Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » TEONA SCOPOS: OCTOMBRIE TANDRU (inspiro liric)

TEONA SCOPOS: OCTOMBRIE TANDRU (inspiro liric)

TOAMNĂ  CIUDATĂ

 

Toamnă ciudată  –  blândă și dură  –

Zăpadă,  zăpadă,  ape șuvoi  –

Soare cuminte ivit printre ploi …

Frig nefiresc,  căldură,  căldură.

 

Umbrele,  paltoane,  haine de vară ,

Alei ruginii,  sobe încinse  –

Fructe pe ram,  coapte și ninse,

Amestec de rău și bine în țară.

 

Nimic nu mai e cum fost-a odată …

Natură și om își caută drumul …

Din binele ars rămâne doar fumul …

Vremuri ciudate,  toamnă ciudată …

 

 

OCTOMBRIE  TANDRU

 

Octombrie tandru, toamnă cuminte –

Se-adună, în frunze, blând chihlimbar  –

Pădurea, tot verde, primește în dar

Amestec de galben și roșu fierbinte .

 

Iedera-i foc pe gardul grădinii –

Mai văd rătăcind fluturi uituci –

Se-aud cum tresar castane și nuci ,

Se-nalță semeți mesteceni și pinii.

 

În meri desfrunziți râd fructele-n soare –

Par globuri uitate pe ramuri hai-hui .

Așteaptă culese mândre gutui –

Parfumul din galben răzbate-n cărare .

 

Amestec divin dulce și-amar …

Surâd dumitrițe sub raze târzii  –

Florile toamnei, frumoase și vii,

Clădesc pentru suflet simbolic altar .

 

Pașii mă poartă și simt că trăiesc …

Arome-n seninul cu blânde culori

Îmi dau bucurie și tainici fiori,

Puterea , prin vreme și vremi să trăiesc .

 

AJUTĂ-NE  DOAMNE ,  DOAMNE  AJUTĂ !

 

Ajută-ne DOAMNE ,  DOAMNE ajută  –

Privește-omenirea creată de Tine  –

Învață-ne rostul din rău și din bine ,

Alină durerea și surdă și mută .

 

În fiece zi suntem ocrotiți

De sfinții ajunși , prin vremuri, în rai  –

Prea Bunule Tată, te rog să ne dai

Puterea izbânzii la cei obidiți.

 

Privește-ne ,  DOAMNE ,  pe răi și pe buni  –

Ajută pe toți să știm înțelege

Miezul credinței și sfânta Ta lege  –

Să știm rostul nostru dat din străbuni .

 

Ajută săracii să-și capete pâinea,

Dă sfântă lumină în negura minții  –

Învață copiii, învață părinții ,

Ce rost au credința, cinstea, rușinea .

 

Din tot ce-ai creat viu pe pământ,

Doar oameni mai uită să creadă în Tine  –

Natura, când moare, renaște din sine .

Omul, din viață, se trece-n mormânt .

 

Dar omul gândește, simte, creează  –

În viața de dus poate alege

Să fie cinstit sau fără de lege ,

Cu minte bolnavă sau vie și trează .

 

Viața, spre mâine, din viața trecută

Se trece prin astăzi sub ochiul Tău sfânt  .

Cât ne e dat să fim pe pământ ,

Ajută-ne DOAMNE ,  DOAMNE ajută !

 

Dr. TEONA SCOPOS – Iași