi ridice o sumă modestă de bani care i se cuvenea, întrucât nu mai avea nici un leu la dânsul. Spre a se linişti, asculta în maşină o casetă pe care avea înregistrate nişte frumoase marşuri militare cântate de un cor german, căci Iustin a fost dintodeauna un mare meloman.
De oamenii răi, de invidioşi, de bârfitori şi chiar de duşmani declaraţi făţiş nu a scăpat el nici în zilele noastre. Urmăream, bunăoară, nu de mult, scrise pe internet sub anonimat, unele reacţii stupide şi diabolice (din fericire doar câteva) ale unor – pur şi simplu – ticăloşi ordinari care, în contrast cu miile de laude primite, aceştia nu-i recunoşteau inventatorului nici un merit, scriind agramat, printre înjurături diabolice, că J.C. nu ar avea, vezi Doamne, nici o invenţie… Ce să mai zici? Păcat că există în ţara noastră asemenea specimene cu valoare de viermi forfotind în latrine şi în hoituri! De numele lor nu va şti nimeni niciodată nimic, pe când numele glorios al inventatorului Virgilius Justin Capră va rămâne înscris pentru totdeauna cu litere de aur în istoria ştiinţei româneşti. Dar nu numai nişte ticăloşi de anonimi s-au legat de el, ci şi altfel de ipochimeni de aceeaşi speţă l-au atacat. Surprinzător este faptul că aceşti contemporani veninoşi şi-au semnat atacurile, având şi nişte trecătoare responsabilităţi publice de vârf. Este drept că revista „Certitudinea” din 1 noiembrie 2009 a intervenit cu promptitudine şi i-a pus bine la punct pe aceşti indivizi lipsiţi de scrupule. Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba, voi reproduce în continuare articolul „Justin Capră şi paradigma boilor”, semnat de Miron Manega, care nu numai că i-a luat cu putere apărarea inginerului punându-i cu severitate cu botul la pământ pe ignobilii făptaşi, dar, cu o ironie caustică, i-a şi aruncat în iadul oprobriului public al poporului care bineînţeles că i-a zdrobit definitiv cu un splendid tăvălug verbal de oţel dur pe aceşti „neica-nimeni”. Iată articolul în cauză:
„G.B. Shaw făcea o observaţie genială: Lângă fiecare iesle în care se naşte un Mântuitor, există şi un bou care rumegă. Este o imagine – bucolică şi parţială totuşi a nesimţirii universale. Zic parţială, pentru că boul nu doar rumegă, ci se şi balegă. Victima unei asemenea nesimţiri cu conotaţii scatologice este marele inventator român Justin Capră, care a ajuns să fie batjocorit, în propria casă şi în propria curte, de autorităţile unei comune din România. Numele făptaşilor direcţi: Costel Morărescu – primar în Filipeştii de Pădure şi, mai ales, Constantin Rotărescu – arhitect (şeful urbanismului din aceeaşi localitate).
Pe Justin Capră îl cunoaşte toată ţara. Şi, la o adică, tot mapamondul. Invenţiile lui fabuloase au ajuns la această notorietate prin semnalarea făcută de cei de la National Geographic. Vestitul său rucsac zburător, furat şi… realizat de americani, nu a avut în România stalinistă alt efect decât arestarea inventatorului sub acuzaţia – puerilă – că vrea să zboare din ţară cu el. Americanii i-au trimis, după 2000, înştiinţarea oficială a recunoaşterii priorităţii mondiale asupra invenţiei. Acum rucsacul zburător e folosit în străinătate de salvamontişti şi pompieri, pentru intervenţiile de urgenţă. Justin Capră a fost invitat de nenumărate ori să se mute în altă ţară, unde i s-a pus la dispoziţie tot ce avea nevoie pentru a crea şi a construi. A refuzat cu mândrie, zicând că meritoriu e să faci ceva într-o ţară în care toată lumea zice că nu se poate face nimic, nu acolo unde eşti plătit să faci. În 2008, după 45 de ani de stat în Bucureşti, s-a mutat la Filipeştii de Pădure, unde părinţii lui avuseseră pământ. Din cele 18 hectare, i s-au retrocedat şapte, restul urmând să fie obţinut ad Kalendas Grecas. N-a fost de ajuns această tergiversare. După ce a îndrăznit să-şi ridice o locuinţă de lemn pe locul fostei case părinteşti, a primit somaţie s-o dea jos şi să plătească o amendă de 400 de milioane. N-a plătit-o, pentru că a dovedit cum stăteau lucrurile. Numai că, peste drum, pe pământul care este tot al lui, conform actelor de proprietate, după 1990 şi-au construit case (pe teren extravilan) alţi trei proprietari: fraţii Rică şi Ştefan Bârlădeanu şi Gheorghe Cărăbănescu. Primii doi n-au primit somaţie să se cărăbănească, deşi nu aveau nici acte de proprietate pe pământ, nici autorizaţie de construcţie. Contextul care a determinat acest conflict aberant a fost demersul a doi prieteni ai inventatorului, unul din România şi unul din Canada, de a construi pe acel teren un muzeu al invenţiilor care să poarte numele Justin Capră. Evident, actualii proprietari şi autorităţile cu care făcuseră înţelegerea au intrat în panică. Şi, pentru că nu mai puteau reveni asupra oneroaselor înţelegeri, au trecut la intimidarea adevăratului proprietar. S-au bazat pe faptul că Justin Capră e mult prea aerian ca să reacţioneze în plan cocret, cu atât mai mult într-unul strict cadastral. Ceea ce n-au prevăzut este faptul că marele inventator are şi prieteni. Aceştia au reacţionat prompt şi ne-au adus la cunoştinţă toate cele de mai sus, punându-ne la dispoziţie actele doveditoare.
Justin Capră este ceea ce am putea numi un român de patrimoniu, aşa cum au fost Vlaicu, Coandă, Paulescu, Odobleja, Brâncuşi, Eminescu. Asemenea români ar trebui feriţi de boii care se balegă pe ideile lor, pe sufletele lor, pe viaţa lor. Din păcate, nu e posibil. România este, încă, o rezervaţie a asasinilor de valori, care n-au nici mamă, nici tată, nici Dumnezeu. Sunt mulţi, vizibili, puternici şi ne conduc destinele. Sunt nesimţiţii de partid şi de stat, care se erijează în apostoli ai bunului simţ. Iar românii de patrimoniu, care sunt şi posesorii soluţiilor de salvare a României, sunt lăsaţi la cheremul boilor care se balegă.”

Pentru această ticăloasă tentativă, inţiatorii actului de intruziune ar trebui deferiţi justiţiei şi trimişi între patru pereţi unde să studieze cu atenţie fiecare din cele peste o sută de invenţii ale Maestrului Justin Capră, pentru a se convinge că nici unul din ei nu-i poate ajunge nici măcar până la degetul mic al piciorului marelui inventator, căci un creator de calibrul său care face cinste întregii noastre naţiuni se naşte foarte rar pe pământul românesc şi chiar pe planeta aceasta.